Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Of(k), inimioară

Se demolează stadionul, rămân amintirile şi emoţiile

Permalink to Of(k), inimioară
luni, 3 septembrie 2018, 10:26

„Jana nu e moartă, / Jana se transformă”, anunţă Mihai Mărgineanu. Ghencea la fel, fără să fie nevoie de agent constatator şi de cântec. Au păţit-o destule stadioane, li se va întâmpla şi altora, fiindcă vremurile sunt mai importante decât vremea. Iar vremurile noi impun lucruri pe măsură. Vechiul Wembley, Vicente Calderón sau Highbury sunt deja poze în albumul trecutului, ceea ce nu-i opreşte pe cei care le-au urcat şi le-au coborât scările să-şi burduşească buzunarele memoriei cu amintiri.

Ghencea nu chiar ca Highbury
Chiar aşa, ce fenomene se vor fi petrecut înăuntrul lui Nick Hornby după ce s-a dărâmat Highbury? Cum a rezistat el, tocmai el, care a scris un roman despre cum e să-ţi trăieşti viaţa în umbra lui Arsenal şi să faci din rezultatele ei bornele destinului tău? E greu de crezut că pe Highbury s-a stat la coadă pentru petice de gazon aranjate în caserole ca baclavalele de la Mega Image. Dar n-a existat suporter pe care să nu-l doară şi căruia să nu-i tremure bărbia. Şi n-au rămas mulţi obraji uscaţi.

Iniţiere şi profiterol
De ce s-ar duce un băiat de clasa a opta la inaugurarea unei arene pe care joacă o echipă cu care nu ţine? Mai precis, ce-am căutat pe 9 aprilie 1974 la Steaua-OFK Beograd? Răspunsul e simplu: o experienţă şi doi oameni. Pentru neemancipatul care eram, un drum cu tramvaiul 3 din Piaţa Chibrit până la Stadionul Ghencea friza iniţiaticul. Mergeai aproape o oră, îi dădeai 35 de bani taxatoarei (da, la clasa a doua) şi străbăteai locuri pe care azi nu le mai recunoşti. Era o explorare la remorca tramvaiului, fără călăuze şi catâri încărcaţi cu geamantane. Totuşi, o explorare. Un mister pe cale să fie descifrat. Mirosea a de toate în vechitura care se zdruncina pe Podul Izvor, dar, pentru nările mele, în primul rând a aventură.

Pe cei doi oameni de care voiam să dau cu ochii îi mai văzusem. Unul era Anghel Iordănescu, pe care-l surprinsesem la cofetăria Albina, la o masă alăturată celei unde stăteam, primind profiterol cu linguriţa de la o Valeria amuzată şi răbdătoare. Celălalt se numea Petar Borota, era cam nebun de felul lui, apăra la OFK Beograd şi îmi era cunoştinţă veche, de la Televiziunea Iugoslavă, unde îl vedeam când era etapă la fotbal. Nu ştiam atunci că Borota avea să revină pe Ghencea (cu tot cu mine) patru ani mai târziu şi cu atât mai puţin că avea să ajungă portar la Chelsea.

Chiul la peluză
În martie 1977, cutremurul m-a prins elev la Sfântul Sava (pe atunci, Nicolae Bălcescu) şi m-a făcut curajos. Adică m-a împins spre chiul. Eram convins că, după o asemenea nenorocire, până şi cancelaria de oameni în general severi de la Sava era datoare cu indulgenţă, aşa că m-am ascuns de matematică în peluza din Ghencea, cea dinspre bulevard. Se juca România-Turcia în Cupa Balcanică. Scorul, un 4-0 irepetabil astăzi, m-a bucurat, fără să mă mire.

Ceea ce m-a surprins a fost prezenţa alături de mine a blândului Armand Caloianu, profesor de matematică la Sfântul Sava, de la a cărui oră plecasem. Ne-am privit jenat două secunde şi am râs apoi complice şi solidar. „Calu’”, cum i se spunea printre elevi, chiulise de la ora cu mine, eu chiulisem de la ora cu el. Aproape că nu mai conta că, lângă marcatorii obişnuiţi (Dudu, Iordănescu, Liţă Dumitru), pe tabelă se insinuase şi Vigu.

