Jocul de-a vacanţa 

La teatru nu se prea joacă fotbal, dar în fotbal e destul teatru

În 1936, când şi-a scris piesa, Mihail Sebastian nu bănuia că titlul lui va deveni alibi pentru diverse echipe care bat mingea în România. Ce dovadă mai bună că există totuşi legături între literatură şi fotbal? Iată, o comedie romantică ajunge să definească starea de spirit a unor echipe care iau parte, dar nu participă. Jocul de-a vacanţa al celor trei bărbaţi care iubesc aceeaşi femeie din piesa lui Sebastian e acum justificarea lenei şi a dispreţului. Pentru etica minimală a campionatului şi pentru naivii care cască ochii la fotbalul nostru în ideea că-i vor găsi o urmă de miză.

Iniţiala şi finala
În piesa lui Sebastian, Jeff, Bogoiu şi Ştefan o iubesc pe Corina. În teatrul privat al lui Gino Iorgulescu, CFR şi FCSB sunt şapte iniţiale dintre care câteva vor lua titlul şi celelalte vor scrâşni inutil. Iar publicul se va purta la fel. Înainte de prima etapă va exclama: „Să înceapă odată, nu mai avem răbdare!”. Înainte de cea finală, va ofta: „Să se termine odată, ne-am săturat!”.

Meciul dintre o echipă 
Fiecare ediţie de play-off de până acum a avut un trântor mulţumit. El s-a numit, după caz, ASA Târgu-Mureş, Viitorul sau Politehnica Iaşi. Ca dovadă că Liga 1 progresează şi că principalul instrument de seducţie din fotbalul românesc e narcoza, ediţia în curs propune doi trântori: Astra Giurgiu şi Sepsi Sf. Gheorghe. Dacă dicţionarul figurilor stilistice defineşte metafora drept „comparaţia din care lipseşte un termen”, Liga 1 lansează la apă un concept revoluţionar: meciul dintre o echipă. Câştigătoare este, de bună seamă, echipa care joacă în meciul dintre ea. Exista pe vremuri o ghicitoare stupidă, în răspărul logicii şi al zoologiei: „Care e deosebirea dintre un crocodil?”. Răspunsul, la fel de stupid ca întrebarea, era: „Crocodilul e mai mult verde decât lung, fiindcă lung e doar în lungime, pe când verde e peste tot”.

N-o fi crocodilul verde, dar situaţia e albastră
Atlasul animalelor, grădinile zoologice şi în general realitatea infirmă această semeţie cromatică. Crocodilul e „verde peste tot” doar ca jucărie sau plută gonflabilă la plajă. Despre situaţie, în schimb, se ştie că e azurie ca în cântecul lui Celentano. (Panto)mimarea fotbalului pe care o practică Astra şi Sepsi nu poate duce spre altă culoare la sfârşitul campionatului. Beneficiarele de conjunctură ale fotbalului de tip Astra sau Sepsi vor ajunge în cupele europene şi vor primi noi diplome de rahitism. Până atunci, se vor făli în bătătură şi se vor înfoia cocoşeşte după fiecare gol marcat în poarta absentului de serviciu. Vor promite campanii de transferări mai orbitoare decât trilogia lui Cărtărescu. Îi vor linguşi azi pe cei pe care i-au umplut de zoaie alaltăieri. Şi vor crede că povestea asta se numeşte fotbal. Nici vorbă. Se cheamă „de-a fotbalul” şi are în comun cu fotbalul autentic doar regulamentul de joc.