Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Graţiere şi dizgraţiere

În spiritul toleranţei balcanice faţă de corupţie, Hristo Stoicikov s-a declarat solidar cu Gică Popescu

În spaniola lui mirosind a parfum de trandafiri, un amestec de Burgos şi Burgas, Hristo Stoicikov şi-a anunţat prezenţa la Bucureşti ca să protesteze […]

luni, 17 martie 2014, 9:13

În spiritul toleranţei balcanice faţă de corupţie, Hristo Stoicikov s-a declarat solidar cu Gică Popescu

În spaniola lui mirosind a parfum de trandafiri, un amestec de Burgos şi Burgas, Hristo Stoicikov şi-a anunţat prezenţa la Bucureşti ca să protesteze împotriva condamnării lui Gică Popescu. Şi, fireşte, ca să-i înlesnească graţierea. În voce i se ascunde un subton ameninţător, de punere la colţ a celor care nu pricep că performanţa, în sport sau în alte domenii, te scuteşte de respectarea legii.

Stoicikov, go home!
Acum Stoicikov e în America, dar n-ar fi rău să-i facem loc pe agendă, căci va veni, va lua atitudine şi va cere oprirea mascaradei. Stoicikov nu e primul fost sportiv de clasă care compromite pe gură ce-a făcut bun cu alte părţi ale corpului. Ilie Năstase îi seamănă întristător de mult şi nu arată nici acum, după atîţia ani de cădere şi recădere în ridicol, că poate ieşi din ofsaidul în care-l împing propriile vorbe. „E sinistru la închisoare. Nimeni n-ar trebui să se ducă acolo”, declară Năstase. Cuvinte în care gîlgîie compasiunea şi care ar fi valabile doar după ce rostitorul lor ar spune, cu aceeaşi siguranţă de sine: „E urît şi ilegal să furi, să falsifici sau să speli bani. Nimeni n-ar trebui să facă asta.”

Apărarea Mămăliciko
Ce argumente aduce Stoicikov în favoarea graţierii? Notorietatea, comparaţia favorabilă şi beneficiul pentru ţară. Sînt ele suficiente? Nici vorbă. Tustrele se prezintă atît de străveziu încît nu ating nici măcar pragul de jos al sofismului, plasîndu-se mai degrabă în zona escrocheriei sentimentale.

Argumentul notorietăţii îl dezvăluie pe Stoicikov ca pasionat al lecturii şi consumator frenetic de „Ferma animalelor”, cartea-cult în care apare formula „Toate animalele sînt egale, dar unele sînt mai egale decît altele”. Pledoaria lui e pe cît de simplă, pe atît de fracturată logic: Popescu are merite, Popescu e celebru, Popescu a făcut imagine României, ergo Popescu trebuie graţiat, eventual cu prezentare de scuze publice şi despăgubiri. (A se observa că Hristo Stoicikov nu suflă o vorbă despre ceilalţi şapte condamnaţi în Dosarul Transferurilor!) Acţiunea pe baza unui asemenea raţionament ar da brînci justiţiei în fundătură şi ar deschide calea bunului plac, relativizării şi haosului. Ar însemna că Radu Beligan, Viorica Cortez, Alexandru Tomescu, Horia Colibăşanu, Radu Lupu şi alţi români meritorii şi celebri pot să tragă cu pistolul-mitralieră în trecători, să organizeze orgii pedofile, să întocmească acte false, să vîndă secrete de stat, să delapideze şi în general să facă orice, fiindcă vor fi în permanenţă ocrotiţi de pavăza notorietăţii.

Argumentul comparaţiei favorabile se arată la fel de nevolnic, chiar dacă a fost îngînat laolaltă de politicieni, oameni de pe stradă şi mandarini mediatici. El sună după cum urmează: „Pe lîngă ce-a făcut X, vina lui Popescu e fleac. Păi, dacă pe el îl închidem pentru atîta lucru, cu un ucigaş de copii ce-ar trebui să facem?”. Unii oferă, e-adevărat, răspunsul cuvenit: ar trebui să-i dăm o pedeapsă mult, mult, mult mai grea. Alţii, printre care şi Stoicikov, pledează pentru anularea vinovăţiei în temeiul propriei (pretinse) subţirimi. Altfel spus, dacă un om ucide trei semeni şi e condamnat, un altul care doar îşi violează vecina sau nepoata poate fi pus bine mersi în libertate.

