Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Amânia

Rânduri despre „Mai încolo”

Permalink to Amânia
luni, 1 iunie 2020, 8:08

Privirea critică asupra locului unde ai venit pe lume a produs jocuri şi înainte de 1990. Unul dintre ele, vechi de peste trei decenii, se lega de noul titlu al imnului naţional. Variantele sub comunism erau „Erori au fost, erori sunt încă”, „Pe-al nostru steag e scris uimire” şi „Descurcă-te, române”.

Din Ceauschwitz la Cotcodava
Geografia şi administraţia n-au scăpat nici ele de umorul popular. După demolarea cartierului Uranus, capitalei i s-a spus Ceauşima, pentru ca ulterior, odată cu penuria de alimente, să devină Ceauschwitz. Trecuseră câţiva ani de la un alt joc identitar, în care oraşe ale României fuseseră poreclite în urma puseului geto-dacic al conducătorului: Trepidava (Bucureşti după cutremur), Inundava (Arad după inundaţii), Cotcodava (Bacău, cu Alexandrina Găinuşe prim-secretar de judeţ) şi Ceamaidava (Scorniceşti, din motive limpezi). Nu, nu, Tricodava era din alt film.

Predestinare şi voluptate
Ţara a fost la rândul ei numită în fel şi chip. Nu din lipsă de patriotism, ci din încercarea de-a exorciza prin râs relele în faţa cărora nu aveam altă ripostă. I s-a spus fie „Absurdistan” (cu un nume preluat fără ghilimele din romanul lui Gary Shteyngart), fie „Românica”, printr-o diminutivare de prost gust. „Amânia” este totuşi altceva. E un nume ca o mângâiere întârziată. Un nume care poartă în el aluzia predestinării. Un nume care vorbeşte despre filosofia lăsatului pe altă dată. Despre voluptatea lui „mai încolo”. Despre apostrofările de tip „ho, că nu dau turcii”, deşi, după cum se ştie, turcii au cam dat pe la noi prin istorie. Amânia este ţara unde respecţi un termen mutându-l peste câteva luni sau câţiva ani. Amânia este spaţiul geografic şi sufletesc al tergiversării. Un spaţiu în care Hamlet ar fi fost făcut cetăţean de onoare.

Evoluţie prin stagnare
Aici, în Amânia vesel-tristă, metroul din Drumul Taberei seamănă cu tronsonul de autostradă Piteşti-Sibiu şi amândouă cu linia orizontului. Fotbalul contribuie şi el, după puteri, la reputaţia Amâniei. Stadioanele pe care trebuiau să se antreneze echipele de la Euro (fost) 2020 cresc cu amânările cunoscute. Şi tot de amânare are parte şi introducerea sistemului VAR în arbitrajul românesc. Şeful arbitrilor a dat recent asigurări că lucrurile vor evolua prin stagnare. Kyros Vassaras a citit Caragiale şi s-a amorezat de Trahanache. Prin urmare, invitaţia lui mereu înnoită e să avem puţintică răbdare. Vom avea VAR, de bună seamă, dar nu acum. Când? Cândva. În curând.

Câțiva pași promițători
Cine caută în clasoarele cu declaraţii din 2018 şi 2019 va găsi aceleaşi promisiuni, însoţite de garnituri de genul „arbitrii noştri se vor instrui”, „am început deja discuţiile” sau „am făcut câţiva paşi promiţători”. Precizia maximă de care e capabil kir Kyros este „poate spre sfârşitul campionatului viitor”. Domnul Vassaras îşi ştie marfa. Amânarea e la noi mai degrabă normă decât excepţie. Mai ţineţi minte ce făceau echipele care jucau în cupele europene cu meciurile din campionat?