Însă tocmai el avea să scrie, o jumătate de an mai târziu, prima pagină din romanul „Toamna vrajbei noastre”: România-Iugoslavia 4-6, cu trei goluri ale fragedului Safet Sušić. Cu cel care avea să devină inevitabilul Zoran Filipović. Cu cocostârcul stângaci Ivica Šurjak, care avea să joace cândva la Udinese alături de însuşi Zico. Cu Slaviša Žungul, poznaş din stirpea lui Marcel Răducanu. Cu toţi semizeii de frontieră pe care-i vedeam la vecini şi pe care-i iubeam, fiindcă pe lângă fotbal aveau blugi, Schweppes, filme bune, concerte rock, ţigări Vikend şi ciocolată Eurocrem.

Comentarii (42)Adaugă comentariu

mihai (4 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 10:39

Multam pentru aducerile aminte!

Sav (1 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 11:05

Multumesc, domnule Paraschivescu.

Ionninduplecatu (1 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 11:21

Blugi pyramid, țigări vek și crtani film, mulțumesc pentru articol domnule Radu.

pop ion (7 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 11:26

Radule, chiar crezi ca te crede cineva cand spui ca profesorul de matematica de la un liceu respectabil a "fugit" de la ora lui ? Cred ca ar trebui sa-ti verifici memoria (si nu numai memoria) inainte de a scrie o astfel de ineptie.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 11:58

@ pop ion Stiti mai bine, nu? Eram sigur. R.P.

corneliu (7 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 12:21

Frumos mersul cu tramvaiul spre stadion, de multe ori pe scară sau pe tampoane. Alte vremuri! Mulțumesc pentru întoarcerea în timp.

Sorin (1 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 13:03

Erau clipe normale de viata chiuleam mult si invatam si mai mult ne bucuram de un mers cu tramvaiul azi ne plictisim in suv-uri ,pe stadioane (eu la craiova) vedeam fotbal artistic azi ne uităm la fotbal manelistic și parca nu mai intrăm în orbita ce ne-a fost hărăzită ca o tara normala ce se învârte în jurul copiilor ei care chiulesc pt un meci de calitate,profesorilor care mai pleaca si ei la meciul acela,fotbaliștilor care au forțat intelectualii de toate vârstele să le admire jocul acela normal de bun.

Petru (4 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 13:33

Frumos....Va citesc mereu cu cea mai mare placere!

dan (9 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 14:48

Fain articolul! Sint timisorean deci pentru mine tigarile Vikend (si Superfilter), Eurocrem, blugii, guma de mestecat, TV Beograd si TV Novisad (prinse cu antena de pe bloc) fac parte din copilaria/adolescenta mea !

mg (227 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 15:08

..capitolul "Iniţiere şi profiterol" ar putea fi preambulul unui roman de (mare..) succes.. Pariez liniştit un elefant cu colţii de un metru, contra unui nasture mic de cămaşă pentru preşcolari..

Gica Paunescu (19 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 15:43

Mi-amintesc ca-n toamna lui ''77 am plecat, de la ziua de practica in uzina, cat sa-l vad pe Johann Cruyff intr-un meci impotriva Stelei, el fiind echipierul Barcelonei. Iar singurul nume pe care mi-l amintesc de la oaspeti este Heredia ( era un mijlocas foarte puternic, fizic vorbind), imi pare c-am pierdut la limita ori am facut 1-1 ( dupa ce la Barcelona fuseseram invinsi cu 1-3). M-a surprins naturaletea cu care Johann a salutat suporterii stelisti, care asteptasera sa-l vada mai ,, de-aproape''. Si da, plimbarea cu tramvaiele prin Bucuresti avea ceva initiatic ( pentru baiatul venit de la tara, cum eram in toamna lui '74). Stiu, de la cei care lucrau in bransa, cum ca la o crasma din apropierea podului Izvor ( cu nume identic) se tocmeau lautarii, ptr nuntile ( botezurile) ce aveau sa urmeze, iar in vremea toamnei se infiinta o mustarie, care functiona vreo luna de zile. Cred ca Ion Pop n-a avut ,, parte'' de-un profesor pe masura Caloianului tau. Altfel n-ar fi insistat atat, nu-i asa ? Tin minte ca in tramvaiul 3 ( ori poate 8 ) facea transmisii, de genul ,, Domozina, ai legatura'' , un nefericit care-l intrecea pe Ilie Dobre in frecventa comentariului. Insa nu-l apostrofa nimeni, lumea era ingaduitoare, ca si cu Tudorica, trompetisul din Giulesti. Servus, Radule