Patriotism sau oportunism?
Argumentul beneficiului pentru ţară îl transformă pe Gică Popescu în patriot încă din şcoala primară sau poate chiar mai devreme, cînd a descoperit plăcerea de-a da cu piciorul în minge. De aici pînă la a preschimba graţierea în cauză naţională pasul e mic şi uşor de făcut – drept dovadă, îl face şi premierul, cu solidaritatea complice a frauduloşilor. Discursul lui Stoicikov, şi nu doar al lui, sună de fapt a reproş la adresa celor care contestă postura sacrificială a celebrităţilor de calibrul lui Popescu, care, nu-i aşa?, „s-au jertfit”, „au dat totul” şi „au făcut enorm pentru România”. Să fiu iertat, dar ce-au făcut aceşti oameni a fost în primul rînd pentru ei şi pentru familia lor.

Prestigiul ţării e un simplu derivat al prestigiului individual, nimic altceva. Iar prestigiul individual e, în acest caz, fructificarea lucrativă a unei plăceri la îndemîna tuturor copiilor sănătoşi, unde elementul de diferenţiere e talentul. Apropo, de cîte ori aţi auzit-o pe Antoaneta Ralian spunînd că a tradus peste o sută douăzeci de cărţi „pentru ţară”? De cîte ori i-aţi văzut pe Marcel Iureş, pe Cristian Mandeal sau pe neurochirurgul Sergiu Stoica invocînd „cîştigul şi imaginea României” în orizontul propriilor împliniri profesionale? I-aţi surprins vreodată pe dispăruţii Ascanio Damian, Alexandru Pesamosca, Horia Bernea, Irina Nicolau sau Dan Setlacek împăunîndu-se cu merite şi cerînd statui – fie ele şi din cuvinte – pentru sutele, dacă nu miile, de lucruri nobile pe care le-au lăsat în urmă? N-au făcut-o. Şi nici nu ţin minte să fi solicitat vreun hotel cu titlu compensatoriu.

Solidaritate cu forţa nu se poate!

Vreau să cred că, departe de a-l bucura, intenţia exprimată de Stoicikov îl va înnegura şi mîhni pe Gică Popescu. El şi-a recuperat deja o parte din preţuirea pierdută prin scrisoarea în care a anunţat că nu doreşte să fie graţiat, ci lăsat să ispăşească. Indiferent dacă gestul a fost făcut din proprie iniţiativă sau la sfatul (de data asta bun al) cuiva, el îl onorează. Departe de ochiul public, Popescu va avea nu doar de regretat intrarea într-un anturaj care i-a înnămolit demnitatea, ci şi de văzut dacă există vreo modalitate de a-şi da din nou întîlnire cu ea. Iar aici, în misiunea aceasta delicată, în drumul acesta prin infernul propriei vinovăţii, prezenţa unui Hristo Stoicikov nu poate decît să dăuneze

Anticorupţia trece Dunărea
De ce? Nu din cauza comportamentului grobian şi ţîfnos al lui Stoicikov. Ci fiindcă Stoicikov nu vine dintr-un spaţiu aseptic, de filiaţie scandinavă, de pildă, în care indicele de coruptibilitate tinde către zero. El nu se prezintă ca ambasador al unui tărîm auroral, unde vieţuiesc creaturi feciorelnice. Fotbalul bulgar are faima unui bastion mafiot marcat de coduri gangstereşti. „Patronii echipelor întreţin raporturi directe sau indirecte cu crima organizată şi folosesc fotbalul pentru spălare de bani”, se poate citi într-un document publicat pe Wikileaks care-i pomeneşte pe Todor Batkov, Grişa Gancev şi Vasil Krumov Bojkov în cazuri legate de crimă, extorcare de fonduri şi trafic de arme. Există, fireşte, şi cazuri în care anchetele justiţiei bulgare n-au fost blocate, iar vinovaţii şi-au primit pedeapsa în ciuda celebrităţii lor şi a faptului că „au adus prestigiu”. Lui Hristo Stoicikov i se poate aminti aici de nimeni altul decît fostul său coleg de naţională Iordan Lecikov, condamnat la doi ani de închisoare pentru gestiune defectuoasă şi abuz de putere din postura de primar al Slivenului.

Omul, opera, organul
Hristo Stoicikov are un singur argument întemeiat pentru o vizită la Bucureşti: apropierea afectivă de Gică Popescu. Stilistica prieteniei îi conferă dreptul – dacă nu cumva îl obligă de-a binelea – să exprime un punct de vedere public. Dacă însă Stoicikov speră cu adevărat că solicitarea lui va avea efect, atunci se cheamă că fuge de realitate la fel cum evada pe vremuri din marcajul adversarilor.

