Monchi şi Margiotta

Încă nu ne-am lecuit de căpuşarea prestigiului

Fiind luna lui Cuptor, se pun la copt transferuri peste tot. Multe sunt poveşti de spus la gura aerului condiţionat, dar printre ele se strecoară şi lucruri care merită atenţie. De pildă, Pepe pleacă de la Real, face vizita medicală la PSG, e urmărit de Inter şi semnează (probabil) cu Beşiktaş. Însă asta e nimic pe lângă seceta care ameninţă o echipă întreagă. În speţă, pe AS Roma. Ramón Rodrígo Verdejo, alias Monchi, faimosul guru al transferurilor regretat cu lacrimi la Sevilla, a fost deja luat în furci de tifoseria romană.

Căci Monchi a început viforos operaţiunea de depopulare a Romei: Salah e la Liverpool, Paredes la Zenit, Manolas şi Rüdiger se pregătesc pentru Chelsea, iar Nainggolan e peţit cu frenezie de Inter. Bannerul andaluz pe care scria „Gloria Eterna Leyenda Sevillista” e cuprins de flăcări galben-roşii la Roma. Monchi nu îndrăzneşte să repete pe Olimpico constatarea făcută cândva la Sevilla: „Nimeni din tribune nu afişează un banner pe care să scrie «Ce profit frumos a făcut clubul»”. La 48 de ani, Monchi are atâta instinct de conservare cât să evite linşajul. N-o fi fost el un portar grozav, dar a împărţit vestiarul cu Maradona, Šuker, Bebeto, Simeone, Polster şi Zamorrano.

Dacă Roma fierbe şi-i acuză pe cei din loje, în primul rând pe James Pallotta, că sacrifică echipa în favoarea noului stadion, sora mai mică de gintă latină propune distracţii moderate. Şi uneori caraghioase. Campaniile de transferuri din România încă n-au eradicat căpuşa care parazitează numele de prestigiu. Avem în continuare transferuri despre care se vorbeşte în orizontul unei faime de fum. Cazul Francesco Margiotta e un bun exemplu în materie, indiferent dacă transferul se va perfecta sau nu. Şefii şi unii dintre jucătorii lui Dinamo au vorbit despre Margiotta ca fiind „un produs marca Juventus”. Au trecut cu toţii peste detaliul că Margiotta nu a jucat nici măcar un meci la echipa mare a lui Juventus, fiind trimis încolo şi încoace, de la Carrarese la Monza şi de la Real Vicenza la Santarcangelo.

Accidentarea aceea foarte urâtă? „Un fapt fără importanţă”, vorba poetului. Relativa paloare a jocului chiar şi la mai bine cotata FC Basel? Nesemnificativă. Contează, în schimb, că Margiotta are pe el ştampila lui Juventus. Urmând acest fir logic, orice englez care se naşte la Stratford-upon-Avon ar trebui să scrie ca Shakespeare.

Cu vreo doi ani în urmă, presa românească vestea cu entuziasm transferul în România al unui fotbalist care „se poate lăuda că şi-a făcut junioratul la Lyon”. Să nu ne oprim la această ispravă. Suntem capabili de mai mult. Putem aduce un mijlocaş care a făcut de trei ori cumpărături dintr-un magazin situat vizavi de stadionul Barcelonei. Sau un vârf de atac a cărui verişoară a participat la Olimpiada de matematică alături de cumnatul lui De Gea. Sau un fundaş născut în aceeaşi zi şi pe acelaşi continent cu Mats Hummels.