Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Portalo giù!

Ilustrată de pe Olimpico. Tribuna Mario Monti, rândul 10, locul 7d

Permalink to Portalo giù!
luni, 22 februarie 2016, 9:45

Cuvintele ţâşnesc din gâtlejul vecinului de fiecare dată când mingea ajunge la Ronaldo. Îndemnul e scurt, neechivoc: „Pune-l jos!”. Există şi varianta hard „Buttolo giù!”, un fel de „Sparge-l!” rostit ceva mai rar, dar cu egală simţire. Vena de la tâmpla vecinului se îngroaşă la fiecare urlet, pe când acolo, jos, Rüdiger, Manolas şi Florenzi încearcă să dea curs îndemnului. Ronaldo iscă în continuare valuri de ostilitate pe stadioane, ceea ce, paradoxal, pare să-l încânte. „Portalo giù” e – pentru el, dar nu numai – ceva la ordinea zilei. Tribuna romană se ridică ameninţătoare ori de câte ori găseşte ceva neconvenabil la Ronaldo (şi, nu-i vorbă, găseşte: ba un protest, ba o simulare). Iar când cortinele de huiduieli şi de „portalo giù” nu mai ajung, corul de la Curva Sud, preluat repede de Curva Nord, Tevere şi Mario Monti, împrăştie spre cerul Romei numele adversarului de pe urmă: „Leeeooo, Leeeooo, Leeeooo”.

În sectorul Distinti Ospiti, galeria lui Real are două-trei tentative de încurajare a favoriţilor, stinse iute de vuietul tribunei romane. Madrilenii îşi agită ritmic eşarfele în cazanul galben-roşu încins de imnul lui Venditti, de pasiune şi orgoliu. Gesturile, spre deosebire de voci, nu pot fi înecate. Pe teren, Roma lui Spalletti e sub Realul lui Zidane, chiar dacă, deocamdată cel puţin, Zidane e sub Spalletti ca antrenor. Totuşi, lupul roman e gata să moară cu colţii în grumazul ursului din Castilia. Roma se bate vitejeşte, întărâtată de fani şi halucinată de gândul surprizei. Nu de alta, dar are în echipă un Vainqueur.

Când îmi vine bine, mai trag cu ochiul la vecin. Ochi împăienjeniţi, glas răguşit, de proxenet interbelic, şi o culoare care anunţă iminenţa damblalei. „Portalo giù!” mai urlă el o dată când Ronaldo preia de la Marcelo. Există de data asta un subton apoplectic şi exasperat în glasul vecinului, semn că simte corect primejdia. Când ultima vibraţie a lui „giù” îmi gâdilă urechea, pe tabelă e 1-0 şi istoria calificării pare scrisă. După cursa lui Jesé bănuiala devine certitudine, dar ăsta e lucrul cel mai puţin important în incandescenţa nopţii de februarie. Importantă e maniera în care operează mai departe apartenenţa şi identificarea, chiar dacă astăzi militari înarmaţi patrulează pe Lungotevere dei Tebaldi, la Castel Sant’Angelo sau lângă Panteon. Importantă e poezia virilă a mulţimii. Importantă e, până la urmă, iubirea pentru o idee camuflată în straiele unei echipe.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

andrei (1 comentarii)  •  22 februarie 2016, 10:44

superb

Adrian (1 comentarii)  •  22 februarie 2016, 11:01

Ar fi trebuit chemata urgent politia, omul ala e un pericol pentru societate, in drum spre casa, chiar si pentru familia lui odata ajuns acasa!

victor L (69 comentarii)  •  22 februarie 2016, 14:56

Frumos scris. Dar mizerabil comportament de asa zisi iubitori de fotbal. E drept, nu accept/inteleg: "Importantă e, până la urmă, iubirea pentru o idee camuflată în straiele unei echipe." Asta poate duce, cum s-a intimplat, la scosul pistolului ori la "pasiunea" de pe Heysel.

Ilie (86 comentarii)  •  22 februarie 2016, 15:06

'Passion, quand tu nous tiens.. ' ! Stiindu-va amator al Casei Albe, m-am asteptat sa va citesc parerea despre Zidane cel antrenor. Asa ca imi permit cu aceasta oportunitate sa v-o solicit cu multa curiozitate si interes. Eu inca cred intr-o gluma proasta, sa pleci de la Ancelotti ptr a ajunge la Zidane. Asta poate la Steaua, cu proportiile de rigoare, dar nu la Real Madrid

andrei33 (57 comentarii)  •  23 februarie 2016, 0:42

@ Ilie Au mai incercat figura si cu Del Bosque si le-a iesit perfect. De ce nu si acum. @RP Acum doua mii de ani in Amfiteatrul Flavian tot la fel se derulau ostilitatile. Sunt sigur ca ti-ar placea sa mergi inapoi in timp, tot pe locul 10 randul 7b, sa poti relata apoi ce ai vazut, poate sa scrii chiar un roman. Un omagiu memoriei lui Umberto Eco. Sa ai o saptamana frumoasa.

Comentează