Cu un an în urmă, o figură publică pînă atunci simpatizată a cerut să aibă statut de exceptat. E vorba de Alexandru Arşinel, care a driblat lista de aşteptare a bolnavilor în nevoie de transplant renal. Conştiinţa nu e organ, cum e rinichiul, dar crampele ei pot fi uneori la fel de dureroase. Iată de ce mi-ar plăcea să cred că Gică Popescu îşi va îndemna prietenul bulgar să se abţină de la a-i face deservicii. Fiindcă aici nu mai e vorba de insultarea unor ziarişti sau de lovirea unui automobil parcat regulamentar (cazul Desilava Pehlivanceva), ci pur şi simplu de obţinerea efectului invers celui scontat.  Asta fiindcă linia care desparte graţierea de dizgraţiere e afurisit de subţire.

Comentarii (41)Adaugă comentariu

Capitalistu’ (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 10:28

Prea fin domnule Paraschivescu pentru aceasta tagma , poate daca ii citeste cineva articolul dl Stoicikov ne trezim ca vine si cere „dizgratierea”.

ccc (2 comentarii)  •  17 martie 2014, 10:37

Complet adevarat si valabil si pentru pleiada de politruci de doi bani, blcanici pana in maduva oaselor, ce si-au manifestat imediat dorinta si disponibilitatea de a semna o petitie de gratiere a unui infractor dovedit si condamnat definitiv.
Trist, dar adevarat,traim intr-o tara si intr-o zona a europei unde sintgma „toate animalele sunt egale, dar unele sunt ai egale decat celelealte” este considerata reala si adevarat. Si mai frustrant este ca cei neimplicati politic, fara functii in „partid” si in guvern, (din pacate si fara prea mlta educatie, dar asta este alta discutie), traiesc cu convingerea indusa de ani de comunism si capitalism haotic ca aceasta este realitatea si asa trebuie sa fie, adica e normal sa existe oamei mai presus de lege!
O astfel de societate nu are nici un viitor.

georgescu (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 10:46

In privinta dlui Popescu ar trebui sa se faca o comparatie cu cazul actual din Germania,al lui U.Hoenes,care este cu mult peste dl Popescu,si care a fost condamnat,care si-a recunoscut vina,care si-a acceptat pedeapsa.In Germania nimanui nu i-a venit in minte sa afirme ca dl.Hoenes trebuie iertat pt. trecutele merite pe stadion sau la conducerea clubului sau FCB.
Cei doi barbati ar fi trebuit sa fie modele de cinste,corectitudine,onoare,pt.toti ceilalti concetateni!
Justitia trebuie sa fie deasupra tuturora si sa faca dreptate.Ar fi mai bine ca dl.Stoicikov sa inteleaga ca prin afirmatiile sale se descalifica.

Mihai Brezeanu (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 10:49

Ar fi de meditat, poate, si la conceptul de prieten. E interesant cum oamenii se simt obligati sa isi apere prietenul doar la momentul incarcerarii, nu si la momentul comiterii ilegalitatilor.
Care, mai nou, se numesc greseli. Alt concept care merita discutat. Putem vorbi oare de gresealacand esti partas, in mod repetat, in cazul mai multor transferuri si mai multor jucatori, la un sistem de innegrire a banilor si de evaziune fiscala? Credeam ca greseala inseamna o ratacire de moment, o clipa, un gest, nu o serie de prostii care dureaza ani in sir.

costanb (2 comentarii)  •  17 martie 2014, 10:52

Felicitari domnule Paraschivescu,un articol real legat de realitatea reala.Imi place ca vedeti lucruruile asa cum e normal,in contextul in care mai multi „jurnalisti” si ploitruci,ignora prevederile legale si macina in gol aberatii legate de necesitatea liberarii cu ori ce pret a hotilor din puscarii.Amintesc aici pe Mihai Gadea,Ecaterina Andronescu si altii ca ei,pentru care nu coteaza ca ei au furat si au incalcat prevederile legale,ci doar faptul ca ei au facut ceva pentru tara asta.
P S. Pleonasmul de la inceput,l-am facut intentionat.

Andrei (25 comentarii)  •  17 martie 2014, 11:01

Sunt de acord cu cele scrise de d-nul Paraschivescu.
As adauga la lista de „exceptati” de la rigorile legii pe olimpicii romani la matematica si fizica la Olimpiadele internationale (cu medalii de aur/argint/bronz castigate pe bune, in urma unei concurente acerbe), fetele de la gimnastica, cu rezultate remarcabile….si lista poate continua.
A-propos…in afara de Cupa Cupelor cu Barcelona, a mai castigat domnul Popescu vreun trofeu nu nationala Romaniei sau cu vreo echipa de club romaneasca, daca tot ne mandrim cu dansul ca fiind un „bun national”?

