Aşteptaţi-vă, domnule Daum
La meciul cu Muntenegru, noul selecţioner va debuta pe scena mişcătoare a fotbalului nostru
Imnul de stat al României, un cântec cam trist după unii şi mortuar de-a dreptul după alţii, se numeşte „Deşteaptă-te, române!”. Diverşi cunoscători ai fenomenului România au propus schimbarea titlului în „Descurcă-te, române!” sau „Aşteaptă-te, române!”, ambele îndreptăţite, judecând după felul în care se petrec lucrurile.
Cum să se descurce românul? Cum poate şi cum a făcut-o dintotdeauna, încă de pe vremea când nu se găsea carne şi frigiderele erau pline. La ce să se aştepte românul? La orice, conform sănătoasei vorbe a colegei de gintă Franţa, cum că „un homme averti en vaut deux”. Nu sunteţi român, domnule Daum, aşa că nu aveţi cum să ştiţi pe lângă ce pariu onto-politic aţi trecut şi de ce rebus identitar aţi fost ferit. Cu toate acestea, va trebui să preluaţi ceva dintr-un modus operandi care v-a fost străin până acum şi să vă aşteptaţi. La ce? La orice, fireşte.
Dacă va fi bine…
O victorie cu Muntenegru duminică vă va aduce elogii din partea tuturor contestatarilor apriorici (inclusiv a celor care vedeau până mai ieri în dumneavoastră o pastişă a unui Hitler perturbat de explozia unei grenade). România este spaţiul unde comutarea de la scepticism la entuziasm este ipocrită, dar fulgerătoare. Veţi constata acest lucru în cazul unui succes la început de campanie. Cei care v-au privit cu îndoială vor rosti, cu suficienţa şi îngâmfarea veleitarului, „V-am spus eu? Neamţul e neamţ”.
Cei care v-au tratat curtoazia cu dosul vă vor întoarce un chip zâmbitor şi vă vor aplauda. Ziarele care v-au compus un portret de tipicar cazon şi de marionetă acţionată de ascunse sfori federale vor găsi complimente cu care să vă poleiască vorba şi gestul. Veţi înflori la marginea terenului după un 1-0 izbăvitor, dar vă va îngreţoşa afabilitatea uleioasă a celor care mângâie astăzi ce au biciuit până ieri. Veţi fi deopotrivă încântat şi scârbit.
Dacă va fi rău…
Un rezultat prost cu Muntenegru vă va transforma în responsabil unic al eşecului. Lumea va uita că v-a văzut în tribune la o mulţime de meciuri, gata mereu să notaţi şi să întrebaţi. Nu-i va mai ţine minte nimeni pe cei care spuneau că o construcţie solidă nu poate începe cu acoperişul. Nu va mai face impresie decuplarea dumneavoastră de mafiotlâcul autohton şi de picanteriile lui diurne şi nocturne.
Nu va mai interesa pe niciun guerrillero de peluză sau de tastatură că aţi încercat, neavând jucători mai breji decât predecesorul, să schimbaţi ceea ce se putea schimba: logistica, metodele de recuperare, supravegherea medicală, destresarea şi modalităţile de analiză. Veţi fi străinul care îşi bagă nasul unde nu-i fierbe oala şi, făcând asta, ia pâinea de la gură unor români meritorii şi nedreptăţiţi. Vi se va scoate pe nas un episod stupefiant din trecut şi vi se vor reproşa vârsta, frizura, culoarea cravatei, lungimea dinţilor, forma unghiilor şi faptul că nu v-aţi cănit mustaţa.
Vi se va evoca numele lui Josef Uridil, celălalt selecţioner străin al României, care a antrenat naţionala un singur meci, în 1934. Vi se va pregăti un stâlp al infamiei prin faţa căruia va defila furibund alaiul nemulţumiţilor care dăduseră deja soluţii mai bune decât ale dumneavoastră în timpul meciului, în crocanta şi sacrosancta lor alianţă de canapea cu seminţele şi cu berea la pet.
Concluzie
Sau poate că nu se va întâmpla nimic din toate astea. Poate că veţi avea un public inert sau blazat. Fiţi pregătit chiar şi pentru aşa ceva. Vă doresc succes.