aciduzzo (101 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 16:01

Frumos....frumos de tot....eu m-am trezit acolo vreo doi ani cred, mau târziu....cu Steaua - UTA 5-0...la UTA tocmai debuta un puștan pe nume Leac....au urmat apoi Steaua - Craiova 3-1 cu Purcaru in poarta la olteni.....si multe multe alte zeci si sute de meciuri....l-am văzut apoi prima data pe Hagi ....când la un 1-1 cu Faru i-a dat o ghiulea lui Iordache de nici n-a vazut-o....in 90 la 0-3 cu Montpellier am luat autograf de la Giresse....la finalul meciului am dat nas in nas cu el la ieșirea in bulevard....l-am recunoscut instantaneu.....am autograf pe programul meciului.....când l-am văzut nu mi-am imaginat in viață mea ca-i voi lua un autograf....cu 8 ani in urma plânsesem pentru el si pentru Franța după măcelul cu RFG din semifinala celebra de la Mundespania 82...apoi derby-urile cu Dinamo.... meciurile Naționalei....ce vremuri....ce fotbal....sănătate va urez maestre pentru ca veți rămâne singurul la care viu mai scrie pe blocuri GSP după ce acum vreo doua săptămâni am fost cenzurat dintr-un mod parșiv si birjăresc....sau poate servicesc!!!

Joo Ferenc (2 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 16:07

Buna ziua! Acea echipa avea sa devina scheletul echipei iugoslave de la Mundial `82 , Surjak si Sushitch fiind insotiti de acel "aghiotant" sarguincios - foarte frumos descris de I.Chirila - pe nume Gudelj. Din pacate acea Steaua ca sa nu mai vorbim de echipa nationala - s-au transformat in ceea ce vedem... raman nostalgiile si nistre cronicari incapatanati - din fericire- care pastreaza vii acele imagini, oricati de mult s-ar stradui valul globalizarii se le strearga! Cu stima,

lenroc (10 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 16:18

se poate,oare, să scrie doar dl Paraschivescu in Gazetă?? Poate să-si invite si câtiva prieteni, Adrian Georgescu, Radu Cosașu, etc. Vă imaginati cum ar fi aventura asta??

Onofrei Liviu (2 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 16:52

Ochiul caprui al dragostei noastre e vesnic!

Onofrei Liviu (2 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 16:54

Ochiul caprui al dragostei npastre e vesnic, vede tot!

pomian (3 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 18:12

Maestre,n-amcuvinte!Sunteti in mod sigur din stirpea rara a marilor maestri Ioan Chirila,RaduCosasu,Eugen Barbu,Hristache Naum si multi altii pe care i-am admirat de-a lungul anilor.Daca-mi permiteti o observatie pentru domnul Radu Naum.Cu tot dragul va intreb:De ce va irositi talentul , inteligenta si cultura prin diverse emisiuni tv efemere?

vasco (93 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 18:14

O tempora!Am dat o lacrima,asa ,de toamna...

di livio (16 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 19:56

splendid articol...da asta am mai zis cind cu Baptista pe tambal...acuma o sa zic delicios articol...si comentariile pe masura...noi, cititorii gesepisti, avem mare noroc ca va place fotbalul...si in mod sigur sinteti din stirpea rara a marilor maestri...citat din pomian