fanulumocanu (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 11:30

Bun. In general, sustinatorii gratierii lui Popescu ii aduc deservicii prin argumentele de clasa a2-a pe care le folosesc. Dar mai e o treaba: daca o sentinta data tine de subiectivismul judecatorului, pentru aceeasi fapta putand exista foarte bine, in mod legal, si o pedeapsa cu suspendare, daca insasi executarea pedepesei tine de factori subiectivi cum ar fi varsta (daca ai peste 60 , poti cere eliberarea conditonata la executarea a 1/2 din pedeapsa) , regimul -deschis-semideschis-inchis, atunci de ce e o problema subiectivismul celor care sustin gratierea lui Gica Popescu? De unde izvoraste superioritatea , intransigenta, monumentalismul acestor aparatori ai egalitatii in fata legii? Cum e posibil ca niste iluminati ,niste cunoscatori ai marii scheme a lucrurilor sa nu inteleaga ca si in cazul gratierii Gica Popescu ramane tot un om condamnat penal? La fel as gandi si in cazul unui chirurg, si in cazul unui profesor serios, si in cazul unui scriitor moral pana in momentul comiterii infractiunii. Vorbim de infractiuni usoare care nu anuleaza prin ele ceea ce au realizat oamenii aia pana atunci. Exista oameni speciali care gresesc in viata, care sunt judecati corect si condamnati, dar carora societatea poate sa le dea un wild card .

barbu (30 comentarii)  •  17 martie 2014, 11:34

andrei, a mai câştigat şi „cupa cupelor”. cu galatasaray. dar, într-adevăr, omul pare să fi înţeles ce-a făcut şi pentru ce plăteşte. asta ar însemna un câştig pentru toată lumea. dacă va şi munci, pentru a-şi împuţina pedeapsa, va demonstra că este capabil să-şi asume efectiv regretele. chiar cu riscul de a-i contrazice pe-alde stoicikov şi mircea lucescu.

Dan (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 11:34

Felicitari pentru articol!

barbu (30 comentarii)  •  17 martie 2014, 11:35

… şi o întrebare: oare de ce cluburile păgubite nu se constituie în părţi civile, spre a-şi primi sumele cu care au fost prejudiciate?!

ionel (3 comentarii)  •  17 martie 2014, 11:42

Excelant articol,ca intotdeauna dle.Paraschivescu.Vreau doar,in plus, sa subliniez ideea absolut remarcabila a domnului Tudor Octavian:ce s-ar fi intamplat daca in locul lui Popescu era Hagi?Ce rusine ar fi fost pe obrazul nostru de romani?Desigur,pur teoretic.Sunt sigur ca Hagi nu s-ar murdari cu asa ceva.

Bubucul (15 comentarii)  •  17 martie 2014, 11:53

Felicitari pentru articol stimate domn. Am putut constata adeseori cum talentul in vreun sport este invers proportional cu ‘materia cenusie’, si, saracii, obisnuiti cu placerea de a fi in centrul atentiei, devin incapabili sa-si vada locul si lungul nasului. Au impresia ca performantele din sport ii indreptatesc sa deschida gura indiferent de platitudinile ce le emit, ba, mai mult, sa fie deasupra legii. Stoicikov si Nastase sunt doar doua exemple dintr-o lista care-i trist de lunga.

utu (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 12:27

pentru Barbu. Șefii cluburilor prejudiciate, ca de altfel și cei ai celorlalte cluburi, fac parte din aceeași mare „familie” ca și cei condamnați. Prin urmare nimeni nu o sa reclame nimic!