Comentarii (14)Adaugă comentariu

the_gunner (145 comentarii)  •  1 iunie 2020, 9:12

Norma obișnuita era - nu face azi ce poți lasă pe mîine .Si încă este ! Exemplu ? Aminarea sine die a implementării unor Regulamente Organice decente care sa transforme radical obștea și sa facă viața mai ușoară majorității oropsite .Eradicarea totala a corupției (vis , nu-i așa ?)și a oportunităților pt ea .Surse de inspirație și metode de implementare ? Greu de crezut (!!!!!) ,dar tezele marxist-leniniste ne oferă soluția .Nu sint avocatul diavolului,dar,sa nu uitam,sint și lucruri bune acolo.Aceste teze combinate cu o democrația reala ar readuce,sau duce țara pe drumul salvării .Ca fumător sint bulversat de creșterea rapida și ireversibila a prețului .Oportunitate capitala a înfloririi pieței negre și a contrabandei cu produse din tutun.Satele dea lungul Prutului au devenit cuiburi de piraterie.Am cumpărat acolo de la magazin cartușe de Marlboro ucrainiene la 30% din prețul oficial .De sub tejghea și fără sfială din partea vânzătorului ! Mirajul taxelor pe tutun este atit de mare și puternic (a doua sursa de venit după petrol) incit guvernul in motivația sa de a reduce nr de fumători prin ridicarea exorbitanta a pretului( deși in sinea lor spera ca nimeni sa nu se lase de fumat,ba dimpotrivă) contează excesiv pe taxele aferente spre a umple găurile bugetare .Din aceasta cauza au facilitat exterminarea totala a produselor autohtone și darea de licența firmelor americane .Intreb fumătorii ,cine n-ar alege acum un Snagov românesc de 8 lei contra unui LM de 20 lei ? Aceasta este pledoaria mea pt reinvigorarea produsului Made in România .De la cartofi la brânza de vaci și roșiile de Dăbuleni,de la tricourile UTA (defuncte) la rulmenții Brașov și Bârlad .Romania este o țara cu suficiente resurse de a deveni economic independenta(încă) ,dar cineva,acolo sus,nu o iubește !

mg (227 comentarii)  •  1 iunie 2020, 14:14

.."Când se ia câte-o măsură/ Lumea-njură pe agentul sanitar/ Și-l întreabă fără noimă/ - Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu VAR?.." E atmosfera satului românesc, care nu s-a schimbat prea mult de la Topârceanu încoace. E o tihnă care-a refuzat secolul vitezei și care-l refuză și pe ăsta nou( poate-al Coronavirușilor..) SpaceX tocmai a plasat cu succes Dragon-ul pe orbită. Urmează Luna și Marte. Noi o luăm ceva mai domol. Pare că ne asemănăm mai degrabă cu patria salsei, a celor mai bune trabucuri, a cafelei, a romului și a trestiei de zahăr. Da, ne e mai la îndemână Cuba cu bodegile ei, unde cândva Hemingway adulmeca savoarea romului, vrăjit de nisipul alb al plajelor și de turcoazul limpede al Mării Caraibelor. În fond, ce atâta grabă? "Niculae, unde mergem noi, domnule?", ar întreba poate iarăși Moromete..

andrei (1 comentarii)  •  1 iunie 2020, 16:58

Radu,poate faci o documentare cu DDB si cu sutele de mii de euro..mie mi se pare ca este cineva din spate

Caragiale (2 comentarii)  •  1 iunie 2020, 17:48

***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Caragiale (1 comentarii)  •  1 iunie 2020, 21:48

Bravo nene, si matale ai ajuns sa cenzurezi comentariile? Atunci ramai sanatos, cu "humorul" rasuflat pe care il demonstrezi in ultima vreme.

Bicheriu (5 comentarii)  •  1 iunie 2020, 22:21

Amânărica parcă sună mai bine.

Urod (17 comentarii)  •  2 iunie 2020, 2:19

Ok, dar toate acele nume geto-dace erau doar umor, ca în realitate chiar se construia și se respectau și termenele de finalizare....vezi cum te contrazici singur fără măcar sa realizezi aceasta situație...?!!!!... Subconștientul lucrează...!!!!... Acum avem doar himere, care din când în când se transforma în realitate... Deci se potriveste Amânia de minune... Și mai trebuie sa spunem și ca suntem foarte fericiți cu Amânia, ca altfel suntem niște nostalgici... Nu-i asa...?!!!!

