Robbéry şi jaful imperfect
Uzat şi aureolat, Arjen Robben se opreşte
Arjen Robben are un nume care se pretează glumiţelor. Iar soarta a sărit de multe ori în ajutorul calamburgiilor de o frază sau de-un meci. Aşa a venit pe lume „Robbéry”, care, date fiind majuscula şi accentul, nu e echivalentul românesc al lui „jaf”, ci sinteza dintre Robben şi Ribéry, colegi multă vreme la Bayern. Şi nu doar atât.
Cărţi şi filme de aventuri
După ce Olanda a descleiat Spania la CM din Brazilia 2014, atacul olandez a fuzionat cu literatura şi a produs cuplul Robben Hood-Rip van Persie. La acelaşi meci, pe măsură ce olandezii deschideau seif după seif în apărarea Spaniei, pe ecranul minţii a apărut secvenţa din „Butch Cassidy şi Sundance Kid” în care Paul Newman îi anunţa pe clienţii unei bănci sud-americane, uitându-se în dicţionarul din mâna în care nu ţinea pistolul: „Esto es un robo” („Ăsta e un jaf”). Mulţi dintre cei care au văzut şi filmul, şi meciul au auzit atunci „Esto es un Robben”.
Câţi paşi până la curtea cu statui?
După retragere, Arjen Robben va fi instalat în clasorul cu statistici şi i se vor număra periodic trofeele. Va fi comparat ba cu X, ba cu Y, cum se întâmplă mereu, fiindcă am ajuns să nu mai trăim fără departajări şi ierarhii. În funcţie de alonja memoriei, Robben va fi asemuit cu Overmars sau Kaizer, cu Rensenbrink sau Zenden. I se vor măsura paşii lipsă până la curtea statuilor unde stau Cruyff şi van Basten, Neskeens şi Gullit, Seedorf şi Rijkaard. La un moment dat cineva îşi va lua inima în dinţi şi va da glas întrebării: s-ar fi putut mai mult? Ar fi putut Arjen Robben, care a înhăţat oricum 38 de trofee din trenurile în mişcare ale fotbalului, să-şi desăvârşească jaful? Ar fi putut deveni brigandul suprem al Olandei, aşa cum n-au izbutit s-o facă van Nistelrooy, Snijder sau Ronald Koeman?
Non c’è due senza tre
E lucru greu contrafactualismul – în fotbal şi în istorie deopotrivă. „Ce-ar fi fost dacă…?” face parte din acea gimnastică a ipotezelor în care ne place să ne refugiem. Şi-atunci, ce-ar fi fost dacă, în minutul 62 şi în minutul 83, Iker Casillas nu l-ar fi blocat pe Robben în finala de la Johannesburg? Ce-ar fi fost dacă Robben ar fi înscris? Ar fi putut fi în sfârşit Olanda campioana lumii? Probabil că nu. Apasă asupra acestei echipe un soi de fatalitate greu descifrabilă. La finala din 1974, Olanda a pierdut fiindcă a ascultat ordinul de repliere dat de Cruyff. La finala din 1978, a doua la rând jucată împotriva gazdelor, Rensenbrink a lovit bara în minutul 90.
Şi în 2010? Să se fi strâns oare deasupra stadionului Soccer City spectrele băştinaşilor khoikhoi? Să fi funcţionat măcar unul dintre sutele de blesteme azvârlite împotriva burilor? Nu, sigur că nu. Am fi patetici dacă am crede-o. Şi nici Robben n-a dat explicaţii. A plecat – atunci şi acum – un pic adus de spate, cu chipul îmbătrânit prematur, cu gleznele franjuri şi cu regretul de-a nu fi jucat în „Jaful perfect”.