paul (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 13:00

pentru ca toate au un inceput, am sa incep prin a va marturisi ca mi se intampla pentru prima data sa nu pot duce pana la capat un articol semnat de dumneavoastra . de fapt, nici nu am ce citi, pentru ca acest articol s-a mai scris de catre multi dintre colegii dumneavoastra de breasla, mai mult sau mai putin acid, mai mult sau mai putin argumentat din punct de vedere moral, principial, dar de fiecare data URBAN, COTIDIAN…as fi pariat ca ziaristul Radu Paraschivescu nu va deveni niciodata urban, dar, mai ales, mi-as fi pus capul spunand ca nu va fi niciodata rau si mai ales ” partizan ”!!! nici acum nu cred ca sunteti, ci doar ca argumentele v-au coplesit si pe dumneavoastra, admitand ca de fenomen de turma suferim toti intr-o oarecare masura . admitand ca toate argumentele dumneavoastra stau in picioare, chiar si necitind tot, nu am sa ma indoiesc de calitatea argumentatiei, asa cum nu ma indoiesc de singurul ziarist din tara asta…marturisesc…asta cred despre dumneavoastra. asadar, va spun ca nu pot, nu vreu si nu incerc sa va demontez argumentele, dar am sa va spun fara rezerve si cu argumente nedemontabile ca ziaristul pe care il citesc eu este mult mai fin si mai ales adanc !
este foarte adevarat ca acei partizani ai gratierii evoca motive , ”nastasiene ” , mai mult decat penibile ! ei bine, as fi asteptat de la dumneavoastra o pozitie nicidecum neutra, dar o pozitie umana si mai ales genialul echilibru cu care m-ati obisnuit ! asteptam sa va mirati macar dumneavoastra de discrepantele fenomenale existente in justitia netavalita pe care ati amintit-o…achitat/suspendare/condamnare…cine a gresit ?…prima instanta, a doua, niciuna, toate trei…ei bine, pana vom primi un raspuns la aceasta intrebare, suntem liberi sa divagam in fel si chip, dar va spun un lucru…am fi mai nobili daca am divaga cu bunatate umana si nu cu venin . spre deosebire de ceilalti inculpati, Popescu a recunoscut si a platit…nu cunosc juridic ce inseamna recunosc si platesc, dar stiu ca se incadreaza altfel…ce e altfel la Popescu !!!? daca sustin sus si tare ca toti suntem la fel sunt facut comunist….daca sustineti sus si tare ca toti inculpatii din acest caz sunt la fel sunteti numiti propovaduitori ai egalitatii in drepturi , dar daca se intampla unor apropiati noua avem deopotriva tendinta sa invocam imixtiuni si alte interese ! of, cu iertare, domnule Paraschivescu, de unul din argumente am sa ma agat un pic…tara asta chiar are evazionisti in fata carora chiar si fratii Becali sunt mici delapidatori…aici chiar nu aveti dreptate decat in condei, fiind usor de zis ca asta nu-i scuteste pe cei mici de pedepse !si desi stiu ca legea nu se aplica in niciun caz comparativ, totusi, fara a cauta pe goagal, cred ca Ilie Alexandru, unul dintre delapidatorii Bancorex, a primit mai putin ca Gica Popescu !!! ei bine, stimate domn, dati-mi voie sa nu cred ca o judecatoare care se sustrage legii mai poate judeca, iar noi avem asa ceva, ca o curte poate da achitare si alta condamnare in aceiasi speta, iar noi avem asa ceva, ca zeci de procurori si judecatori sunt anchetati si cat se poate de clement tratati, iar noi avem asa ceva la tot pasul ! prin urmare, hadeti sa dam locul justitiei, sa credem in ea ca institutie, dar macar sa reusim sa ne punem intrebari , sa incercam sa privim fara a judeca si mai ales…A CONDAMNA !

Florin (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 13:04

La subiect si foarte corect. Felicitari!

retoric (2 comentarii)  •  17 martie 2014, 13:09

@fanulumocanu
ce susţii tu se cheamă sofism iar ceea ce faci se numeste smecherie sau, daca vrei, se acoperă de defininitia lui Iosefini pentru iluzionism („iuţeala mea de mînă şi neatenţia dvs.”).
Subiectivismul este cosubstanţial umanului. la nivel individual termenul devine aproape tautologic. Dar, dacă egalăm toate calităţile, devine inutil să mai conturăm modele de viaţă, haosul social se va instaura imediat ce adoptăm această relativizare generală a convenţiilor, valorilor, normelor.
Ca să fiu mai aplicat, subiectivismul judecătoarelor este un subiectivism calificat şi prin convenţie socială, cel competent să decidă în contextul specific. Normele penale însele sînt convenţii subiective, infinit mai puţin exacte decît gravitaţia de exemplu, dar reprezintă modele necesare de conduită socială, antrenate istoric şi cultural, cu rol clar în păstrarea sănătăţii organismului social.
Fanii graţierii şi dizgraţierii, despre cei de pe margine vorbesc, ca tine şi ca mine, au opinii de valoare egală, putem să avem ce părere vrem, contează mai puţin. Dar opinia fiecăruia dintre noi nu este şi nici nu trebuie să fie egală în termeni de consecinţe cu opinia judecătoarelor, în ceea ce priveşte sentinţa în procesul juridic.
Şi în ceea ce priveşte echivalenţa pedepselor comiţi sofism („rămîne tot un om condamnat penal”), un jurist ţi-ar demonta machiavelîcul fără efort.

