Guardinho

Sâmbătă ne aşteaptă mai mult decât un meci

Fotografiile sunt martori care nu vorbesc neîntrebaţi. Fiecare dintre ele are reputaţia izvorâtă din clişeu de-a înlocui o mie de cuvinte. Dar nu asta e menirea lor, ci proptirea istoriei unui război, a unei generaţii, a unei rivalităţi. Uneori fotografia locuieşte în manuale, alteori în albume, iar alteori la un click distanţă. Ea aşteaptă să fie cercetată, interpretată şi lăsată apoi să-şi ducă mai departe viaţa în discreţia încremenirii. Printre miliardele de fotografii care ilustrează fotbalul, una stă cuminte în arhivele anilor ’90. De la stânga la dreapta înaintează pe teren Josep Guardiola, José Mourinho, Luis Enrique şi Carlos Busquets. Ultimul apare şi în altă fotografie, în care salută publicul lângă un pici îmbrăcat în echipamentul Barcelonei şi convins că ovaţiile i se cuvin, măcar un strop, şi lui. Lui Sergio.

Ceilalţi trei ar trebui să fie schimburile unei ştafete al cărei băţ e acum în mâna lui Bobby Robson. Guardiola a fost înfipt în echipa mare de Johan Cruyff, care a văzut în tinerelul cu mers de Charlot un mijlocaş cu viziune. Mourinho a fost pescuit de Robson însuşi la Sporting Lisabona, luat după el la Porto şi adus pe Camp Nou. Luis Enrique a venit la Barcelona în acelaşi an cu Robson şi Mourinho, dar nu din Portugalia, ci de la, hm, Real Madrid. Lucrurile par simple din punctul de vedere al moştenirii: la retragerea lui Robson, cel care va prelua frâiele va fi Mourinho. Pe urmă va veni Guardiola, iar pe urmă Luis Henrique. Asta conchid toţi cei care se uită la Barcelona, la fotbal şi la fotografii. Şi asta li se pare că ar fi istoria. Numai că istoria, parşivă şi imprevizibilă, e „més que un club”.

Restul se ştie. Mourinho a fost ocolit. Poate fiindcă filozofia lui de joc diferea de a catalanilor, poate din alte motive. După Robson, Barcelona a preferat fie olandezi din şcoala Cruyff, de tipul Van Gaal sau Rijkaard (plus un eşec scurt cu Antić), fie catalani ca Serra Ferrer sau Rexach. Fostului secund nu i s-au dat şanse. Au urmat Guardiola şi Vilanova, s-a practicat un mic experiment cu Gerardo Martino şi, în fine, băţul de ştafetă a ajuns la Luis Enrique. Probabil că după ce îşi va pompa petrobani în conturi prin Golf,  urmaşul la tronul Barcelonei va fi Xavi. Mourinho şi-a făcut din ranchiună armă şi a aţintit-o, uneori cu rezultate, alteori fără, asupra lui Guardiola. Există mii de instantanee ale ostilităţii între cei doi – fie în Spania, fie înaintea unui Bayern-Chelsea. Iar acum cei doi locuiesc în Manchester şi se întâlnesc în weekend. Natura complice a anulat amicalul din iulie de la Beijing, fiindcă între Guardiola şi Mourinho (cu Ibrahimovici ca mână dreaptă în tranşeele revanşei) nu poate să încapă nimic amical. Meciul lor din Premier League va fi despre puncte şi bani, dar şi despre fotografia din 1996, când istoria a râs de martorii ei tăcuţi.