Urmaşul palmierului galben

Dacă Messi se trage din Maradona, Rodriguez provine din Valderrama

În America de Sud mai mult ca oriunde, zicerile fotbaliştilor retraşi devin axiome. Nimic, nici măcar realitatea, nu le poate contesta sclipirea oraculară. Cînd Maradona, Victorino sau Chilavert deschid gura, poporul îşi ţine respiraţia înainte să se dezlănţuie omagial. Asta se întîmplă chiar şi cînd se bat cîmpii. Pe continentul unde există biserici itinerante cu nume şi numere de fotbalişti, contestarea a ceea ce spun „foştii” miroase a erezie şi se vindecă pe rugul opiniei publice. Sigur, printre atîtea declaraţii pitoreşti, se mai strecoară şi păreri vaccinate. Una dintre ele e a lui Carlos Valderrama, fotbalistul cu părul ca un palmier inelat sau, după alte aprecieri, ca o mătură ieşită dintr-un atelier de vulcanizare. Valderrama, altminteri un jucător remarcabil, şi-a desemnat urmaşul oficial în materie de talent, autoritate şi charismă: James Rodríguez, stîngaciul care a readus plăcerea fotbalului pe Santiago Bernabeu sîmbătă seara.

Fotografia datează de prin iarnă. Trecutul şi prezentul Columbiei se pregătesc să se prindă pe după talie. Valderrama seamănă cu un şofer de cursă lungă care face mici comisioane pentru carteluri. Podoaba capilară i s-a rărit, geaca i se umflă sub presiunea burţii. Lîngă el, James Rodríguez, cu figura lui de lăutar vesel, pare totuşi mulţumit de imortalizarea alături de idol. Ştafeta trece dintr-o mînă în alta şi, mai important, dintr-un creier în altul. Lăsînd calităţile strict fotbalistice, Rodriguez se antrenează tot mai bine pentru postura de lider. Deocamdată la naţionala Columbiei, chiar dacă nu e mereu căpitan. Şi nu-i exclus să preia cîndva sceptrul din mîna lui Ronaldo sau Ramos la Real, fiindcă se bucură de doi aliaţi uriaşi: simpatia publicului şi timpul. Să fii şef de echipă la Real nu-i simplu, de acord. Dar credeţi că la naţionala Columbiei este? Rodríguez stă acolo lîngă Bacca (Milan), Guarín (Inter), Cuadrado (Juventus), Falcao (Chelsea), Ibarbo (Roma), Ospina (Arsenal), Zuñiga (Napoli), Martínez (Atletico) şi alţii.

Marele Valderrama a jucat 111 meciuri la naţională şi a marcat 11 goluri. James Rodríguez are deocamdată 37 de meciuri şi 12 goluri. La echipele de club, a strîns 271 de meciuri şi 82 de goluri. Nu e vîrf de atac şi are 24 de ani. Cifrele fac dreptate unui fotbalist despre care s-a spus, la aducerea la Madrid, că argumentele lui ar fi aspectul fizic plăcut şi puterea de-a vinde tricouri. Însă dincolo de cifre, avocatul lui Rodríguez e jocul lui pur şi simplu. Felul cum loveşte mingea, estetica şi precizia centrărilor, delicatesele balistice, pasele unse şi rîsul cu toată gura de după gol. Rodríguez fructifică momentul slab al lui Ronaldo şi inconstanţa lui Bale. Dar, să recunoaştem, e un profitor stilat.