Octavian (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 13:29

Felicitari d-lui P.pentru articol !A scos in evidenta citeva realizari ale justitiei din tara noastra de care nu credeam ca suntem capabili.Sunt incomplete totusi !Daca perseveram,asa cum a subliniat si autorul articolului,in curind vom avea ca „eroi” pe Hagi,Ilie Nastase si de ce nu pe Nadia !Ce este in fond G.P ?Un amarit de capitan la Barcelona,la nationala Romaniei,la nu stiu ce echipa din Praznistria !Merita condamnat”cu executare”cel putin,pentru ca m-a facut sa lacrimez de-atitea ori cind s-a ridicat tricolorul,s-au a trebuit sa sufle-n goarne imnul Romaniei niste fanfaragii de-aiurea !Ce chestiile astea nu puteau sa le faca oricine dintre noi ?Ca avem in ranita toti”bastoane”de capitan! Am auzit ca se incearca sa se decizitioneze formularea unei cereri de gratiere.Gica !Nu face asta!Tu esti d’alui nea Marin !Gica tu esti simbolul a ceea ce inseamna BARBAT in societate !Nu cere indurare,intelegere, de la papusarii care au tras sforile pin’an ajunul alegerilor de la FRF.D-ta ai fost miza !Nu te umili Gica in fata celui care aparent poate face un gest ca de la capitan la capitan ! Asteapta Gica !Pamintul se invirte cu sau fara voia noastra!Ramii omul care in fata unei vijelii ramine BARBAT !Te iubim,Gica !

filmu (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 14:04

Felicitari! Articol de exceptie!

Dan (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 14:12

„Ce-au făcut aceşti oameni a fost în primul rînd pentru ei şi pentru familia lor.” Aceste cuvinte au fost rostite, intr-o forma asemanatoare, chiar de Ilie Nastase, care a spus ca a jucat tenis si a cucerit trofee pentru el insusi. Si are foarte mare dreptate.
Un articol care sintetizeaza toate problemele de constiinta pe care le ridica acest caz si altele asemenea.

un cunoscator (1 comentarii)  •  17 martie 2014, 14:22

Radu, intr-o lume normala articolul tau e de premiul Nibel,
in lumea fenomenului numit fotbal e greu de priceput!
Te felicit si ma bucur sa fiu contemporan cu tine, ami mult si concitadini.

TEST de MARE SCRIITOR ! (3 comentarii)  •  17 martie 2014, 14:55

adevarat dle si ai probat pe propria ta piele cu cele debitate nu demult , despre ACS POLI TIMISOARA ! ai cam depasit linia „mestere” ! in rest numai succesuri !

justitiar (2 comentarii)  •  17 martie 2014, 22:58

De acord in principiu cu autorul, dar aici avem de a face cu un caz special, deoarece: 1. instanta anterioara a hotarat pe baza aceluiasi dosar eliberarea in grup a acuzatilor din lipsa de probe! 2. la ultimul proces, desi procurorii au cerut condamnarea cu suspendare a lui Popescu, Copos si Padureanu, precum si achitarea lui Stoica pt prescrierea faptelor, judecatoarele au decis condamnare cu executare!!! 3. oamenii continua sa se pronunte fara sa stie despre ce e vorba, fara sa fi citit un rand din dosar, fara sa inteleaga prea mult din ceea ce ar trebui sa se intample intr-o tara democratica, uitand ca in Romania economia neagra este inca la un nivel incredibil in comparatie cu vestul… 4. egalitatea in fata legii e normala, dar in cazuri exceptionale gen Popescu, un urias ambasador al Romaniei, care platise deja daunele cuvenite statului, se cerea clar gratierea, exact dupa cum s-au exprimat alte personalitati, gen Nastase, Lucescu, Hagi, Stoichkov, etc. Concluzia?!?

soriniz (14 comentarii)  •  17 martie 2014, 23:19

Un articol mai mult decat bun, un articol NECESAR. Intr-o societate in care morala nu mai reprezinta o valoare acest articol pune lucrurile pe fagasul normal. Felicitari.

gery76 (25 comentarii)  •  18 martie 2014, 2:57

@17 octavian
-Pacat ca suntem din ce in ce mai putini ,cei care ne respectam valorile!
-Respect Gica Popescu,pentru cei care inca mai iubesc fotbalul,”BACIUL” RAMANE,ALATURI DE HAGI SI PETRESCU,IDOLUL COPILARIEI NOASTRE,DIN PACATE GENERATIA MAI TANARA ESTE SUFOCATA DE ‘[‘printi,briliante si alte nestemate],evident fara nici cea mai mica valoare!

vasco (93 comentarii)  •  18 martie 2014, 6:38

Felicitari pentru articol!
In mod normal si intr-o societate normala,formata preponderent din oameni cu simt moral,cultura si civism normale,acest articol nu ar fi fost necesar.Dar,din pacate,la noi e cam altfel,majoritatea oamenilor ,desi condamna la unison coruptia din societate,devin brusc sentimentali si pactizeaza cu infractorii,”nu se bucura de raul altuia” ..etc.In societatile normale,de obicei nordice,condamnarea unui INFRACTOR,indiferent de notorietate,e doar o stire care intareste increderea populatiei ca traieste intr-o societate normala.La noi devine dezbatere nationala,acest lucru aratind de fapt ca suntem o societate bolnava.

