Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Un înger grizonant

„Abbiam’ undici atleti e un solo cuore.” Voce: Paulo Sousa

Permalink to Un înger grizonant
marți, 5 ianuarie 2016, 11:30

Cercetătorii – britanici sau din alte zări şi ţări – n-au descifrat misterul care îi transformă uneori pe fotbaliştii defensivi în antrenori cu gust pentru atac şi pe atacanţii pursînge în antrenori fascinaţi de buncăr. E o metamorfoză greu de explicat, care poate mobiliza argumente diverse, inclusiv din psihanaliză. Cert este că trăiesc în fotbal destui foşti demolatori care vor să construiască şi foşti marcatori care, deveniţi antrenori, trec de la dorinţa de-a înscrie la dorinţa de-a nu li se înscrie. Mulţi au observat, de pildă, că echipele antrenate de foştii fundaşi Rednic, Reghecampf sau Andone premiază atacul, pe cînd cele conduse de foştii oameni de atac Lăcătuş, Claudiu Niculescu sau Sorin Cârţu se ocupă în primul rînd de betonarea apărării.

Scenariul se respectă destul de des şi afară. Dincolo de consecvenţa de tip Johan Cruyff, un om mistuit de febra atacului şi pedepsit pentru abjurare în finala CM din 1974, antrenorul de astăzi e de multe ori un paradox biped în care prezentul contrazice trecutul. Paulo Sousa ilustrează bine acest tip de autotransfer la primul lui sezon în Italia. Cine l-a văzut jucînd în Portugalia, la Juventus sau la Borussia Dortmund păstrează imaginea unui băiat frumos şi rău, a unui mijlocaş cu hangerul fără teacă, a unui cocktail de playboy, muschetar şi prelucrător prin aşchiere. Paulo Sousa a avut mereu un joc fără concesii şi fără prizonieri. Cu pletele în vînt şi cu o figură de înger revoltat, a făcut meci de meci acelaşi lucru: a tăiat fazele şi răsuflarea adversarului, fără să se lase impresionat de murmurul, vuietul sau huiduielile asistenţei. Acest fotbal cu foarfeca la vedere anunţa multe, dar nu o carieră de antrenor estet.

Acum, cu Fiorentina pe locul 2, la un punct în spatele lui Inter, Paulo Sousa culege elogii cu aceeaşi intensitate cu care culegea altădată amenzi vocale din tribune şi cartonaşe de la arbitri. Fiorentina lui joacă dantelat, cursiv şi consistent. Sincopele din anii trecuţi par uitate (poate şi fiindcă Sousa a ştiut ce să preia din gestiunea Montella). În fond, pariul pe seducţie e singura variantă plauzibilă într-un oraş unde totul e artă: nu doar Michelangelo şi Botticelli, ci şi meandrele lui Arno sau chiparoşii din Fiesole.

Florenţa şi Fiorentina aşteptau de mult un paj al ofensivei şi al curajului. L-au găsit în persoana unui portughez care a sărit la timp din conturul lui de fotbalist şi s-a şcolit la academiile creativităţii. Cine se uită acum pe banca Fiorentinei descoperă un înger grizonant, cu gesturi de cavaler şi surîs de dansator de tango. Foarfeca a rămas într-un ungher unde nu răzbate lumina. În locul ei s-a ivit o baghetă.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

17 Nentori Tirana (169 comentarii)  •  5 ianuarie 2016, 13:41

La multi ani stimate domn Radu Paraschivescu !
***

Dan (8 comentarii)  •  5 ianuarie 2016, 14:51

Initial articolul a fost afisat sub semnatura Mariei .
Care de fapt are treaba cu Boroi , nu cu Sousa .
Ok .

Bubucul (15 comentarii)  •  5 ianuarie 2016, 15:15

Frumos! Mulțumesc pentru articol!

Ardeleanu’ (17 comentarii)  •  5 ianuarie 2016, 16:10

V-așteptam dle. Paraschivescu, frumos scris…spre rușinea mea sunt nevoit să recunosc că n-am prea urmărit meciuri de-ale Fiorentinei..știu doar că au echipă destul de bună , poate o să facă o surpriză sezonul acesta și o să câștige titlul, m-aș bucura foarte tare, în special pentru românul nostru.
Cu o stimă pe care o meritați cu prisosință,
Adrian.

brazvan (30 comentarii)  •  5 ianuarie 2016, 16:51

a cincea favorita la titlu, dupa deja plictisitorii juve, renascutii napoli, ciudatii de la inter si loserii de la roma.

17 Nentori Tirana (169 comentarii)  •  5 ianuarie 2016, 17:54

… si merci

liviu ardelean (12 comentarii)  •  5 ianuarie 2016, 17:55

La Multi Ani!

FYRY (22 comentarii)  •  5 ianuarie 2016, 19:27

e in functie de caracter,nu de postul ocupat,la multi ani

Venom (15 comentarii)  •  5 ianuarie 2016, 22:34

Nu mă uitam la meciurile italienilor nici când era Mutu acolo. Și nici acum fotbalul cizmei nu-mi spune nimic. Am vrut doar să vă urez La Mulți Ani!

Alexutu1 (2 comentarii)  •  6 ianuarie 2016, 16:46

Bravo!!!

Cineva (6 comentarii)  •  7 ianuarie 2016, 15:12

@ Venom
Cred ca gazda acestui blog va va multumi pentru urari si va va „blagoslovi” pentru marturisirea facuta (ca nu va spune nimic fotbalul italian)! Fiecare este liber sa aprecieze un campionat sau altul, insa a te disocia atat de evident (cu o repulsie pe care o banuiesc) de un soccer care nu mai pune pret deosebit pe „catenaccio” (cate goluri s-au marcat ieri in Serie A?), care a cucerit 4 titluri mondiale si 12 trofee majore (ma refer la CCE si Ch. League) in competitiile UEFA la nivel de club prin 3 grupari diferite este o dovada de ignoranta crasa! Te pomenesti ca nici arta italiana nu va spune nimic! In fine, a urmari doar meciurile din Spania (cu doua cluburi fabuloase, cu un altul ce practica fotbalul specific lui Inter in anii ’60, plus altele harnicute dar mediocre) si Germania (cu un club care, oricum ai lua-o, face parte din Panteonul fotbalului, dar si cu multe altele care nu spun mai nimic) este chiar o dovada de lipsa de gust fotbalistic! C.

Cineva (6 comentarii)  •  7 ianuarie 2016, 15:14

Pantheon, scuze! C

Cineva (6 comentarii)  •  8 ianuarie 2016, 13:45

Incredibil, cat timp trebuie sa treaca pentru a fi moderata o postare! C.

Comentează