Crescut în frig, ajuns la căldură 

Klopp se întoarce în triumf pe Kop

Crescut în frigul de la buletinul meteo, publicul lui Liverpool vine la meci ca să atingă incandescenţa. Asta e ideea cu care l-au deprins Shankly şi Keegan, Dalglish şi Paisley, Gerrard şi Rush. Din punctul ăsta de vedere, Jürgen Klopp a nimerit unde trebuia, iar asta s-a văzut din capul locului. Când şi-a despachetat la Liverpool charisma, umorul, inteligenţa şi aerul de vizionar întârziat în cancelariile gândului, lumea era pregătită. Fotbalul de hibernare jucat de Liverpool sub Brendan Rogers avea să dispară în fine, înlocuit de ceva căruia urma să i se spună „gegenpressing” sau „heavy metal football”.

N-a fost grozav. Dar ar fi putut fi?

Crescut în frigul de la buletinul meteo, publicul lui Liverpool găseşte 34 de grade ziua şi 30 seara, în ziua finalei de la Madrid. Asta explică, însă doar până la un punct, fotbalul lent şi rarefiat dintr-o finală cu un gol la început şi altul la sfârşit. De vină sunt şi aşteptările noastre, ale celor care am conchis acru că finala a fost cea mai slabă din ultimii zece-cincisprezece ani. Nu cumva a fost atât de slabă şi fiindcă semifinalele au fost atât de bune? Nu cumva am ridicat singuri ştacheta şi am cerut ceva dincolo de plauzibil? Ce-ar fi trebuit să facă Liverpool după 4-0 cu Barcelona şi Tottenham după 3-2 la Amsterdam? În scenariul nostru de robi ai seducţiei fără capăt, am fi aşteptat, poate, un fotbal riscant până la sinucidere. Cu scoruri care se răsucesc, cu goluri peste goluri şi cu un aer de thriller bezmetic.

Război vesel, pace tristă

Crescut în frigul de la buletinul meteo, publicul lui Liverpool descoperă paradoxul care face ca uraganul din atac să-şi anuleze prezenţa, iar victoria să fie a apărării şi a portarului. Dar mai descoperă ceva: un antrenor care descompune meciul secvenţă cu secvenţă şi vede la timp ce nu merge. Klopp, cel care conduce, mută de două ori înainte ca Pochettino, cel condus, să aibă curajul primei schimbări. Şi mutările dau roade. Milner e cât pe-aci să înscrie, Origi chiar o face. Dincolo, Pochettino simte că n-are voie să se atingă de Kane şi că are jucători care nu cuplează. Poate aici se vede marea diferenţă dintre antrenori. Alături de Klopp poţi merge la orice război. Lângă Pochettino până şi pacea ţi se pare fragilă.

Investind cuminte, investind cu minte

Crescut în frigul de la buletinul meteo, publicul lui Liverpool primeşte încă o dată confirmarea investiţiei înţelepte. Aşa au ajuns Klopp, Van Dijk şi Alison Becker pe Anfield. Fiecare ştie ce are de făcut, fiecare e răspunzător pentru decizii. Greşelile nu rămân fără urmări. Aventura aducerii lui Karius a fost plătită scump anul trecut. Karius a plecat, iar înlocuitorul lui a fost unul dintre oamenii cei mai buni ai finalei de sâmbătă. În tribune s-a decis deja că Alison a făcut lucrurile grele să pară simple, pe când, cu o ediţie mai devreme, Karius făcuse lucrurile simple să pară grele.