Marcovici (2 comentarii)  •  18 martie 2014, 12:44

Excelent articol. Un croissant nu prea moale pentru o cafea nu prea tare.

codrut (1 comentarii)  •  18 martie 2014, 13:40

Felicitari,bun articol.

Bogdan (2 comentarii)  •  18 martie 2014, 14:20

@justitiar
Conluzia este că nu înţelegi nimic, fie că nu vrei, fie că nu poţi. Nici din editorialul ăsta, nici din restul articolelor şi ştirilor pe temă, nici din situaţia în sine.

vasco (93 comentarii)  •  18 martie 2014, 17:24

@justitiar,
citeste ce a scris mai sus Bogdan,in plus am o intrebare:pe care dintre cele patru”personalitati”insirate la sf.postarii le-ai dori ca parteneri intr-o afacere?Stoicicov ala seamana cu giovani si la fata si la caracter de zici ca sunt frati.

vasco (93 comentarii)  •  18 martie 2014, 20:14

Tocmai ma uit pe Digi sport 1,unde scrie :”Chivu refuza FRF si se face impresar”,iar „domnul”Dinu Vama il lauda si spune ca da dovada de caracter,ca nu tradeaza familia Becali si pe Gica Popescu,le preia „afacerea”…Va dati seama in ce tara traim?Numai „caractere”tari,puternice,adevarate modele de urmat.Toti,dar absolut TOTI”oamenii de fotbal”sunt uniti ,chiar daca nu direct,in marea”famiglie”,ca intr-un joc de domino.

stando (4 comentarii)  •  18 martie 2014, 22:23

D-le Paraschivescu, jos palaria ! V-am mai urmarit deunazi la TVR Cluj, sunteti de un bun simt si de un umor atat de rar in ziua de azi… Cat despre stoicikov, ce sa te astepti de la un golan ca el ? Nesimtit a fost cat a jucat, nesimtit e si dupa ce a incaruntit. Mare fotbalist, marunt omulet…

arh.Gheorghe Petrescu (4 comentarii)  •  18 martie 2014, 23:32

Interesant articol si la subiect. Cand ai un prieten si a calcat o lege ce atrage dupa sine consecinte grave e greu sa taci si sa nu-l aperi. Numai ca, in viata asta, unii suporta consecintele faradelegii iar altii nu. Ambele categorii fiind judecate de aceiasi JUSTITIE. Daca pentru unii esti mama si pentru altii, te duci cu ei la ZDUP, nu este OK. Hristo Stoicikov, cand vrea sa-l apere pe prietenul sau Gica Popescu, la acest lucru se refera. Cei care au functii politice si FURA, nu patesc mai nimic in ROMANIA. Aceiasi JUSTITIE, nu trebuie sa actioneze pentru toate categoriile de indivizi la fel? NU, caci in viata, unii trebuiesc protejati, camuflati, etc. DECI, intr-o lume cladita stramb, nu poti fi intotdeauna drept, caci asa spune JUSTITIA, dreptate pentru unii, aparare pentru altii ce sant VINOVATI. Are rost sa mai discutam. Pacat de acest mare sportiv, GICA POPESCU. LUMEA DE AZI, NU MAI ESTE A NOASTRA, ESTE A ALTORA CE NU MAI CORESPUND UNOR STANDARDE PRECISE, DAR, MAI ALES RESPECTATE. HAI ROMANIA!

Turcu (1 comentarii)  •  19 martie 2014, 10:30

Domnule Paraschivescu, as vrea sa va vad mai des pe la TV… Va admir. Analizele dvs. sunt deosebit de pertinente. Si nu doar pe teme fotbalistice. Va ascultam si pe RFI, poate reveniti…

zona magheru (1 comentarii)  •  20 martie 2014, 6:31

Un caz care v-a cazut ca o manusha . Nu neaparat de chirurg ci mai degraba una de aristrocrat al literelor gata sa o arunce pe jos daca individul / indivizii va agreseaza bunul simt intelectual ! Duelul a fost simplu . Bulgarul e la pamint culcat . Ma refer la nivel de constiinta . GICA POPESCU nu a fost nici naiv , nici in necunostinta de cauza cind a bagat banul in buzunar IAR PRIETENUL DE LA SUD DE DUNARE ma gindesc ca ar putea mai degraba sa isi ajute propria tzara sa intre in schengen mai degraba decit sa protesteze in mass media romaneasca ” aiurea in tramavai ” .

