Himera bleu

Rânduri despre o peţire fără noimă

Roma poate şi trebuie văzută pentru un milion de motive. Motivul pentru care nu are sens să te duci la Roma e să-l convingi pe Ştefan Radu să se întoarcă la naţională. Există situaţii când „capitol încheiat” chiar asta înseamnă: „capitol încheiat”. Ştefan Radu a spus-o de câteva ori. Şi-a prezentat motivele, şi-a fixat priorităţile, şi-a aşternut ca să doarmă bine. A-l curta acum e o gafă şi în acelaşi timp o insultă. Şi pentru cel vizat, şi pentru cei alături de care ar fi chemat să joace. Misiunea diplomatică pe care o anunţă FRF e o încăpăţânare fără sens şi fără şanse, indiferent cum arată delegaţia de peţitori.

Că din ea va face parte selecţionerul Contra, că-l va include şi pe Mutu, că vor fi amândoi, inutilitatea demersului va fi aceeaşi. Sigur, nimic nu-i împiedică pe federali să bea o cafea cu Ştefan Radu. Dacă e vorba doar de un city break deghizat, totul e în regulă. Dacă, în schimb, prezinţi o manevră de imagine şi o mondenitate ca pe un efort de persuadare, s-ar putea ca microbiştii – şi nu doar ei – să strâmbe din nas.

De ce? Din cauza efectelor secundare asupra cărora nu se ştie cât au chibzuit emisarii. Indiferent dacă Radu mai refuză o dată propunerea sau, dimpotrivă, o acceptă, există riscul unei atmosfere în care va reîncepe să crească ostilitatea. Jucătorii care n-au fost rugaţi să vină la echipă se vor simţi puşi pe picior de inferioritate. Şi s-ar putea ca îmbierea prelungită a unui om care nu vrea să mai audă de naţională să-i lezeze. Nu de alta, dar pe ei nu i-a implorat nimeni.

În plus, faptul că lui Ştefan Radu i se propune să joace doar în meciurile importante e un pas strâmb. Întâi şi-ntâi, care sunt meciurile importante, câtă vreme ni se spune întruna că valorile s-au egalizat, că nu mai există echipe mici şi că, poftim situaţie!, toate meciurile sunt grele? Pe urmă, oferta nu face decât să instituie un precedent discutabil şi primejdios. După episodul Ştefan Radu, oricine va putea să se alinte şi să se prezinte cu diverse contrapropuneri: să joace doar în zilele de vineri, să nu fie solicitat la meciurile la care plouă, să poată cere schimbare dacă adversarul scuipă pe jos sau are perciuni, să aibă pe tricou un radical în loc de număr etc.

În fine, să presupunem că Ştefan Radu se scutură de trecut şi răspunde rugăminţilor rostite de ambasadorii FRF la Roma. Să presupunem mai departe că la primul meci (important, conform propunerii) clachează. Scapă un om din marcaj la singurul gol al meciului, deviază o minge în propria poartă sau altceva. Cum se va simţi atunci Ştefan Radu? Dar cei care au făcut potecă în Italia? Dar ceilalţi jucători, pe lângă care nu s-a intervenit? Ca să nu mai spun că nici conducerea lui Lazio nu va deborda de fericire. Prin urmare, o sugestie: lăsaţi omul în pace! A tras de el, a suferit, l-au bătut vânturile bănuielilor şi prejudecăţilor şi până la urmă s-a impus. Nu-l scoateţi din ale lui! Daţi-i voie să fie doar un regret murmurat.