Busola arată nordul

"Dragarea mlaştinii", cum zice Burleanu, nu se poate face cu marionete acţionate politic. Minifotbalul aduce minirezultate

Mi s-a cerut părerea, într-o emisiune TV, cu privire la viitorul selecţioner. Am răspuns: „Mi-e indiferent dacă e cineva de pe Alpha Centauri, Bricul Mircea sau e soacra vecinului”. Îmi menţin punctul de vedere. Risipa de nume aruncate pe tejghea – de la Olăroiu la Matthäus, cu trecere prin De Biasi sau Rednic – alimentează bârfele din parc sau de la bodegă. Nimic mai mult.

Dacă unui constructor bun îi dai materiale proaste, îţi face treabă proastă. Dacă unui chef Michelin îi dai ingrediente expirate, îţi produce o indigestie sau măcar o greaţă de trei stele. Problema nu e selecţionerul, numească-se cum s-o numi. Problema e selecţia. Iar aici Anghel Iordănescu a rostit, încă înainte de Euro, un mare adevăr: suntem debusolaţi (sigur, cu o rocadă de silabe care i-a reconfirmat ostilitatea faţă de limba română). Aşa este, nu avem busolă. Dac-am avea, am şti să mergem spre nord.

Pentru un model nordic
Poate fi aplicat un model nordic în fotbalul nostru? Da, însă doar în varianta extremă, a unei colonizări scandinave. Am explicat deja de ce: fiindcă zona aceea are cel mai mic indice de corupţie din Europa, iar una dintre bolile de sistem ale fotbalului nostru este corupţia. Un singur om pus în vârful piramidei e o măsură cosmetică şi atât.

Un desant de câteva zeci de scouteri, psihologi, medici sportivi şi antrenori din zona scandinavă ar însemna o decuplare de la stilistica băştinaşă a complicităţii, interesului ascuns şi mafiotlâcului. În plus, desantul respectiv ar readuce în fotbal o pedagogie a plăcerii sănătoase, pusă pe butuci în ultima vreme.
Sună deplasat şi nerealist? E posibil, dar asta şi fiindcă ne-am obişnuit cu smârcul şi cu sulful. În esenţă, metafora mlaştinii dragate la care a recurs Răzvan Burleanu are acoperire. Amănuntul lipsă e că Răzvan Burleanu şi anturajul ar trebui să plece la rându-le. Dragarea mlaştinii nu se poate face cu marionete acţionate politic, cu personaje care declară că nu le place domeniul de care se ocupă şi cu manageri rodaţi în minifotbal. Minifotbalul aduce minirezultate.

Străinul nu e duşman
Sunt mulţi copii care dau bine cu piciorul în minge în România. Trebuie să-i găseşti şi să-i modelezi. Scouterii noştri de până acum n-au dat rezultate grozave, câtă vreme loturile de tineret arată cum arată. E nevoie de scouteri noi, care să se mişte în orizontul priceperii, entuziasmului şi bunei-credinţe. E nevoie de investitori care să injecteze capital în pepiniere şi cluburi, iar pentru asta e nevoie de o lege a sportului regândită european şi formulată fără echivoc. E nevoie de lepădarea de prejudecata că străinul nu ne înţelege limba şi cultura. Pe de o parte, Gianni De Biasi a reuşit să se facă înţeles de albanezi. Pe de alta, rugbyul, voleiul şi handbalul feminin românesc au arătat deja că există punţi de comunicare, iar handbalul a beneficiat de serviciile a doi tehnicieni din zona nordică (rezultatele se ştiu). E nevoie, în fond, de altă paradigmă. Şi, insist, de o desprindere netă de reţelele româneşti de interese şi concesii.

Calificarea nu e obiectiv
Busola arată nordul. Ar fi cazul să profităm şi să sondăm atent prin curţile Scandinaviei. Ar fi cazul să importăm de acolo nu doar know how, ci şi oameni. Mulţi oameni. Tehnicieni care cred în munca făcută pasionat şi onest. Scouteri care nu sunt în solda ascunsă a nimănui. Psihologi care să-l ajute pe fotbalistul român să redescopere serenitatea. Grija pentru numirea selecţionerului ar avea rost doar în condiţiile astea. Iar obiectivul nu ar trebui să fie nu ştiu ce calificare la nu ştiu care turneu final, ci plămădirea unei echipe în care să te regăseşti şi care să te facă să cânţi pentru ea prin casă. Calificarea nu trebuie să fie obiectiv, ci consecinţă a calităţii şi valorii.

Ştiu, totul pare o fantezie, un vis pueril, un viraj spre utopie. Aşa o fi. Însă nimic nu ne împiedică să căutăm în basme soluţiile pe care nu le găsim în realitate. Iar între distopie şi utopie, ultima e oricând de preferat.