Teja vu

Trei (meciuri), Doamne, şi toate trei

Nu există şi nu se va înfiinţa în viitorul previzibil un premiu pentru bună-cuviinţă în Liga I. Ierarhiile se vor alcătui tot în funcţie de puncte şi goluri. Zumzăiala şi bruiajul din jurul meciurilor vor continua, ca pretutindeni unde discuţia pare mai importantă decât subiectul ei. Se vor pune la zid gafeurii, indiferent dacă joacă sau arbitrează.

La sfârşit de campionat sau de an, când se vor compune şi se vor difuza retrospectivele fotbalului nostru, felul cum şi-au păstrat demnitatea câţiva jucători şi un antrenor la sfârşitul unei îngenuncheri măcar un strop nedrepte nu va beneficia nici măcar de zece secunde. Aşa că e de bun-simţ să li se facă o reverenţă aici.

(În) 10 cu felicitări
Gaz Metan Mediaş a jucat sâmbătă la Cluj al treilea meci la rând în care i-a fost eliminat un jucător. Ca o primă coincidenţă, în jocurile precedente, cu FCSB şi Viitorul, eliminarea a avut loc în acelaşi minut: 38. Ca o a doua coincidenţă, medieşenii au jucat în 10 (cu felicitări) împotriva primelor trei clasate. Păi, şi asta tot coincidenţă să fie?, se întreabă suporterii Gazului. Nu cumva e la mijloc o mişculaţie, o manevră impură, o uneltire? Orice purtător de patimă fotbalistică are dreptul să se indigneze şi să acuze, mai ales când există faze care îi justifică furia.

„Se pare că deranjăm” sau „cei de sus nu ne vor” sunt clişee ale conspirativitei pe care le auzi peste tot unde tribuna adulmecă o necurăţenie sau o scăpare de arbitraj încadrabilă la capitolul şmecherii. În felul lor molcom, în explozia lor întârziată, asta reproşează şi cei care ţin cu Gaz Metan: că echipa le este vânată şi tocată, că nu e loc şi pentru ea sub soarele play-off-ului.

Au pus comprese frunţilor
Dacă revezi meciurile, le cam dai dreptate suporterilor. Aşa stând lucrurile, ar fi fost de înţeles ca, pradă exasperării, Mihai Teja şi jucătorii chemaţi la interviuri după meci să adopte discursul persecuţiei. În loc de asta, au preferat să vorbească destins, calm, politicos. Să nu arate cu degetul, să nu muşte din microfon, să păstreze un ton de o decenţă binefăcătoare.

Jocul consistent şi neplictisitor al Gazului a fost întregit de un comportament onorant la sfârşitul meciului. Alţii în locul medieşenilor s-ar fi repezit să acuze, să descopere cabale, să aşeze lucrurile cap la cap într-o logică de natură să le servească doar lor, să fabrice scenarii ale revoltei.

Cu Mihai Teja în frunte, Gaz Metan Mediaş a pus comprese peste frunţile propriilor suporteri mâniaţi. Şi în acelaşi timp a dat peste nasurile ridicate nepermis şi luate la purtare de eternii candidaţi la faimă. Ţinând cont că antrenorul şi-a dovedit echilibrul şi în alte rânduri, se poate spune că seara de sâmbătă a fost prilejul unui „Teja vu” reconfortant.