Piaţa San Marco a fotbalului
Van Basten nu este o portavoce a lui Gianni Infantino. Olandezul s-a implicat mai demult în renovarea fotbalului
CM 2002, lung prilej de jale
Marco van Basten a vorbit şi a scris despre schimbarea la faţă a fotbalului cu mult înainte de-a i se coase acronimul FIFA pe reverul sacoului. Van Basten n-a avut nevoie de învestitură şi de birou la Zürich ca să dea glas preocupărilor. De aceea, cine vede în el o portavoce a lui Gianni Infantino nu ştie mare lucru despre demersurile lui din trecut. Imediat după turneul final al Cupei Mondiale din 2002, la care Olanda nici măcar n-a participat, Van Basten şi jurnalistul Hugo Borst au publicat în revista „Hard Gras” un articol lung, în care explicau de ce are fotbalul nevoie de renovare. Momentul era bine ales, câtă vreme CM din 2002 produsese o scandaloasă măsluire de ierarhii prin arbitraje infame, la limita penalului (cu Graham Poll şi Byron Aldemar Moreno Rules printre protagonişti). Atunci, spre deosebire de acum, Marco van Basten a fost citit şi privit cu simpatie. Lumea identificase în el un vizionar care nu putea apară decât în spaţiul care-l dăduse deja pe Cruyff. Iar vizionarii asta fac, au viziuni şi le comunică.
Lista de atunci
Marco van Basten a înţeles înaintea altora că fotbalul atinge o viteză la care arbitrii nu mai pot sesiza toate neregulile şi a propus introducerea controlului video. De ce? Fiindcă un sistem sănătos trebuie să beneficieze de funcţia de recurs; or, lăsarea deciziilor în seama unui singur om, care nu răspunde în faţa nimănui şi nu poate fi blocat pe loc în caz de eroare gravă, deschide uşa abuzului şi mistificării.
Van Basten a mai propus introducerea în fotbal a sistemului de greşeli personale, specific baschetului, şi trecerea de la 90 de minute de joc întrerupt de simulări, schimbări de jucători, proteste şi mingi bubuite în tribune la 70 de minute de joc efectiv (tot după tiparul din baschet). Opinia publică şi destui antrenori au aplaudat setul de idei Van Basten. Cel care li s-a opus cu vehemenţă a fost Joseph Blatter.
Ironia sorţii îl transformă acum pe Marco van Basten în subalternul lui Gianni Infantino, ales să continue expansionismul sălbatic al fotbalului impus de Blatter. Iar judecata publică nu poate face abstracţie de haina oficială a vizionarului. În 2002, Marco van Basten era o voce limpede şi demnă. Acum, privitorii de fotbal văd în el un birocrat atins de bolile sistemului FIFA şi vinovat din clipa când deschide gura. Asta în timp ce unii antrenori îl fac smintit, paralel cu lumea şi rupt de realitate.
Lista de acum
De ce? Fiindcă van Basten vine cu propuneri noi. Numai că lista actuală nu mai pare calibrată pe însănătoşirea fotbalului, ci pe transformarea lui într-un poligon de experimente. Într-un produs care virează pe alocuri spre SF şi pare un altoi între fotbal, baschet şi hochei. Noul set de sugestii Van Basten înseamnă desfiinţarea ofsaidului, introducerea eliminărilor temporare şi înlocuirea loviturilor de departajare cu acţiuni unu contra unu de la 25 de metri. Sprâncenele se ridică în circumflexe mirate.
Ce rost are acest talmeş-balmeş în care fotbalului i se răpeşte identitatea? De ce să avem în locul lui un sport nou, numit „foschet pe gheaţă”? Şi mai ales de ce îşi batjocoreşte Marco van Basten dotarea de vizionar? Nu există răspunsuri ferme, ci doar bănuieli. Iar una dintre ele spune că Van Basten a început să se îndrăgostească de propria dimensiune şi a ajuns să creadă că lumea va fi impresionată chiar dacă îi va oferi enormităţi. Ideile sale de ieri erau generoase şi utile.
Cele de azi sunt trăşcălii şi neplauzibile. Asta fiindcă oamenii se schimbă odată cu lumea în care trăiesc. Atât doar că schimbarea nu e obligatoriu în bine.
Marco van Basten pare să-şi dorească astăzi ca una dintre pieţele fotbalului să-i poarte numele. Nu e rea ideea, câtă vreme Van Basten va reîncerca să sporească, prin idei şi iniţiative, frumuseţea fotbalului, nu să-l doteze cu mantinele şi panouri.