Ahunui şi Kiritimati la Cupa Mondială

Manifest pentru o Cupă Mondială cu prezenţă obligatorie

Gianni Infantino merită să i se spună Gianni Infatuino sau chiar Infantilino. Nu tot timpul, uneori. De exemplu, când declară despre Cupa Mondială din Rusia că a fost „cea mai spectaculoasă ediţie din istorie”. De bună seamă, procedeul nu e original. Stilistica flauşării oratorice are trecut şi palmares în sportul mondial. Tot cu miere în glas vorbea pe vremuri Juan Antonio Samaranch, fost preşedinte al CIO, când vedea în fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice abia încheiate absolutul în materie. Însă dacă preşedintele FIFA e în stare să pună ştampila superlativului pe Rusia 2018, se vede treaba că nu şi-a făcut timp să vadă Uruguay-Egipt, Franţa-Danemarca, Suedia-Elveţia, Portugalia-Iran, Croaţia-Nigeria şi o seamă de alte întâlniri soporifice. Se mai vede treaba că a uitat de Cupa Mondială din 2006, ultima cu adevărat spectaculoasă şi cel puţin la fel de bine organizată (aici, da, felicitări) ca ediţia care tocmai s-a terminat.

Pe de altă parte, elogiul făcut de Gianni Infantino astăzi e prelungirea odei susurate de Sepp Blatter la urechea lui Vladimir Putin după ce Rusia a primit dreptul de organizare. Dacă aţi uitat, e bine să vă reamintiţi: Blatter a zugrăvit atunci fotbalul din Rusia drept un model de „deschidere şi toleranţă”, după ce Putin îl prezentase pe Blatter drept „un far al democraţiei fotbalistice”. Spre cinstea lor, cei doi şi-au stăpânit râsul. Deschiderea şi toleranţa tocmai se manifestaseră în Rusia prin bombardarea congolezului născut în Franţa Christophe Samba cu banane din tribune şi prin jignirea abrazivă şi repetată a ghanezului Emmanuel Frimpong. Cât despre democraţia instaurată în puzderia de mandate Blatter, FBI şi colegii lor din alte agenţii abia dacă au terminat de numărat plicurile.

Cu un spirit de observaţie tipic cercetăşiei de nivel înalt, Gianni Infantino a observat că Panama a făcut progrese în fotbal. În acelaşi timp, ochiul lui de Argus a sesizat necalificarea la CM a Olandei, Italiei şi a statului Chile. Iată motive întemeiate, spune Infantino, ca ediţia din 2026 să aibă 48 de echipe. Puţină lume se îndoieşte că va fi ediţia cea mai spectaculoasă, dar asta doar după ce ediţia qatariană din 2022, disputată pentru unii sub semnul lui Moş Crăciun, va primi aceeaşi etichetă. Dacă vrea cu adevărat să gireze ceva greu egalabil ca spectaculozitate, Infantino trebuie totuşi să facă loc atolilor la Cupa Mondială. Măcar în preliminarii şi măcar după primirea Gibraltarului în FIFA. Când Sepp Blatter a anunţat cu doi-trei ani în urmă prima victorie fotbalistică a Bhutanului, într-un meci cu Sri Lanka, lumea a simţit că încă existau resurse de ridicol neexploatate. Pe spirala spectaculozităţii fără graniţe, Gianni Infantino e aşteptat să primească la un moment dat în competiţie atolii Kwajalein, Ahunui, Wake, Bora Bora, Nauru şi Kiritimati. Mururoa nu, ştie el de ce.