Observator (243 comentarii)  •  2 iunie 2020, 16:52

S-a mai scris, chiar pe acest blog, despre intarzierile privind unele obiective necesare pentru Euro 2020 (devenit 2021). Intr-adevar, s-a intarziat cu deschiderea santierelor, dupa care lucrarile au decurs intr-un ritm decent. Cum meciurile turneului final s-au amant pentru anul viitor, cele 3 arene vor fi gata fara probleme. Pentru cele 3 stadioane, mult mai importante sunt cateva aspecte: - ca nu sunt 4, cum se planificase initial, Dinamo (cel mai bine clasat club beneficiar) ramanand sa joace pe vechea arena cine stie pana cand si cu niste vagi promisiuni; - ca aceste 3 stadioane nu au in totalitate scaune rabatabile, cum ar fi normal pentru aceasta perioada; - ca un club cu o sectie de fotbal reinfiintata in 2017 (daca nu ma insel) poate juca pe un stadion de 30.000 locuri, iar cel mai potent club actual nu poate, chiar si platind chirie si utilitati. Masurile de la noi din tara in aceasta perioada in privinta sportului indreptatesc mai mult decat oricand denumirea de Absurdistan (putem sa extrapolam fara teama de a gresi si la alte domenii). @ the_gunner In trecut, planurile erau intotdeauna indeplinite, chiar si inainte de termen, nu-i asa? Glumesc, pentru ca stim foarte bine cum erau raportarile; in plus, la anuntatele vizite de sus, se vopsea gardul (la propriu) in ultimul moment si se actualizau panourile cu realizari! Sunt vicii si vicii; daca a fi ahtiat dupa fotbal est un viciu, atunci il am! In schimb, nu prea inteleg cum altii nu pot renunta la fumat si, mai ales, la alcool! Revin la comparatia dintre atunci si acum: sa nu uitam dupa cat timp se putea achizitiona atunci automobilele si televizoarele color; acum, poti achizitiona apropape orice, iar daca produsul respectiv nu este in stoc, atunci se comanda si-l primesti in cateva zile! Din pacate, persista unele lucruri negative, ce nu tin neaparat de democratie, in general, ci de cea mioritica; totusi, interventiile de acum nu se fac pentru un pachet/cartus de tigari sau de cafea, ci pe zeci/sute de mii de Euro (pe vremea guvernarii PDL, erau persoane care nici nu se sculau din pat pentru 50.000 Euro)! Evident, nu dvs. va scriu aceste lucruri, ci nostalgicilor, care n-au fost putini atunci cand gazda blogului a postat precedentul material! O.

victor L (69 comentarii)  •  2 iunie 2020, 17:03

@ Urod, da` mare direptate ai! se respectau termenele, incit cincinalul se facea chiar in 4 ani, jumate :D

motanul incaltat (65 comentarii)  •  3 iunie 2020, 4:18

Mie intodeauna mi-a placut Tudor Gheorghe. Avea spectacole peste tot prin tara si cinta: Acolo este tara mea.... Avea mare dreptate... Acolo este ca aici e doar o batjocura europeana.....

mg (227 comentarii)  •  3 iunie 2020, 8:54

..da nea Doru, se construia și se fabrica mult, dar prost. Românii nu știau de weekend, uneori erau chemați și duminica, ca în China. Cu toate astea erau cozi la orice și se mânca pe cartelă. O fericire planificată de cârmaciul din Scornicești, care și-a depășit cu mult condiția.. Chiar ți-e dor de epoca de aur?

Dimcea Ion (1 comentarii)  •  3 iunie 2020, 11:41

Dle Radu Paraschivescu , nu scriu niciodata pe bloguri. Acum o fac doar pentcu ru pretuirea pe care o am fata de dumneavoastra ca scriitor, jurnalist si ca om . Abordati orice subiect cu talent ,logica si cu simtul masurii. Insist asupra rationamentelor logice deoarece aceasta calitate e rara in randul oamenilor de talent. Va doresc multa sanatate si va asigur ca intoteauna urmaresc cu atentie si emotie orice opinie scrisa sau exprimata la emisiunile tv,inclusiv cele de profil sportiv.

iuliu (1 comentarii)  •  4 iunie 2020, 11:39

Ce poti sa faci astazi , nu lasa pe maine . Lasa pe poimaine , ca poate nu mai e nevoie .

