30, 10, când?
Sărbătorim decenii de la ultimele performanţe ale echipelor de club româneşti, fără speranţa că le vom repeta. Şi atunci ce facem?
Arsene Wenger spunea cu ani în urmă că un tânăr fotbalist progreseză mai repede dacă e în stare să se autoevalueze corect. Dacă nu se minte. Chestiunea cred că e valabilă în orice domeniu de activitate, iar fotbalul în sine, managementul lui, e în aceeaşi situaţie.
În primăvara asta sărbătorim fix 3 decenii de la câştigarea Cupei Campionilor Europeni şi 10 ani de la cea mai bună performanţă de după Revoluţie, „sfertul” Steaua – Rapid din Cupa UEFA. Dacă ne evaluăm corect, dacă rememorăm circumstanţele, contextul socio-politic, interesul financiar al cluburilor importante, trebuie să recunoaştem că şansele de repetare a acelor rezultate tind asimptotic la zero.
Din păcate, fotbalul românesc, măcinat de grave probleme financiare, nu are în acest moment capacitatea de a construi bugete pentru echipe competitive. Nici măcar pentru a doua competiţie europeană, unde creşterea premiilor a atras interesul cluburilor din ţări dezvoltate. Cu cât ele îşi doresc mai mult, cu atât şansele noastre de a ajunge sus scad dramatic.
Singura scăpare a fotbalului românesc este aceea de a forma jucători, nu echipe. Fotbalişti bine pregătiţi din toate punctele de vedere, fizic, tehnic, tactic, mental, care să poată face faţă nivelului din Vest, care să poată fi vânduţi pe bani din ce în ce mai buni şi care să se reîntoarcă puternici la primele reprezentative.
Din păcate însă, şefii cluburilor noastre nu împărtăşesc aceeaşi convingere. Sau, cel puţin, nu arată. Încă de la cele mai fragede grupe de vârstă, antrenorii sunt disperaţi după rezultate pentru că sunt judecaţi după rezultate. Joacă meschin, ţipă la arbitri, încearcă orice pentru a câştiga jocul.
Statistica îi contrazice însă flagrant. Un studiu făcut de Cătălin Parfene arată o realitate neagră. Istoricul a luat la mână ultimele 10 ediţii de finale naţionale de juniori mari, a inventariat loturile finalistelor cu intenţia de a vedea câţi dintre fotbaliştii care se mândresc cu un titlu la juniori sau o prezenţă în finală au ajuns să joace măcar în Liga 1. Doar 59 din 312, adică SUB 20%!!!
Prin comparaţie, „Ardealul” profesorului Mihai Georgescu i-a dat fotbalului românesc pe Chiricheş, Maxim, Răduţ, Ciucur, Vlad, Dinu Moldovan, cu toţii componenţi ai aceleaşi formații de juniori. Care, ce să vezi?, n-a câştigat niciodată titlul naţional!