M. deWylde (3 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 20:45

Superb! Prima mea amintire cu Ghencea este un meci din septembrie 1979 cu F.C. Olt Scornicesti terminat cu 4-1 pentru ros-albastri. Se vandusera mai multe bilete decat permitea capacitatea stadionului. Era nebunie. Oamenii au rupt portile, ceea ce mai tarziu am vazut si la celebrul 0-0 cu A.S. Roma cativa ani mai tarziu, si cu alte ocazii. Ce foame de fotbal aveau oamenii! Eu aveam 9 ani si m-a luat tata la meci pentru prima oara in viata mea. Cand am ajuns noi la stadion, nu mai erau locuri desi mai era o jumatate de ora pana la inceperea partidei. Noroc cu tata care era in aviatia militara si fiind comandantul aeronavei care transporta echipa Steua in deplasari, am fost lasati sa stam inghsuiti la masa presei. Eu am urmarit toata partida stand chiar pe una din mesele de ciment pe care jurnalistii isi luau notite. Aveam 9 ani si l-am vazut pentru prima si ultima oara pe Marcel Raducanu in carne si oase, dar si pe Iordache, Anghelini, Stefan Sames, Tudorel Stoica, Iordanescu si pe Petre Petre de la Olt, cel ce mai tarziu a facut cariera la Rapid. Frumoase amintiri...

itu52 (40 comentarii)  •  3 septembrie 2018, 21:40

Asta vrea omul să citească, fotbal și despre fotbal, împachetate în floricele de condei. Lucruri care te binedispun și-ți spală încărcătura belicoasă acumulată după o zi de trai în tumultoasa noastră țară. Mai dați-le câte un ghiont confraților să lase stilul cronică a meciurilor sau sfaturile otrăvitoare asupra problemelor din sport. Astea merge la chibiți, ei ar trebui să fie echidistanți și atenți la expunere. Să nu fie bățoși și să tragă cu ochiul la scrierile lui Ioan Chirilă, Fanus Neagu, Eugen Barbu. E vorba de plachetele lor de fotbal din revistele săptămânale, așteptate cândva ca pâinea caldă.

Ilie (86 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 0:30

Cind vad tabela din poza, mi-o aduc instantaneu aminte pe cea veche, manuala. Avea un acces probabil mai usor la ea, astfel incit era plina pe de-asupra la meciurile mari. La fel si cu panourile gen 'Traiasca RSR' si in general cu tot ce mai putea fi accesibil o data ce bancile de lemn lineare erau pline ochi de catre spectatorii transformati in sardine. Da, nu stiu cum se facea dar si atunci cind nu mai era loc pe ele sa arunci o nuca, tot mai incapeau vrea 10-20-100-1000 care intrau cu ingaduinta fara limite a batrineilor de la poarta, 'bine mă, hai intră şi tu'. Vechea tabela a mai ramas mult timp prezenta, chiar si cind cea noua, 'electronica', (da, cea cu faimosul mesaj țopesc 'notre respect Anderlecht') a venit s-o ridiculizeze prin proximitate si modernism. Insa tehnologia moderna mai juca si feste. Spre exemplu, la meciul cu Benfica in 1988. Scorul unei semifinale a Cupei Campionilor Europeni a fost astfel afisat manual, cu un nenea in tabela care se uita pe o portita mica intre numere ca sa nu-i scape ceva. A fost una dintre cele 3 semifinale CCE jucate pe acest stadion si singura dintre ele in care nenea din tabela n-a avut nevoie sa schimbe placutele, rezultat final 0-0 si singura dintre semi-finale in care Steaua n-a ajuns in finala. Da domnule, 3 dintre semifinalele deceniului 80 s-au desfasurat pe Stadionul Ghencea ! Notre respect, donc ..

