Toată lumea la Mme Tussaud

Sepp Blatter i-a mai spus o dată „da” Rusiei

A avut motive? Berechet. Brazilianul Hulk a fost evacuat din ceremonia tragerii la sorţi fiindcă a declarat că suporterii lui Spartak Moscova au acţionat ruşinos cînd l-au jignit pe ghanezul Frimpong. Anul trecut, Igor Gamula, antrenor la FC Rostov, a declarat că nu mai transferă negri fiindcă are deja „şase asemenea lucruri” în echipă şi se teme să nu dea năvală Ebola. Tot anul trecut, Christophe Samba de la Dinamo Moscova n-a mai intrat pe teren după pauză, protestînd împotriva insultelor proferate de fanii lui Torpedo. Aceluiaşi Samba nutriţioniştii din galeria lui Lokomotiv îi propuseseră mai de mult un regim pe bază de banane aruncate din tribune. Cum e citit de Sepp Blatter profilul rasist al unui fotbal în care opinia e delict şi se pedepseşte cu scoaterea din peisaj? Drept un model de „deschidere şi toleranţă”. Prezent în spatele lui Blatter, Vladimir Putin a reuşit să nu facă o criză de rîs. A arborat expresia unui tăiş de ghilotină şi a clipit. Atît.

Ce-i drept, Putin vorbise deja. Sculptase o statuie din cuvinte pentru Sepp Blatter şi făcuse din el farul democraţiei fotbalistice. Aşa e obiceiul la FIFA şi în politică: în momentul cînd cineva trage preşul de pe gunoi, mimezi autismul. În plin scandal de corupţie, Blatter exaltă musculatura de bronz a FIFA şi anunţă că Bhutanul – ei bine, da, Bhutanul însuşi – a obţinut primul succes din istorie într-un meci cu Sri Lanka – ei bine, da, Sri Lanka însăşi. Ce vrem mai mult? Gibraltarul încă nu e afiliat la FIFA, dar depune strădanii colosale pentru a ajunge în acelaşi rînd cu Bhutanul, Myanmarul, Saint Vincent şi Insulele Cook. În fond, de ce nu? Aruba, Belize, Curaçao sau Antigua şi Bermuda au deja palmares. Gibraltarul de ce n-ar avea? Ce dacă n-are stadion, echipă şi suporteri? De cînd au ajuns năzbîtiile astea criterii?

Dacă retorica FIFA nu-i o surpriză pentru nimeni, elementul care mîhneşte e dresarea celor puşi să se pronunţe în public. Are loc aici ceva ce seamănă cu împăierea minţii, cu îmbălsămarea creierului. Luis Nazario da Lima, alias Ronaldo, a divorţat de prestigiu cînd a spus că îşi doreşte „o lume fără arme”. Asta apropo de fotbal. Doar cineva care a zbughit-o din realitate poate spune aşa ceva într-o ţară vestită pentru expansionism şi anexare de teritorii. Ronaldo a fost un fel de Sandra Bullock în „Miss Congeniality”, un personaj care intră în faldurile lumii de plastic a concursurilor de Miss şi se declară obsedată de pacea mondială. Şi încă un lucru. Aţi văzut figurile prezentatorilor? Dar pe ale lui Putin, Jérôme Walcke sau Ronaldo? Nu vi s-a părut că Mme Tussaud tocmai şi-a deschis un muzeu la Sankt Petersburg? Şi că la intrare, odată cu biletul, primeşti şi un flacon cu emetiral?