TIB (1 comentarii)  •  20 martie 2014, 22:59

Ma bucur sa va citesc, domnule Paraschivescu, va citesc de cand lumea si pamanatul iar eu eram mai „nou” ca pamantul sau lumea. Ati expus extraordinar de bine tot ce mi-am dorit eu sa gandesc…

Nelu_Antonescu (1 comentarii)  •  21 martie 2014, 8:42

Editorial de exceptie. Felicitari. Ar trebui publicat si in Bulgaria.

doru (1 comentarii)  •  21 martie 2014, 22:57

Ce uita roamnii IMPARTIALI este ca acest Stickov a declarat sus si tare inainte de meciul nationalei cu Bulgaria ca vin „tiganii mamaligari „sa o ia pe coaja …..proferand si alte magarii specifice lui….pentru ca este in principiu un GROBIAN de o nesimtire iesita din comun……din pacate atunci cand juca in Spania si s-a intalnit cu echipe romanesti NE-A MARCAT GOL DE FIECARE DATA…………..ca ia apararea Baciului o face de amorul artei,ii place sa se auda vorbind.

Obiectiv (461 comentarii)  •  23 martie 2014, 10:39

Este trist ce s-a intamplat cu Popescu si ati ilustrat cu echilibru si talent principiul ca nimeni nu trebuie sa fie deasupra legii! Au facut si altii, insa cu patima si fara vocatie.
Totusi, de ce maestrul Cosasu n-a luat pozitie transanta in acest caz? Nu vi se pare ca, mai tanar fiind, cu un viitor cuantificabil in decenii in calitatea de colaborator la GSP, v-ati simtit obligat sa dati mai multa credibilitate campaniei pe care o duc colegii dumneavoastra? Daca omul a ajuns „dupa gratii” si prin contributia jurnalistilor de la GSP, de ce acestia trebuie sa „sara la gatul” celor care isi exprima regretul, compasiunea si chiar indignarea (bulgarul nu-i cel mai bine pozitionat sa se exprime in acest caz) pentru ce s-a intamplat? Nu sunt atatea lucruri de discutat si analizat?
Daca tot faceati apel la modelulscandinav, de ce acesta nu este copiat in politica si in justitie? Aceste din urma domenii mi se par cu mult deasupra sportului in tot ce inseamna, intr-un singur termen, „rau”; unii dintre cei care activeaza acolo sunt insasi definitia/intruchiparea raului!

maximuspqr (31 comentarii)  •  23 martie 2014, 13:09

Pai matale nu esti solitar cu danciulescu si mai nou cu vama dinu zis gheorghe? Aseara erati foarte umezi de prezenta tovarasului, despre piedica pusa otelarului la fel de mult ca si despre muirea Stelei de un tinar dinamovist indrumat parinteste de marele caracter danciulescu.
Scrierea matale imi umple inima de mindrie si emotie, uite domnule ce superiori sintem:)) dau ora exacta acesti fosti mari fotbalisti? Sint exemple de moralitate? Conteaza pentru cineva petitiile heirupiste? Balan al nostru nu intra in greva foamei? Ne am plictisit sa citam din ciorba tudor, miron cozma, vivi rachita, vadim tudor, nicu gheara, dragomir dumitru blog si altii, mergem „afara” ca da bine:)))
Gratie sau dizgratie…da’noi abia stim cum ne cheama.
Sper sa nu te deranjeze prea tare poluarea mea maistore dar crede ma ca nu te citeste doar Patapievici.
Pace!

maximuspqr (31 comentarii)  •  23 martie 2014, 17:15

Acuma daca mataluta tot mi-ai publicat comentul ca sa ma faci de ris, sper sa-mi postezi si completarea:”despre piedica pusa otelarului ati vorbit la fel de mult ca si despre muirea Stelei”. Sint dovada vie ca fotbalistul tre’sa joace fotbal, frizerul tre’sa tunda, fotbalistul tre’sa joace fotbal si scriitorul sa scrie.
Cordialement

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  23 martie 2014, 18:56

@maximuspqr

O lamurire pentru dumneavoastra si pentru toti cei interesati. Nu opresc nici un comentariu, oricum ar fi. Nu pot si n-as face-o nici daca as putea. Public un articol pe blogul Gazetei si atat. Nu lucrez la Gazeta, nu fac munca de triere a mesajelor. Pana si aceasta lamurire o trimit de acasa, de la computerul personal. Sunt un simplu colaborator al Gazetei, nimic mai mult. Multumesc. R.P.

Comentează