teo stemate (25 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 1:14

Frumoase cuvinte, mai ales ca vin din partea cuiva care nu a fost si nu e suporter Steaua. Am o nedumerire, tocmai in legatura cu acel meci Romania-Iugoslavia 4-6. Au fost multe speculatii, ca ar fi fost aranjament, blat, ca argentinienii ii doreau neaparat pe spanioli la campionatul lor, ca echipe spaniole ar fi contactat jucatori romani inaintea meciului, ca Stefan Covaci ar fi plecat de la echipa nationala din cauza ca ar fi fost fortat sa piarda meciul... Am vazut un rezumat pe youtube si Romania chiar pare, in a doua repriza, o echipa care "isi doreste mai mult infrangerea". In prima repriza echipa da impresia ca forteaza, deschide scorul rapid (golul lui Vigu din debut seamana foarte mult cu golul lui Hagi din meciul cu Columbia), e egalata, condusa cu 2-1, revine, intoarce la 3-2, dar, dupa pauza, aproape ca nu mai joaca: Susici marcheaza un gol dupa ce trece pe stanga-centru parca fara sa fie bagat in seama de jucatorii romani... Stie cineva ce s-a intamplat in acel meci?

aciduzzo (101 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 8:46

Pai sa ne spuna Pegy ce s-a intamplat la acel meci! Si nu numai el. Ca se stie clar ce s-a intamplat atunci....sau mai exact cineva stie foarte clar cum de s-a ajuns la un set de tenis! Raman la parerea ca a fost un mare blat , adica un mare noncombat impus de cineva in repriza a doua. Pai Susuci a data un gol pe o ulita mare cat Calea Victoriei....si numeni nu-l lua in primire! Cine si de ca nu a vrut sa mergem in Argentina...ramane un mare mister.

Ardeleanul (19 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 9:02

Frumos scris, atinge o coarda sensibila, ca si alte articole de-ale d-voastra. La articolele pe care le scrieti, pana si comentariile lasate de useri merita citite, intrucat au un anumit nivel . Asta se intampla daca nu scrieti tipicele nimicuri ale vremurilor, va citesc numa' aia de un anumit nivel :))

BogdanB (1 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 10:15

Dl. Paraschivescu, peste cativa ani se repeta aproape asemanator episodul cu profesorii de la Sava. Era 4 noiembrie 1992, Steaua - Aarhus, cu golul lui Vladoiu. Sa vezi profesorii care cu 1 zi inainte te scoteau la tabla strigand si plangand de fericire alaturi de noi cei din galeria Stelei.... De neuitat.

aciduzzo (101 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 10:42

Si nu mi-a raspuns Buzarin si nimeni altcineva. Dar va spun eu.....lui Satmareanu II i s-a spus Pegy dupa numele secretarei lui Manix....celebrul personal de film politist care putea fi urmarit sambata seara la tvr pe programul 1 la mijlocul anilor 70.. Manix asta avea o secretara care avea o freza fix ca a lui Satmareanu II si colegii de la Dinamo l-au taxat imediat. Apoi au aparut UN SHERIF LA NEW YORK, KOJAC....DALLAS..... Si-mi mai vine in minte una celebra....tot pe Ghencea...de data asta in primavara lui 77 cu Rica Raducanu in poarta la Sportul....Steaua avea nevoie de victorie sa treaca pe primul loc si in prima repriza nu intra deloc in poarta....apoi la pauza ( asta mi-a spus-o Rica direct si personal) Ion Coman pe culoar l-a luat un minut de-o parte si i-a zis ....Bine ma Ricule chiar asa ne lasi.....Hai bre nea Ioane i-a zis Rica .....o rezolvam ca mai joc si eu un an doi si ma las .....si poate iau si eu o pensie...ceva...niste banuti de la armata...ma luati la Steaua si gata o rezolvam. Si-a comis-o Rica dupa pauza...la o centrare a lui Troi care iesea 5 metri afara el a intors spatele si a pus-o in 16 de unde Lita a rupt plasa! Nici Mircea M Ionescu care comenta meciul n-a mai avut replica. A ras o tara intreaga cu lacrimi. Si din toamna a venit Rica la Steaua.....cu care a si castigat campionatul in 78...ultimul pana in 85! Ce vremuri!!

