Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Să i-o spunem lui Mutu

La revedere, Adrian Mutu! A fost o plăcere şi un chin să te cunoaştem.

Statistica, sora vitregă a minciunii, îşi desfăşoară covorul de cifre: 144 de goluri pentru echipe din Italia (inclusiv în cupele naţionale şi europene), 200 pentru toate […]

luni, 12 ianuarie 2015, 9:29

La revedere, Adrian Mutu! A fost o plăcere şi un chin să te cunoaştem.

Statistica, sora vitregă a minciunii, îşi desfăşoară covorul de cifre: 144 de goluri pentru echipe din Italia (inclusiv în cupele naţionale şi europene), 200 pentru toate echipele de club (idem), 35 la naţională. Şi tot statistica presară nume mari, onorabile sau măcar interesante: Chelsea şi Juventus, Fiorentina şi Parma, Dinamo şi Internazionale. Lîngă ele, Mourinho şi Prandelli, Lippi şi Dobrin, Malesani şi Ranieri, Mihajlovici şi Dinu. Stadioane pline, public avizat, oraşe în care trecutul conferă viitor prezentului. Toate condiţiile pentru o poveste de succes. Şi-atunci, de ce ni se pare unora dintre noi că, la patru zile după ce şi-a anunţat telefonic ieşirea din fotbal, Adrian Mutu a scris povestea, dar i-a cam lipsit succesul?

Din mai multe motive. Unul ţine tot de statistică. Mutu a reuşit un punctaj individual remarcabil, ambalat într-un eşec colectiv de proporţii. El n-a cucerit nici un trofeu cu nici o echipă. Dinamo, campioană în 2000, îl cedase deja la Inter, iar titlurile luate cu Juventus au fost retrase post-Calciopoli. Un alt doilea motiv ţine de obiceiul nostru de-a pretinde altora ce nu putem livra noi. Maeştri în a căpuşa succesele altora, l-am fi vrut pe Mutu campion ca să ne remorcăm la gloria lui şi să lăcrimăm patriotic. Al treilea motiv e exigenţa cu care-i întîmpinăm pe oamenii publici şi felul cum le cerem să fie statui. Or, Mutu a fost orice, numai statuie nu! A spus-o oricui a avut timp să-l asculte, să-i dea la o parte zîmbetul impertinent şi palmaresul de haimana nocturnă. Nu l-a interesat să fie modelul nimănui. L-a preocupat propria viaţă, cu tot ce-a avut şi are ea suav şi picant, furibund şi glorios, confuz şi pieziş.

Dar poate că primul lucru care a făcut din noi critici sau contestatari ai proaspăt retrasului din fotbal a fost impresia (devenită de la un punct încolo certitudine) că Mutu nu şi-a cunoscut şi nu şi-a grădinărit calităţile. Că s-a lăsat pe tînjală. Că n-a tras de el ca un nebun. Că, pus să aleagă între modelul Nedved şi modelul Gascoigne, a optat pentru al doilea. Iubit de unii, bombănit de alţii, Mutu pleacă din fotbal cu un alai de concesii şi amintiri. Chefuri, meciuri mari, insolenţe, sibutramină, goluri narabile, femei plutind la geamandura voluptăţii, bătăi, modă, scandaluri, driblinguri curate, nopţi albe, cocaină, tensiuni, sex în grup, tatuaje, victorii şi înfrîngeri. Mai pe scurt, viaţă.

Avem dreptul să-i reproşăm lui Mutu că n-a fost un bronz al sportului, un albatros al eticii şi un fildeş al virtuţii? Avem, dar sîntem caraghioşi. Are Mutu dreptul să rîdă cînd ne aude şi să mai comande ceva de la bar? Categoric. E banul lui, e barul lui, e destinul lui.  

Comentarii (131)Adaugă comentariu

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 ianuarie 2015, 23:00

@ simplu suporter

Va multumesc. Chiar sunteti sigur ca a fost deja uitat? Ce-ar fi sa mai asteptam un pic? R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 ianuarie 2015, 23:01

@ Miru

Multumiri si dvs. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 ianuarie 2015, 23:04

@ genu

Recitesc, rad, recitesc, rad si tot asa. L-ati literaturizat pe bietul domn Anghelache dincolo de cele mai ambitioase asteptari. Mi s-a parut ca-l vad iesind patruns de la Festivalul Enescu, dar, cand m-am uitat mai atent, era Sever. Ce seamana articlierii astia, ceva de speriat. Sigur, stilistic vorbind, Sever are mult de conspectat ca sa ajunga la jumatatea statuii anghelachiene. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 ianuarie 2015, 23:07

@ zurzu-zurzu

Va inteleg indignarea, dar Mourinho chiar e antrenor, cu toate hibele lui. Cat despre „asa-zisi jucatori problema”, ce interes avea Ranieri sa-l incondeieze pe Mutu? Mutu si-a facut-o cu mana lui. Nu Ranieri si nu Mourinho l-au silit sa se drogheze si sa cultive anturajele suspecte din perioada Chelsea si de dupa. Sigur, Mutu e Mutu, dupa cum Chivu e Chivu, ca sa vorbim in formule dragi lui Hagi (care, nu-i asa, e Hagi). R.P.

