Elogiul nebuniei

45 de minute pe canalele ei

Interesantă diagonală prin secole, frumoasă potriveală a timpului şi a timpurilor. Căci timpul, în care vechii arabi îl recunosc pe stăpânul celor fără de stăpân, oferă unui gânditor din Rotterdam două cuvinte-sigiliu pentru fotbalul unei echipe din Amsterdam. Rivalitatea dintre oraşe se dizolvă, măcar de dragul găselniţei. Erasmus din Rotterdam scrie „Elogiul nebuniei” în 1511, Ajax Amsterdam preia formula şi o desfăşoară pe iarbă miercuri, 13 februarie 2019.

Spectacol unic, regizor prin rotaţie

Văzând ce se petrece acolo, ţi-ai dori să nu clipeşti. Ajax seduce, încântă, riscă şi pune în scenă un spectacol cu regizori prin rotaţie, la care adversarul se uită fără să priceapă. Nu poţi să nu-i iubeşti pe ştrengarii ăştia evadaţi din canoane şi dispuşi să se ia la trântă cu balaurul. Şi nu poţi să nu regreţi golul anulat, care fără VAR ar fi rămas bine mersi pe tabelă, mai ales că nimeni de la Real n-a schiţat vreo urmă de protest.

Pedagogia prin exemplu

După pauză Real a arvunit calificarea, dar asta nu şterge ce făcuse Ajax până atunci. Fiecare om care se pretinde fotbalist, în frunte cu mlădiţa în pericol de ofilire Denis Drăguş, ar trebui invitat să revadă prima jumătate din Ajax-Real. De două ori, de trei, de câte ori e nevoie. Pedagogia prin exemplu poate funcţiona când alte reţete dau greş. Copilăretul de la Ajax nu e compus din asceţi sau din tocilari palizi, ci tot din oameni care au maşini şi iubite şi cărora le place un strop de euforie nocturnă.

Însă copilăretul ăsta e crescut în temeiul unor lucruri pe care noi, marginalii fotbalului, le-am uitat sau nu le-am ştiut. Atâta generozitate, atâta dorinţă de-a te lua de piept cu Goliat, atâta entuziasm fără instinct de conservare nu s-au mai văzut de mult sub ochii noştri tot mai apatici. Şi e ieftin să spui că Real a bătut şi Ajax a fost învins. Merită spus, în schimb, că există o moştenire a orgoliului (mai ales că arena lui Ajax se cheamă din 2018 Johan Cruyff) pe care nimic nu o poate înlocui.

Doi nebuni şi-o nebunie

În mitologie, Aiax (da, cu „i”!) înnebuneşte din cauza mândriei. Armura eroului ucis Ahile, pe care şi-o dispută cu Ulise, îi este dăruită acestuia din urmă. Scos din minţi şi pradă vedeniilor, Aiax vede o turmă de oi şi le măcelăreşte, confundându-le cu un grup de soldaţi ahei. Când îşi vine în fire, nu poate suporta ruşinea şi preferă să se împlânte în propria lui sabie decât să trăiască în umilinţă. Ajax de miercuri a preluat nebunia eroului care a dat numele clubului. Echipa a avut 45 de minute de nebunie, în care nu se ştie ce sau pe cine a văzut în locul lui Benzema şi Ramos. Nebunia a fost urmată tot de sinucidere: două goluri încasate acasă. Cei care iubesc gratuitatea sportului pot elogia această splendidă rătăcire. Fiecare dintre ei are şansa să fie, măcar pentru câteva minute, un mic Erasmus.