zorrozabal (11 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 11:25

Eu am o nedumerire cu privire la numele "Ghencea" atribuit-cu inconstienta- de mass media- stadionului Ministerului Apararii Nationale!De unde vine numele mahalalei din vechiul Bucuresti,unde in 1984 a fost construit stadionul?Din "Scrisorile lui Ion Ghica" aflam ca la 1821-"Pe timpul Zaverei"-nu exista armata, iar domnitorii si boierii fanarioti- pentru paza proprie si pentru politie- angajau "bodiguarzi" straini-din sudul Dunarii-albanezi,aromani,bulgari macedoneni sau greci!Cand Tudor Vladimirescu a intrat in Bucuresti in fruntea pandurilor lui-concomitent cu eteristii greci ai lui Ipsilanti-fortele Domniei si ale boierilor,adica "arnautii",li s-au alaturat cu entuziasm- la jaful asupra negustorimii si a caselor boieresti!Iar printre sefii -"basha"-acelor arnauti,era si unul Ghencea, cu bulgarii lui!Ulterior,cand trupele turcesti au intrat in tara, iar Tudor Vladimirescu cu pandurii si Ipsilanti cu eteristii greci, s-au retras din Bucuresti,Ghencea si alti sefi de arnauti s-au alaturat... turcilor!In final,dupa infrangerea Zaverei,cand Ghencea si cu "bimbasha"Sava, s-au dus ca de obicei la agie,turcii au descarcat pistoalele in ei omorandu-i,conform principiului "Convine tradarea,dar tradatorul nu merita sa traiasca"!Nu se stie pentru care motive bucurestenii au pastrat amintirea nabadaiosului zavergiu, dandu-i numele mahalalei,dar mass media chiar nu are nici o scuza!Daca mai avem un pic de mandrie nationala!

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 14:06

@ zorrozabal In cazul asta, nici Dinamo n-ar trebui sa se numeasca Dinamo. Daca asa arata lipsa de mandrie nationala, inca nu stam rau. R.P.

LEFTER POPESCU (23 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 14:34

Domnule Paraschivescu , e bine de stiut pentru cei tineri ca pretul biletului la tramvai pentru clasa a II- a (remorca) era de 35 de bani pentru o calatorie lunga si de 25 de bani pentru una mai scurta . Pentru calasa I , pretul biletului era de 30 si respectiv 40 de bani - calatorie scurta - lunga . Taxatoarea fiecarui vagon (sau taxatoarele din acea vreme )aveau o memorie vizuala teribilia ...te "ginea" daca nu coborai dupa un anumit nr. de statii daca aveai bilet de 30 de bani (cla I) si repectiv 25 de bani (clasa a II-a ). Legat de stadionul Ghencea pot sa va spun (ca unul care a fost - de sute si sute de ori ) avand baiatul in grupa de copii si juniori a lui Petre Mihai , alaturi de fratii Aliuta si Alin Stoica, ca numarul maxim de spectatori a fost atins (cred ca cel putin 40.000 daca nu ma insel - ciorchine si pe stalpii de nocturna) la meciul din Divizia B dintre Rapid si Petrolul , meci terminat cu scorul de 5-1 pentru feroviari . Pe timpul acela echipa Steaua nu avea galerie sau mai bine spus , suporterii Rapidului o sustineau la meciurile importante. Sa nu-i uitam nici pe militarii in termen.

zorrozabal (11 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 14:40

@R.P. Uite ca si croatii,tin la numele echipei lor!Dar numele *** ***-de la care mass media-a dat numele stadionului prea aminteste de cea mai jalnica perioada din istoria noastra-perioada fanariota!Si prea ne aminteste ca suntem intr-o perioada cumplit de asemanatoare-cand la fel ca atunci,"norodul s-a bejenit" peste hotare,cand nimic nu mai este al nostru si cand "domnii"-conducatorii acestei tari-trebuie sa fie "agreati" de Inalta Poarta!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

ianiu (3 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 14:55

Iar primul meci oficial pe stadionul Steaua s-a jucat la 28.04.1974, Steaua - Steagul Roșu Brașov 2-2 (1-1). Marcatori Năstase și Smarandache pentru steliști respectiv Papuc și Gyorfi pentru brașoveni. Steaua a cam fugit după rezultat, stegarii conducând cu 1-0 și 2-1.

