Gradul de poluare creşte

A reapărut public Miron Cozma. Şi ne mai mirăm

După Voluntari-Hermanstadt 2-0, Mihai Teja a fost felicitat de Miron Cozma („Să vă ferească Dumnezeu să retrogradaţi.”). E de sperat că, în spatele zâmbetului de faţadă, antrenorul lui F.C. Voluntari va fi simţit revoltă, ruşine şi dezgust. E cocktailul cu care s-ar cuveni întâmpinat mereu acest om care, cu binecuvântare de sus, a împins România în Evul Mediu în iunie 1990.

Glasul bâtelor din tren
Pe 25 iunie 2017, acelaşi Miron Cozma dă lovitura de începere a unui meci demonstrativ dintre gloriile de altădată ale Rapidului. Se aniversează 94 de ani de la înfiinţarea echipei, iar organizatorul, firma Sorin Radu Sport Consulting, compromite evenimentul prin desemnarea lui Cozma ca oficiant al gestului inaugural. De altfel, rapidiştii din tribunele stadionului Valentin Stănescu huiduie impostura şi-l primesc pe Miron Cozma aşa cum se cuvine. De unde totuşi rapidismul lui Cozma, de unde pasiunea lui pentru alb şi vişiniu? Pesemne că din călătoriile cu trenul din Valea Jiului la Bucureşti, în fruntea mardeiaşilor (şi cu însoţirea securiştilor) care i-au schilodit pe purtătorii de ochelari şi barbă din Piaţa Universităţii. Dacă Mihai Teja a uitat sau n-a ştiut cine l-a felicitat sâmbătă după meci, nu strică să-şi amintească sau să afle acum.

Capul face, dar nu trage
A nu se crede că Miron Cozma se plictiseşte după ce ajută România lui Ion Iliescu să se cazeze în feudalism. Nici vorbă. Omul încearcă să deschidă un centru Caritas în Valea Jiului, cu Ioan Stoica de toartă. (Am fost de faţă la conferinţa de presă, ca interpret al unei jurnaliste de la „New York Times”, şi am văzut în ochii perechii Cozma-Stoica ura şi neliniştea pe care le pot stârni întrebările incomode.) Potlogăria nu se mai face, ceea ce nu-i ştirbeşte lui Miron Cozma preţuirea pentru Jiul Petroşani, prima iubire de dinaintea primei iubiri. Cozma se propteşte în jilţul de lignit al echipei şi, cu profilul lui de medalie, aspiră la titlul de Făt-Frumos din abataj. Asta nu-i diminuează însă bunele maniere şi cu atât mai puţin ospitalitatea. Într-un meci Jiul-Dinamo de poveste, ortacul suprem îi arde un cap în gură lui Dănuţ Lupu, spre a-i ilustra diferenţa dintre „primitor” şi „primitiv”. Şi nu doar asta. Cozma mai are puţin de aşteptat până să i se înmâneze certificatul de victimă a mineriadei din iunie 1990. E ca şi cum Anne Boleyn ar fi declarată post-mortem călăul lui Henric VIII.

Naşterea Renaşterii
Colegii de galerie ai lui Miron Cozma nu ştiu că şi sâmbăta trecută au stat alături de o personalitate renascentistă. Ghirlandaio, Michelangelo, Pico della Mirandola şi Vasari laolaltă nu pot strânge o zestre comparabilă cu a fostei căpetenii minereşti. Cozma e inginer, rocker, poet, ortac, preşedinte de club de fotbal, practicant de arte marţiale, politician, om de televiziune, amorez în emisiuni rigolatre şi – nu putea lipsi – candidat la preşedinţia României. Omul citează o întrebare (ironică, poate) a lui Adriean Videanu: „Miroane, ăia 75% care nu merg la vot pe cine crezi că aşteaptă?” Şi e gata să angajeze, sub auspiciile postului Vătafu TV, o discuţie prin Skype cu Paul Goma. Probabilitatea unei asemenea convorbiri e la fel de mare ca aceea a unui transfer al lui Haaland la Chinejana Chinezul Satchinez, dar nu contează.

Spălarea pe mâini
Dragă domnule Teja, cu acest personaj aţi dat mâna. Aţi observat, probabil, că are o strângere fermă. E firesc, fiindcă activitatea profesională din ultima vreme îi lasă timp să se îngrijească. Mai precis, după cum reiese dintr-o anchetă din august 2018 a ziarului „Libertatea”, Miron Cozma a fost angajat de formă la compania de apă din Voluntari, unde, conform declaraţiilor oamenilor de la primărie, n-a venit la serviciu un an şi jumătate – cu încasarea salariului, de bună seamă. Vă rog să vă spălaţi bine pe mâini. Nu ca Pilat din Pont, ci cu mult săpun.