Favorita şi aspiranţii

Franţa e aşteptată să joace primul şi ultimul meci la Euro 2016

Confuzia dintre laudă şi mitizare e primejdioasă şi suceşte minţi. Franţa din 2016 e favorită să câştige Europeanul, nu încape dubiu. În acelaşi timp, Franţa din 2016 nu e „cea mai bună naţională franceză a ultimului sfert de veac”, cum s-a spus de câteva ori pe la diverse microfoane.

Aimé Jacquet, hulit cu 18 de ani în urmă şi aclamat sâmbătă, în deschidere la Franţa-Scoţia (căci unde dacă nu în Franţa se pleacă în căutarea timpului pierdut?), a triumfat la Cupa Mondială din 1998 fără Cantona şi Ginola. Mai mult, Jacquet, astăzi copia galică şi albită a lui Jeremy Irons (el însuşi un vorbitor superb de franceză), i-a lăsat lui Roger Lemerre o echipă pentru Euro 2000 care, pusă azi lângă naţionala lui Deschamps, arată cât de caraghioase sunt superlativizările, mai ales când le iei cârja memoriei.

Vă mai amintiţi? Barthez-Thuram-Desailly-Blanc-Lizarazu-Deschamps-Vieira-Djorkaeff-Zidane-Henry-Dugarry. Iar în finala cu Italia au mai intrat Wiltord, Trezeguet şi Pirès, dintre care primii doi au marcat.
Franţa e favorită să câştige Euro 2016 dintr-o combinaţie de cauze: joacă acasă, are o echipă de calitate şi a crescut când alte mari naţionale europene au stat pe loc sau au dat înapoi. La o comparaţie cu Anglia, Italia, Spania şi chiar Germania, Franţa de azi iese în câştig.

Asta nu-i garantează victoriile, dar o aşază la un nivel de încredere şi de bună dispoziţie care i se vede în joc. Cu toate scăpările apărării, Franţa are perioade de joc efervescent, asemănător unei spumoase conversaţii de salon.

Franţa-Scoţia a fost doar ultimul prilej în care Payet, Matuidi şi ceilalţi au desfăşurat un fotbal generos, imaginativ şi, ei bine, da, spiritual. E un fotbal cu poantă şi cu dialog, un fotbal aproape literar uneori, pe care poţi să-l povesteşti chiar şi la două-trei săptămâni după plecarea la duşuri. Iar într-o lume cinică până la leşin şi pragmatică până la sufocare e nevoie mai mult ca oricând de poveşti.

Ar putea răsări şi alţi povestaşi la turneul final? Mulţi îşi îndreaptă ochii spre Belgia, care, cu toate vedetele ei, pare totuşi o trupă incapabilă să treacă de la zbenguială la epopee. În rest? Suedia şi Portugalia sunt echipe adunate în jurul unui dictator absolut (iar ce se putea pe vremea lui Maradona nu se mai poate azi), Rusia, Turcia, Ucraina, Polonia şi Cehia pot prinde sferturile, dar nu mai mult, Irlandele şi Ţara Galilor şi-au atins deja scopul prin prezenţă, Albania şi România sunt gata să-şi confecţioneze un mic trofeu şi din calificarea din grupe. A rămas vreun nume nepomenit? Surpriza pe care n-o prea vede nimeni? A rămas, cum să nu. Şi are titulari la Barcelona, Real, Juventus, Fiorentina, Internazionale, Şahtior, Monaco şi Dinamo Kiev. z