Lecţia de sănătate

Mens sana in corpore sano, versiunea bavareză

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

Bayern le-a învins în deplasare pe Borussia şi Bayer Leverkusen şi a făcut din ziua de 3 noiembrie 2019 (data despărţirii de antrenorul Niko Kovač după un 1-5 cu Eintracht) o poveste dintr-un alt timp şi dintr-o altă lume.

Un pedagog de şcoală sobră

Hans-Dieter Flick, alintat „Hansi” chiar şi de cei care nu-l cunosc, fiindcă aşa ne şade bine, familiari, e un exemplu de om potrivit la locul potrivit. Flick nu iese în evidenţă, nu se înfoaie şi nu-şi ia colegii la pumni de bucurie, cum face colegul dumisale Streich. E cumpătat, priceput şi eficient. Nu e nevoie de mai mult, mai ales în Germania, pentru un succes de nepus la îndoială.

Flick ştie că spectacolul trebuie să vină de pe teren. Nu de pe bancă şi nu de pe bandă – de pe cea sonoră care ţine acum loc de public în Bundesliga. Iar spectacolul vine. Nu cu artificii sud-americane, dar vine. E un spectacol de forţă, valoare, siguranţă de sine, rezistenţă şi maturitate.

Adversari cu mâinile sus

Bineînţeles că Flick nu e singura explicaţie a succesului. Din ce se vede azi, Bayern a trecut mai bine decât celelalte echipe din Germania peste lunile fără fotbal. Şi nici nu are infirmeria ocupată, ca Borussia Dortmund. Semnele ei vitale par aceleaşi din toamnă şi din iarnă. Bayern ştie să calce deopotrivă apăsat şi sprinten, ceea ce în mod normal n-ar trebui să se poată.

Nu e un monstru, nu e un balaur, nu e o sperietoare. E pur şi simplu o echipă în faţa căreia te predai. O echipă care îşi atacă propriile recorduri de eficacitate, înarmată cu golgeterul la zi al Ligii Campionilor (Lewandowski) şi cu cel mai bun pasator din campionatul intern (Thomas Müller).

Meciuri cu final aşteptat

Nu e nimic haotic în jocul lui Bayern. Singurul reproş care i se face astăzi, în campionat, e deznodământul previzibil. În rest, ai tot mai des impresia că meciurile lui Bayern sunt lecţii de sănătate. Fizică şi psihică. Pe lângă asta, Bayern are un lot care-i permite variante de joc la care alţii se uită cu jind. Sâmbătă la Leverkusen, Flick i-a avut pe bancă pe Perišić, Thiago Alcántara, Javi Martínez, Odriozola şi Lucas Hernández.

Cu o sâmbătă mai devreme, când Fortuna a avut ghinionul să joace la München, a trimis pe teren trei puşti: Cuisance, Batista Meier şi Zirkzee. Spre a nu mai spune că pe stânga circulă Alphonso Davies, un canadian cu sprint de atlet, îndârjire de pitbull şi tehnică de atacant. La nouăsprezece ani şi jumătate.

Aici e-aici

Marele test al lui Bayern va fi Champions League, fie şi în varianta de avarie. Acolo se va vedea dacă echipa are sau nu fisuri. Şi dacă perechea de fundaşi centrali e sau nu punctul (totuşi) vulnerabil. Bayern a măturat cu Steaua Roşie (6-0), cu Tottenham (7-2 la Londra) şi cu Chelsea (3-0 în turul optimilor). Vine însă vremea când până şi nemţii recurg la înţelepciunea franceză. Mai precis, la vorba mamei lui Napoleon: „Pourvu que ça dure”.