Abstinenţii

Gabriel Tamaş, între „redivivus” şi „recidivus”

Prima flotare logică: Marica şi Gebhart împreună la Steaua. De ce? Fiindcă amîndoi vorbesc nemţeşte (ce-i drept, Gebhart ceva mai bine). Corolarul primei flotări: însuşi Laurenţiu Reghecampf vorbeşte nemţeşte. A doua flotare logică: Marica şi Tamaş împreună la Steaua. De ce? Fiindcă amîndoi au fost la echipa naţională. Corolarul celei de-a doua flotări: însuşi Laurenţiu Reghecampf a fost la echipa naţională. Diverse cercuri conspiraţioniste susţin că nu-i departe ziua cînd Reghecampf se va întoarce acolo – de data asta, din postura celui care ordonă, nu execută.

Dacă nu e o vorbă de clacă, peţirea lui Tamaş pentru un nou contract la Steaua forţează limitele stuporii. În ultimii trei ani, Tamaş a reuşit să nu joace nici un meci la CFR Cluj şi la Cardiff (deşi unii statisticieni susţin că ar fi avut o apariţie la cea din urmă). Prin comparaţie, cele 14 meciuri de la Doncaster, ba chiar şi cele 7 de la Watford, par un belşug cu iz de exces. Gabriel Tamaş e unul dintre jucătorii care au avut grijă să compromită cu mintea ce au izbutit cu piciorul. El a văzut jumătatea plină a sticlei chiar şi cînd sticla se golise de mult, iar consumatorul era fie sub masă, fie oploşit pe preş, după spargerea uşii. Tamaş are vocaţia bahică a englezului şi sîrguinţa grecului la siestă. Din aşa ceva se pot construi multe variante de destin, însă nici una nu duce spre succes sau împlinire publică.

Speră Gabriel Tamaş ca întoarcerea la Steaua să-i redeschidă uşa naţionalei? Posibil. În fond, dacă Mutu mimează fotbalul din calcul şi orgoliu, are şi Tamaş şansa lui. Întrebarea este ce speră Laurenţiu Reghecampf de la Tamaş? Să facă din el materia primă pentru o pedagogie a reabilitării cum nu prea s-a mai văzut la noi în campionat? Să-l redea pur şi simplu fotbalului, fără să aştepte nimic? Să arunce un colac de salvare ca să-l smulgă pe naufragiat din marea etilică? Sau să crească pur şi simplu cifra de afaceri a jupînilor cîrciumari cu autorizaţie ISU?

Favorită sau nu la titlu, Steaua e astăzi loc de pelerinaj pentru cei în cîrje. Unii îşi refac oasele, alţii, creierul. Recuperarea e cuvînt de ordine pentru nişte oameni care au stat luni sau ani în dezordine. Băieţii răi trebuie să se supună „peeling”-ului atitudinal şi să devină bidivii mîncători de jăratic low fat. Dereglaţii fizic trebuie să accepte durerea şi scrîşnetele refacerii. Succesul sau eşecul lor va ricoşa automat spre antrenor. În ultima vreme, Gebhart şi Tamaş au fost abstinenţi în ale fotbalului. Tentativa de a-i transforma în fotbalişti abstinenţi (sau măcar cumpătaţi) pare pentru Laurenţiu Reghecampf un pariu dincolo de mîndrie. Atîta doar că pînă şi unui renovator profesionist ca Mircea Lucescu s-a întîmplat să-i iasă în cale un Radu Niculescu plezirist şi refractar.