La ce ne gândim

Heidegger se uita la meciurile lui Beckenbauer. Pe furiş, dar integral

Stă să apară în traducere românească o carte cu titlul „What We Think About When We Think About Football”. Adică „La ce ne gândim când ne gândim la fotbal”. A scris-o Simon Critchley, un englez din Hertforshire, cu facultăţi la Essex şi Nisa, care predă filozofie la New School for Social Research din New York. În afară de fotbal, Critchley a mai scris despre estetică, Hamlet, teoria politică, David Bowie, istoria filozofiei şi sinucidere. Cariera academică şi depărtarea de Anglia natală nu i-au atenuat nici atâtica iubirea pentru singurul club din lume care, din punctul lui de vedere, merită toate sacrificiile, inclusiv ferfeniţirea deplină a nervilor: Liverpool Football Club. Critchley nu va mai ţine cu Liverpool doar când cascadele vor începe să curgă în sus şi când oi singuratice vor ataca haitele de lupi. Viaţa lui e filtrată prin efectul Anfield, la fel cum viaţa protagonistului din „Febra stadioanelor” de Nick Hornby însemna dreptul sacru de-a trăi prin şi în funcţie de Arsenal.

Există în cartea lui Critchley o poetică, o semantică, o mistică şi o filozofie a fotbalului. În ea nu apar doar Cruyff, Maradona şi Zidane, ci şi Merleau-Ponty, Sartre şi Heidegger. Fotbalul, spune Critchley, înseamnă mai mult decât fanatism tribal, fidelitate oarbă şi nouăzeci de minute în care, ca spectator, poţi să ieşi din pielea corporatistului la costum şi să dai frâu liber pornirilor. Să te arăţi lumii aşa cum eşti, nu aşa cum te construiesc laboratoarele de HR din multinaţionale. Fotbalul e prilejul de a-ţi pune mintea la treabă şi de-a face racorduri. Între o echipă şi o falangă. Între o galerie şi corul antic din Epidaur. Între adevăr şi iluzie. Şi, fireşte, te poţi gândi la orice când te gândeşti la fotbal. Te poţi gândi că fotbalul nu e doar singurul sport supus tacticizării violente, ci şi singurul sport capabil să declanşeze un război. În America Latină, dar tot război. Între El Salvador şi Honduras, dar tot război.

Cartea lui Simon Critchley pare nimerită pentru începutul ăsta de an, când tot felul de oameni se pot gândi la tot felul de lucruri. Chiar aşa, la ce se gândeşte acum Vincenzo Montella, după ce îşi începe cariera de antrenor la FC Sevilla încasând cinci goluri acasă tocmai de la Betis? La ce se gândesc arbitrii spanioli văzând că s-a întors Diego Costa? Şi la ce se gândeşte Virgil van Dijk, care debutează la Liverpool înscriind golul care-o elimină din Cupă pe rivala din oraş? Şi fiindcă tot ne-am întors la Liverpool, un amănunt pe care Simon Critchley îl dă ca sigur: când studiază meciurile echipei pe care o antrenează, Jürgen Klopp cere să i se scoată la montaj fazele în care se înscrie. Nu vrea să vadă goluri. Nu asta îl interesează. Indiferent dacă echipa bate cu 3-0 sau pierde cu 1-5, mintea lui prelucrează lucrurile dincolo de scor, de entuziasmul sau deziluzia unei zile.