Eurohimera

Stockholm în loc de Bucureşti la Euro 2020? Posibil

Filozoful vorbeşte despre nevoia de iluzii ca despre un dans al amăgirii muritoare. Sigur, e frumos să ţeşi gânduri despre „miopia salutară” prin care înaintezi în viaţă şi să-ţi aşezi gândurile într-o carte. Însă când cobori la nivelul faptului concret lucrurile se schimbă. Participarea la mirajul fiecărei zile se preschimbă în inconştienţă şi sfidare. Iluzia dispare spre a face loc himerei. Himera este rodul unei vinovăţii. Iar vinovăţia constă în încercarea de-a dribla realitatea, de a-ţi înşela partenerii alături de care ai pornit la drum şi de-a invoca mereu conjuncturi duşmănoase, ghinioane şi vitregii de care alţii sunt feriţi. Mai simplu spus, ideea că Bucureşti va rămâne pe lista oraşelor unde se vor juca meciuri la turneul final al lui Euro 2020 este acum o himeră. Şi doar nişte oameni deprinşi ca, minţindu-i pe alţii, să se mintă pe ei înşişi mai pot opera cu asemenea fantasme.

Cine se uită pe hărţile din vagoanele de metrou vede trei categorii de magistrale: linii în exploatare, linii în execuţie şi linii în pregătire. În ultima categorie e prinsă şi linia M6, care pleacă de la Gara de Nord şi trece pe la Piaţa Presei Libere şi Aeroportul Băneasa pentru a se opri la Aeroportul Henri Coandă din Otopeni. Asumată iniţial ca obligaţie, existenţa liniei de metrou a fost recalificată în toamnă de Ionuţ Lupescu drept recomandare. Altfel spus, n-ar fi dracul chiar atât de negru. Ionuţ Lupescu ştie că nesocotirea unei recomandări e un semnal foarte prost, dar preferă gesticulaţia protectoare. O linie de metrou „în pregătire” înseamnă o linie de metrou pentru care nu s-a făcut nimic. Iar linia punctată de pe hărţile din vagoane e sinonimul grafic al sărbătorii religioase cunoscute sub numele de Paştele Cailor.

Cine se uită pe geam între Piteşti şi Sibiu nu vede umbră din autostrada necesară pentru a răspunde unei alte condiţii de parteneriat asumate sub semnătură. Aici nu mai e loc pentru eufemisme, echivocuri şi relativizări. În carnetul de sarcini se prevede limpede existenţa unei autostrăzi care să lege oraşul Bucureşti de cel mai apropiat oraş în care se joacă alte meciuri la turneul final, adică de Budapesta. Cum partea maghiară stă bine, iar partea românească prost, ar fi de aşteptat să apară explicaţii din zona umorului involuntar sau a conspiraţionismului catolic. S-ar putea ca Budapesta să-şi fi făcut temele fiindcă, nu-i aşa?, fostul secretar general al NATO, Manfred Wörner, a avut o iubită unguroaică. Însă cu sau fără asemenea inepţii, e de neînţeles cum au acceptat autorităţile române să semneze un angajament pe care era clar că nu aveau cum să-l respecte. Piteşti-Sibiu e un segment-fantomă, pe care doar Samantha şi năsucul ei l-ar putea converti în realitate în trei ani.

Despre îmbunătăţirile aduse stadioanelor din Bucureşti merită spus un singur cuvânt: zero. În rest, suntem în grafic.