Observator (243 comentarii)  •  4 iunie 2020, 15:46

Ieri, la Digi Sport, Pancu a declarat ca suntem codasi la infrastructura fotbalistica in aceasta parte a Europei; mai mult, a zis ca si Bulgaria ar sta mai bine decat noi! Fals, Bulgaria (cu exceptia numita Ludogorets), Croatia, Serbia si Muntenegru n-au construit mai nimic nou, in timp ce Macedonia a renovat o arena mai veche, care arata chiar bine - Philip II (Telekom) Arena! Ungaria (despre care era vorba in principal in acea emisiune) a inceput sa construiasca noi stadioane dupa noi (Arena Nationala, Cluj Arena si Ilie Oana au fost primele cu adevarat noi si moderne), dar ne-a depasit numeric si calitativ in ultimii 2 ani: in Budapesta sunt nu mai putin de 6 stadioane noi (incluzadu-l si pe cel al clubului Honved, care se va finaliza in acest an), dintre care doar 2 de peste 20 000 spectatori. In plus, Ujpest avea un stadion destul de decent, cu tribune acoperite, iar F. Puskas are 65 000 locuri, putand gazdui in viitorul apropiat inclusiv o finala de Liga Campionilor! Mai sunt alte 11 arene noi sau renovate demne de a fi luate in considerare (adica dupa un proiect modern, nu niste cosmetizari, gen Sibiu si Giurgiu, aceasta din urma fara o peluza si cu o tribuna principala mai urata decat a II-a), dar cele mai multe au capacitati mici sau f. mici (doar 3 avand peste 20 000 locuri, si doar unul de peste 60 000). Spuneam ca si calitativ ne-au depasit maghiarii si asa este: F. Puskas seamana destul de mult cu Allianz Arena, iar celelalte au scaune rabatabile (o lipsa de-a noastra, atat la cele din prima serie - cu exceptia Cluj Arena - cat si la cele recente - Craiova, Tg. Jiu, Arad, Ghencea, Arcul de Triumf si Rapid/Giulesti). Nu stiu inca ce fel va fi cel din Sf. Gheorghe, dar este de presupus ca va fi conform standardelor actuale, fiind finantat de guvernul din tara vecina. Daca ne raportam la tarile din E, doar Rusia, Polonia, Turcia, Ucraina si Ungaria stau mai bine decat noi la infrastructura fotbalistica. Grecia, nu prea, avand doar 3 stadioane mai noi sau cat de cat competitive. La stadioanele noastre sunt intarzieri si s-a renuntat (deocamdata) la construirea unei noi arene in Parcul Dinamo, dar si la acest capitol avem concurenta, chiar si intr-o tara desvoltata precum Spania: noul Mestalla a fost lasat de izbeliste (nu s-a mai lucrat de cativa ani, iar la arena din Vigo s-au reconstruit tribunele, nu si peluzele, adica sectoarele din spatele portilor). In fine, stadionul Barcelonei arata la fel de decenii, doar scaunele rabatabile fiind ceva mai noi; nu numai Espanyol le-a luat-o inainte lui Messi si coechipierilor sub acest aspect, ci si rivalele din Madrid (Atletico are cel mai nou stadion din Spania, iar Real isi renoveaza chiar acum mitica arena)! In schimb, la infrastructura rutiera cam toate statele din E stau mai bine, cu unele exceptii (Ucraina, Belarus, Albania, Moldova, poate si Bosnia). Mi-am permis sa ma refer la stadioane pentru ca sunt multi conducatori si ziaristi care chiar nu se pricep la infrastructura fotbalistica! Iar daca am scris cate ceva despre aceasta lacuna a noilor stadioane de la noi pe blogul lui Tolontan, probabil ca nici n-am fost luat in seama, in conditiile in care titularul nu mai este preocupat de sport! O.

Comentează