Lume, lume, două nume

Chiar dacă nu mai avem valoare, se pare că avem totuşi valori

Naţionala României picoteşte pe locul 42 în clasamentul FIFA şi se pregăteşte să împlinească două decenii de când nu participă la turneele finale ale Campionatului Mondial. Sigur, mai sunt şanse la baraj: 2,48% după unii, 1,56 după alţii şi 3,12 la sută după cei incurabil optimişti. Însă dincolo de fanteziile procentuale şi de neputinţa pe care o împrăştie, se pot face şi lucruri cu folos. Printre ele, forţarea câtorva jucători pentru campaniile viitoare. Indiferent de selecţioner, indiferent de alegerile pentru preşedinţia FRF. Începutul de campionat şi meciurile de cupe europene au împins în faţă doi fotbalişti cărora li s-ar cuveni mai multă atenţie decât cea primită până acum: Cristian Manea şi Cristian Ganea. Fotbalişti despărţiţi de cinci ani şi o literă. Amândoi fundaşi, adică ocupanţi la club ai unor posturi în suferinţă la naţională. Christoph Daum l-a preferat în ultimele meciuri pe Benzar ca fundaş dreapta şi a schimbat mereu pe stânga: ba Filip, ba Toşca, ba Latovlevici. Rezultatele se ştiu.

E absurdă ideea de a-i folosi pe Manea şi Ganea în meciurile rămase din grupa de calificare la CM din 2018? Nu neapărat. Cristian Manea merită şi altceva decât recordul de precocitate al unui debut fără continuare. Ajuns la CFR Cluj, Manea oferă materia primă din care un bun şlefuitor poate crea o certitudine pentru un deceniu. Complicaţiile şi sinuozităţile transferurilor precedente nu l-au deşurubat, vestiarul clujean nu pare să-l complexeze, antrenorul insistă cu el. Şi fiindcă e varianta optimă de jucător sub 21 de ani, dar poate şi fiindcă Dan Petrescu vede în el soluţia pe care alţii întârzie sau nu vor s-o descopere. La rândul lui, Cristian Ganea poate livra ca fundaş stânga al naţionalei ceea ce n-au fost în stare să ofere cei amintiţi şi întrebuinţaţi deja. În plus, Ganea trage zdravăn la poartă, iar APOEL n-a fost prima victimă. La 25 de ani, Cristian Ganea are multe dintre datele fundaşului modern, iar asta s-ar cuveni să nu-i scape selecţionerului, numească-se el cum s-o numi.

Manea şi Ganea ar putea (şi poate chiar ar trebui) să joace în cele patru meciuri pe care le mai are de jucat naţionala într-o campanie care a produs câtă frustrare, atâta mediocritate. În fond, care ar fi riscul? Locul 4 în grupă nu pare în pericol, la 3 nu prea putem ajunge, iar dacă am ajunge, ar fi de pomană. Cât despre locul 2, să le rămână celor care-l merită. În plus, Manea şi Ganea sunt două nume cu ecou în fotbalul nostru. Nae Manea, Mitică Manea şi Adrian Manea (gol pentru Poli Timişoara la Glasgow cu Celtic totuşi) aparţin unui trecut la care ne uităm cu duioşie. Pe celălalt culoar, Ionel Ganea a transformat penaltyul care a trimis Anglia acasă în 2000. Şi poate că n-ar fi rău ca numele astea două să revină în prim-plan. Unii spun chiar că ar fi nevoie.