vali (7 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 15:08

Meciul Steaua - OFK Beograd a fost transmis si de TVR . Cred ca scorul a fost 2-2 . In perioada 1978 - 1982, am mers de mai multe ori pe acest stadion, atat la meciurile Stelei cu echipa mea favorita, Universitatea Craiova, dar si la meciuri obisnuite, doar pentru atmosfera . Amintindu-ne de valoarea acestor echipe din acea perioada, chiar aveam ce vedea ! Inainte de inceperea meciurilor, cat si in pauza, se difuza la statia de radioamplificare o muzica pe care nu o puteai auzi oriunde .

zorrozabal (11 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 15:10

@R.P. Pe linia asta, nici Steaua n-ar trebui sa se numeasca Steaua-traducerea TSKA...!Dar de Houston Dynamo,ce parere avetzi?

vasco (93 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 16:47

@zorrozabal,fara suparare,dar ai inceput cu"am o nedumerire cu privire la numele Ghencea..."pentru ca mai apoi ,de fapt sa ne lamuresti.Acuma e randul meu sa am o nedumerire.

CUTZU (1 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 20:06

profesore, profesore, nimic de valentin ceausescu? eu fiind mai tanar imi aduc aminte o rusine de stadion, curat transee, cu care incercau militaurii sa puna frana lui Juventus, Liverpool, Dortmund s.a.m.d. de Romania - Italia 0-2 Boloni - Trapattoni cand bietul de italian a oftat cand a trebuit sa traverseze mlastina de Barsana-Dinamo K cand au luat-o cu 3-1 si marele Lobanovski nici nu s-a sculat de pe banca (atunci gazonul era mai de Doamne ajuta!)

Abu (3 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 20:31

Frumos articol. Pe departe cel mai titrat Jurnalist din zona Gazeta.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 21:03

@ CUTZU Astea sunt dezavantajele tineretii. Am povestit despre meciuri vazute la 14 si 17 ani. Vi s-ar fi parut normal sa-l aduc in discutie pe Valentin Ceausescu? Daca da, e ceva in neregula. R.P.

Romanudelafar (1 comentarii)  •  4 septembrie 2018, 21:42

Felicitări, Maestre! După ce am citit "articolul" lui geambasu simțeam nevoia sa sting cu un articol bun (bubuiala Isner - Delpo ar fi turnat gaz peste foc) articolul dvs m-a uns la suflet...a fost ca un pahar cu vin bun după o friptura in sânge!

Titu Sandronicus (18 comentarii)  •  5 septembrie 2018, 11:03

@pop ion Adevarul este ca, in ziua aceea, la Balcescu nu s-au tinut cursuri deoarece toti profesorii au "fugit" la meci. Noi, elevii, am plecat care prin Cismigiu, care la film, unii la meciul Romania- Turcia, sau la bunici, la tara.. Frumoasa zi, n-o voi uita vreodata!

mg (227 comentarii)  •  5 septembrie 2018, 11:42

@CUTZU - pe vremea aceea ai noştri erau tehnici. Până şi fundaşii ştiau să dribleze, iar cei din ofensivă nu aveau un picior doar pentru urcatul în tramvai. Nu i-ar fi avantajat, aşadar, nicicum tranşeele. În finala din '86 de la Sevilla, Puiu Iordănescu (la final de carieră) le-a ascuns mingea catalanilor, ceea ce i-a enervat pe Victor şi ai lui. Ca urmare au început să-i ia numărul la ghete, dar tot nu-l puteau deposeda. Iar Puiu, faultat, s-a ridicat de pe gazon şi le-a oferit ironic balonul. Ca să nu mai vorbim de Marcel Răducanu, Balaci sau Dobrin..

Teacher12 (56 comentarii)  •  8 septembrie 2018, 9:35

Încerc să îmi imaginez cum ar arăta un asemenea articol peste vreo 40 de ani. Oare adolescentul de azi ar vorbi cu nostalgie despre gazoane distruse, arbitraje aiurea, antrenori umiliți, Dudelange, Rapid Viena, Dosarul Transferurilor, blaturi, (ale omeniei, evident), play out, ...?

Comentează