Antrenor în acte

După roaba cu motor şi fotbalistul ubicuu, încă o invenţie

Nu doar democraţia, ci şi fotbalul e original în România. Găseşti de toate pe taraba lui, unde ifosul epatant şi preistoria se combină atât de lesne. De pildă, se împlinesc trei ani de când, la meciul Timişul Urseni-ASU Poli Timişoara, un jucător a fost scos de pe teren cu o roabă cu motor în locul tărgii. Sigur, aici e vorba de o simplă năstruşnicie. Numai că fotbalul românesc e capabil şi de mişcări revoluţionare pentru rosturile timpului şi ale lumii pământene. O fi fotbalul ăsta nevolnic şi plicticos, dar a izbutit o ispravă inaccesibilă altora: să smulgă ubicuitatea dintre privilegiile zeilor şi s-o aducă printre oameni. Cu toată fragilitatea ei, trestia gânditoare a ajuns colegă de statut cu locatarii Olimpului, câtă vreme un fotbalist român (Simion Mironaş, dacă mai ţineţi minte) a reuşit să joace două meciuri pentru două echipe în aceeaşi etapă.

Demersul are un „je ne sais quoi” prometeic, chit că n-a semnalat nimeni probleme la ficat. Însă roaba pentru fotbalişti şi jucătorii ubicui nu sunt singurele produse din laboratorul carpatin. De câtăva vreme, în vitrina cu invenţii a mai apărut ceva. I se spune „antrenor în acte” şi desemnează o persoană căreia i se recunoaşte dreptul de a face playback pe lângă antrenorul adevărat. Asta în condiţiile în care antrenorul adevărat operează, în ciuda numelui, pe fals, câtă vreme nu dispune de acreditări în domeniu. „Antrenor în acte” este formula elegantă pentru „om de paie” şi obligă nişte persoane să accepte statutul de cascador procedural al altora. Fenomenul a fost semnalat în diverse regiuni ale ţării şi s-a soldat, fără excepţie, cu eşecuri. Dusan Uhrin jr a consimţit primul la această malversaţiune care a încercat să facă pace între „de facto” şi „de jure”. La CFR Cluj, Uhrin a îmbrăcat haina consilierului, dar în realitate a antrenat (până i-a venit proasta idee de a se interesa de obiceiurile tabagice ale lui Cadu) sub umbrela lui Ales Jindra.

„Antrenorul în acte” a lucrat şi la Bucureşti. Flavius Stoican şi Mirel Rădoi au declinat onoarea de-a obţine licenţă PRO şi au preferat postura de sufleor al lui Mateuţ, Pedrazzini sau Dumitru Dumitriu. Acum, în fine, „antrenorul în acte” a trecut Carpaţii mai aprig ca batalioanele din cântec şi s-a oprit la Târgu-Mureş, unde a luat chipul delicatului, amabilului şi binecrescutului George Ciorceri. Om care şi-a julit genunchii ani buni pentru ASA, Ciorceri a fost convins că pierderea demnităţii e un lucru util. Nu se ştie precis cine l-a convins, dar se poate bănui. Întrebarea e dacă domnul Ciorceri doarme împăcat ştiind că trebuie să servească drept alibi pentru Adrian Mutu. În numele preţuirii pentru trecutul lui, sper că se trezeşte des.

* Acest text a apărut în Gazeta Sporturilor, la rubrica “Fente”, alimentată cu amintiri haioase ale jurnaliștilor