O lecţie pentru băieţi

Dacă doriţi să revedeţi. Astăzi, Dan Alexa şi ai lui

„Sportul e sport şi fair-playul e fairplay.” Au trecut două luni de cînd Dan Alexa a spus-o la televizor. Dincolo de puritatea diamantină a acestor constatări de tip „Messi e Messi” sau „Pirlo e Pirlo”, un enunţ în care „Dan Alexa” şi „fair-play” apar împreună e o fantezie literară. Alexa nu crede în cavalerism, iar ăsta nu-i un lucru nou. Îl ştim din 2008, cînd Alexa a tras la poarta CFR-ului în loc să dea mingea adversarului care o trimisese intenţionat în aut. Fapt interesant, Alexa era atunci căpitan de echipă. Fapt şi mai interesant, la reproşul ulterior al lui Tony, căpitanul lui CFR, acelaşi Alexa a spus la microfon: „Toată viaţa mea nu am fost fair-play. Nu are de ce să-mi pară rău.” Cum se leagă puseul de sinceritate de atunci de declaraţia echivoc-diplomatică de acum două luni rămîne o taină a fotbalului. Poate că aşa arată diferenţa dintre jucător şi antrenor.

Sîmbătă, la sfîrşitul meciului de la Timişoara, Ianis Zicu s-a accidentat şi craiovenii au trimis mingea în aut. La reluare, gazdele au refuzat să răspundă cu bună-cuviinţă gestului cuviincios. E prea mult să bănuiesc că asta a fost indicaţia de pe margine? Mai degrabă nu. Deşi şi-a nuanţat declaraţiile, Dan Alexa a rămas cel din 2008: un om pentru care scopul scuză mijloacele chiar şi atunci cînd mijloacele sînt de nescuzat. Peste un meci oricum acru şi sleit s-a aşezat o pojghiţă de dezgust. Cînd vrei să cîştigi aşa, e mai bine să nu poţi. Şi indiferent dacă obstacolul în calea izbînzii se numeşte justiţie imanentă sau poetică, e de aşteptat să existe un contabil nevăzut care să ţină evidenţa găinăriilor. Sigur, uneori ni se pare că făptaşul a scăpat nepedepsit. Vă asigur că e doar o impresie. Data ispăşirii se numeşte, de obicei, „cînd ţi-e lumea mai dragă”.

Nu-i poţi pretinde lui Dan Alexa o reacţie de tip Arsène Wenger. E deja istorie meciul de Cupă în care Arsenal a înscris golul de 2-1 în poarta lui Sheffield tot după o manevră necavalerească, iar Wenger a cerut rejucarea meciului. (Ba a şi obţinut-o, semn că în Anglia fair-playul prăfuit şi inutil nu e ţinta ironiilor şi a dispreţului.) Dar dacă tot e restant la cavalerism, Dan Alexa ar putea suplini prin aderenţa la înţelepciunea populară. Or, Alexa nu pare pătruns de sensul vorbei din vechime „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”. Pe 7 noiembrie 2014, într-un meci acasă cu CS Mioveni, el a protestat furibund din cauză că un adversar n-a retrimis mingea care fusese dată afară tot pentru îngrijiri medicale. Atunci, Dan Alexa a imputat lipsa de fair-play. Acum (şi în 2008) el a stabilit că fair-playul e o fandoseală pentru proşti. Şi a avut grijă să le predea cu succes lecţia unor elevi care au băgat imediat la cap. Complimente, băieţi!