Manierat şi cerebral, da?

Nicoară era să iasă din fotbal, Alves a intrat în peşteră

Willie Sutton, cel mai mare jefuitor de bănci din America, a fost un tip de-o perfectă curtoazie. Cu mănuşi la propriu, dar şi la figurat. Poveştile care curg despre el îl prezintă ca pe un om care n-a tras niciun foc de armă în spargerile comise.

Un om care, aflat la cheremul unui frate agresiv în copilărie, a repudiat violenţa la maturitate şi a ales să se comporte mereu catifelat. Un om despre care s-a spus că punea capăt jafului dacă auzea un ţipăt de femeie sau un plînset de copil înăuntrul băncii. Un om care citea Platon, Dante, Shakespeare şi Freud.

Insensibilă cum îi e felul, justiţia americană a pus totuşi între paranteze aceste lucruri şi l-a condamnat pe Sutton la ani grei de temniţă (de cîte ori a evadat spărgătorul şi de cîte ori a fost prins şi închis la loc nu mai contează). Bunele lui maniere nu i-au înduioşat pe juraţi. Ele au devenit ingrediente ale unui roman splendid al lui J. R. Mohringer şi atît. Forma nu a putut scuza fondul.

După infamia de sîmbătă seara a lui Geraldo Alves, presa a găsit de cuviinţă să suspine melancolic în loc să se indigneze. Protejată de o indulgenţă alăturea cu drumul, forma a mai dat un asalt împotriva fondului. Lui Alves nu i-a lipsit mult pînă la sanctificare, atît de frumos s-a vorbit despre el: un caracter, un tip ireproşabil, un băiat manierat, un om cerebral, un paj al fairplay-ului etc., etc.

Ai fi zis că în discuţie era o combinaţie între Mahatma Gandhi şi Maica Tereza, nu un fotbalist care încercase să-şi descleieze adversarul. Fiindcă acolo, în ultimele minute ale meciului Pandurii-Astra, Geraldo Alves nu s-a făcut vinovat de fault, ci de vătămare corporală. Intenţia de a-i rupe oasele lui Viorel Nicoară s-a văzut de pe Everest.

Un om care dă cu piciorul în minge a vrut să-i răpească unui coleg de meserie posibilitatea de a şi-o exercita. Cu atîta brutalitate cu cîtă a putut să adune. A, era neplătit de cîteva luni? Păcat, mare păcat. Însă datoriile de la Astra nu s-au strîns din vina lui Nicoară.

N-are nici cea mai mică importanţă că Geraldo Alves e în general un om bine crescut. Comportamentul civilizat nu poate scuza orice. Alves a mai faultat dur şi a mai luat cartonaşe roşii, dar pînă sîmbătă seara abaterile lui nu s-au apropiat de oripilare. De alaltăieri, el se poate înfrăţi în ale brutalităţii cu Lăcătuş, Şeroni sau Arezanov.

Viorel Nicoară, victima lui, trebuie felicitat fiindcă a scăpat cu viaţă şi ferit să vadă prin ce-a trecut. Unui om care n-a crescut printre fiarele pădurii secvenţa de sîmbătă îi încreţeşte carnea şi-i taie pofta de fotbal. Iată de ce Geraldo Alves ar trebui poftit pe tuşă o perioadă îndelungată. Prevenitor, reverenţios şi cu duhul blîndeţii, desigur. Aşa cum merită oamenii manieraţi şi cerebrali.