Baptista pe ţambal sau pe braţe?

Înainte de extaz sau vitriol critic, puţintică răbdare!

Júlio Cesar Clemente Baptista a fost primit la Cluj cu „Bem vindo”. Dacă o mână ghiduşă ar şterge ultimele două litere ale întâmpinării, ai putea crede că unii fotbalişti şi-au sintetizat CV-ul.
Cum însă mâna care ţinea cârpa a fost oprită, trebuie consemnat că Baptista este al doilea Júlio care ajunge în România după ce-a fost cândva la Madrid. Cam cu un deceniu în urmă poposea la Dinamo Júlio César Santos Correa, aflat şi el cu treabă pe Santiago Bernabeu cam cu un alt deceniu în urmă.

37 de anișori
Diferenţele dintre cei doi Julio sunt mult mai mari decât accentul sau lipsa lui de pe „e”-ul din „Cesar”. Fundaşul de ieri şi alaltăieri avea o valoare de joc şi de piaţă evident mai mică decât mijlocaşul-atacant de ieri şi de azi. În schimb, el ajungea la Dinamo direct de la Olimpiakos, fără hiatusuri.

Baptista vine la CFR după o pauză alarmantă pentru privitorul simplu, care leagă absenţa din fotbal de vârsta ruginie ca frunza din viile fraţilor Grigoriu. Baptista face 37 de ani în octombrie. Asta n-ar fi o problemă, amintiţi-vi-i pe Dorinel Munteanu, Zanetti, Giggs sau Valerón la aceeaşi vârstă. (Plus Totti, care marcase pe terenul lui City după ce făcuse 38 de ani.) Problema ţine doar de anchiloza unui corp prin care nu a mai curs apa vie a jocurilor cu miză.

Salată de sentimente
Reacţia concurenţei la transferul lui Baptista e admiraţia politicos-conjuncturală. Nu se poate şti ce se ascunde în spate: invidie, ironie persiflantă, indiferenţă sau altceva. Dacă însă antrenorii şi preşedinţii români nu pot fi jupuitor de sinceri, microbistul poate. E luxul lui de om mărunt, care decide doar pentru sine. Iar microbistul român face loc pe blatul din bucătărie şi pregăteşte o salată de sentimente pentru cine nu înghite varza à la Cluj.

Recensământul sentimentelor poate începe de la oricare dintre capete. La unul se află mândria cu mujdei şi tricolor de-a fi limanul unei nave care a navigat pe atâtea mări şi oceane („Hai, domne, că nu suntem chiar ultima găină din Gostat dac-a venit la noi”). La celălalt capăt dă din coadă sfânta condescendenţă carpatină („Încă unul care n-are unde să moară şi se oploşeşte aici”).

Între ele, dispreţul atotştiutor al celor care au mai văzut filmul („Vine, stă trei luni, oraş frumos, fete multe şi frumoase, umflă banul şi se cară”). Rătăcit între atâtea porniri stă dramul de entuziasm netrucat. Un entuziasm însoţit de surprindere, aşa cum lumea a mai încercat când l-a văzut pe Mauro Goicoechea mutat din poarta Romei în a Oţelului. Chiar CFR l-a luat cândva din Serie A pe Bjelanović, ajuns între timp om de costum şi birou la Hajduk.

Curriculum Vitae, nu curechi cu vită
Cine se uită în CV-ul lui Baptista capătă vertij. Baptista nu face parte din categoria celor care au fost la cumpărături cu vărul lui Roberto Carlos şi au făcut pană de maşină pe strada unde stă cumnatul lui Raul. Omul chiar a jucat la echipe mari şi tari. Are aproape 50 de meciuri pentru o naţională cu cinci titluri mondiale. Nu i s-a spus „Bestia” doar pentru facies şi alură. Iar dacă Baptista şi CFR se vor omologa reciproc, cu atât mai bine campionatului.

Dacă va fi doar o manevră publicitară, lumea se va dumiri repede şi va scoate din rastelul cu expresii lirice acolade de tip „băbăciune”, „Nea proteză” sau „cimitirul elefanţilor”. CFR va trebui atunci să pună Baptista pe ţambal. E de aşteptat totuşi ca oamenii care au decis transferul să nu lucreze doar pentru sporul de interes şi de imagine.

N-are sens să cumperi în 2018 un CV din 2003-2011. În spatele foii de parcurs transcontinentale trebuie să se afle şi alte lucruri pentru ca mutarea să aibă acoperire. CV-ul, vorbă veche şi profundă, nu are condiţie fizică şi, ca atare, nu joacă.