United sau Divided?

Va juca în fine Manchester United la nivelul banilor cheltuiţi?

„Mi-ar plăcea ca la bătrâneţe să trăiesc la Manchester. Trecerea spre moarte s-ar face pe nesimţite.” Mark Twain a spus-o demult, când nimeni n-ar fi putut desluşi în fotbal mugurii unui delir planetar. Dacă ar trăi acum şi ar vibra pentru Manchester United, Twain s-ar putea plânge de orice, dar nu de plictiseală. United tocmai îşi testează noul sistem de lopeţi învârtitoare de bani. Mecanismul e pe punctul să facă din Paul Pogba fotbalistul cel mai scump al planetei. Iar logica spiralei tocmai asta e: să propună noi extravaganţe de fiecare dată când îţi spui că mai mult nu se poate. Se poate, cum să nu? După ce l-a luat anul trecut pe Anthony Martial cu o căruţă de bani, United primeşte acum în vestiar un trio cu forţa de impact a unui focos nuclear: José Mourinho – Zlatan Ibrahimovici – Paul Pogba. E o distribuţie la limita suprarealismului, un afiş de pe care zâmbesc, alături de chipurile celor trei, riscul, bunul-plac şi sfidarea.

Un candid în ale fotbalului ar putea să se întrebe: dacă Pogba valorează 110 milioane de euro, cât ar trebui să valoreze Figo, Del Piero, Bergkamp, Zidane, Rivaldo sau Maradona readuşi în condiţia de jucători? Numai că fotbalul-afacere interzice acest tip de întrebări. Da, cumpărarea lui Pogba e un scandal, cum au fost, la vremea lor, şi ale lui Bale, De Bruyne sau Sterling. Ei şi? Sumele de transfer nu mai măsoară de mult talentul celor cumpăraţi, ci capacitatea lor de-a amortiza investiţia. Iar cumpărarea lui Pogba nu e îngreunată, ci înlesnită, de cumpărarea lui Ibrahimovici. În prima săptămână de după sosirea la United, Ibrahimovici a făcut să se vândă în lume tricouri cu numele lui în valoare de 90 de milioane de euro. Asta face din Pogba o ţintă facilă chiar şi la 110 milioane, chit că Pogba cel de azi nu ajunge nici la călcâiul crăpat al lui Xavi cel de acum un deceniu.

De ce atunci, alături de bun-plac şi sfidare, pe afişul lui United e prezent şi riscul? Fiindcă nici măcar pe vremea lui Alex Ferguson, David Beckham şi Roy Keane nu a existat o asemenea combinaţie de personalităţi şi orgolii în vestiar. Ai impresia, uitându-te la nou-veniţi, că Manchester United e pândită de pericolul de-a deveni Manchester Divided. Ibrahimovici e hăituit de fantoma stăpânului absolut şi de gândul neînţărcat că-i este permis orice. Mourinho are, la rândul lui, talentul de-a crea situaţii ostile din care iese sub scut şi cu lancea însângerată. Cât despre Pogba, omul amestecă orgoliul, căpoşenia şi iubirea de sine într-o pastă din care e greu să modelezi statui ale fotbalului. Toţi trei au umbra lungă şi fitilul scurt. E de văzut, aşa stând lucrurile, dacă Manchester United de după Van Gaal va fi un triumf sau o nouă deziluzie, pe un munte şi mai mare de arginţi.