Obiectiv (461 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 9:10

@ R. P.
V-am precizat argumentele pentru care consider ca Hagi a fost mai bun decat Prosinecki; cifrele (meciurile jucate si golurile) de la marile cluburi (la cele doua pe la care au trecut amandoi) sunt tot de partea lui Hagi. Ca si in cazul lui Stoichkov (in SUA), croatul a fost mai bine ajutat de coechipieri in Franta; ce folos ca Hagi, Raducioiu si Dumitrescu au dovedit inspiratie pe arenele americane, daca Prunea si fundasii au gafat (ultimii au fost neinspirati si la loviturile de departajare) contra Suediei? Ca sa inchei cu Prosinecki: va amintiti vreun gol mai acatarii fara sa faceti apel la youtube.com?
Nu trebuie sa fim de acord in fiecare privinta, in cazul fiecarui fotbalist (sau vocalist, in cazul muzicii rock); de gustibus, cum v-ati exprimat. O.

Obiectiv (461 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 9:19

@ R.P.
Va amintiti ce parere aveam despre un coleg de platou de la Digi Sport? Mi se pare ca personalitatea sa a fost mai bine evocata pe acest forum si intr-un articol al unui celebru concitadin de-al meu! O.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:11

@ Obiectiv

Ma banuiti de mult prea putina discretie si chiar eleganta daca asteptati de la mine comentarii despre colegii de platou de la Digi Sport. Ma rog, probabil ca nu asteptati. In rest, cu Prosinecki versus Hagi, ati spus foarte bine: de gustibus. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:16

@corvette59

Absolut de acord cu parerile despre Mutu. Si pe mine m-a enervat, si pe mine m-a exasperat, dar mai departe nu merg. Nu-i pot imputa ca nu-si traieste viata dupa optiunile mele. Nici mie nu mi-ar placea sa fiu pus sa functionez intr-un registru de care ma simt strain. Arsenal, v-am mai spus, e echipa engleza la care m-am uitat mereu cu placere in ultimii 25 de ani. M-a iritat o singura data, cand a trecut de Villareal in semifinalele Ligii Campionilor. In rest, imi sunt simpatici si le salut revenirea. Ma bucur pentru Ospina, chiar ma intrebam de ce el, Ochoa si Navas apara atat de putin dupa un CM atat de bun pentru ei. Ozil? Il astept rabdator. Oriunde. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:35

@ cynic

Da, Adrian Ilie a avut o finete a executiilor pe care nu prea am gasit-o la Mutu. Mutu, in schimb, a fost mai infipt, mai obraznic, mai provocator. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:39

@ madskills

Va multumesc. Recunosc ca, la inceput, si eu l-am privit pe Mutu cu ceva asemanator intransigentei. Insa mi-am dat seama la timp ca era ilogic si inutil s-o fac. Pe de alta parte, e greu sa-i cerem suporterului sa nu-i ceara idolului. Suporterul va spune mereu: tin cu tine, campionule, dar vreau sa iei chipul pe care ti l-am plasmuit eu. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:40

@ teo

Va multumesc si dvs. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:47

@ mihai bulica

Cred ca daca s-ar fi ambitionat, ar fi aratat ca-i pasa de parerea celorlalti. Sincer, nu pare genul. Il vad urmand mai degraba un exemplu prost decat un sfat bun. Despre Dinamo-Lazio (foarte bun materialul lui Costin Stucan), Vali Moraru a avut ieri o observatie interesanta: nimeni din cei implicati nu spune „n-a fost nimic”, toti paseaza vina si se spala pe maini. Fotbalistii-marfa nu sunt o noutate, amintiti-va ca la un moment Gigi Netoiu, parca, detinea 25% dintr-un fotbalist. Iar altii au fost castigati, zice-se, la pocher. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:47

@ mishu

Multumesc, ma bucur ca v-a placut. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:48

@ banks

Va multumesc la randu-mi pentru laude. Prind curaj. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:50

@ splendini

Ati taiat din enumerare pana ati ajuns la suma dorita. Fraza era ceva mai lunga, din cate tin minte. Dar daca in asta va recunoasteti, asta e. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:50

@ shab

Ma maguliti, cred ca au fost si altele care l-au aratat in lumina reala. Oricum, va multumesc. R.P.

Obiectiv (461 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 11:53

@ R.P.
Mi-ati raspuns deja pe aceasta tema (a colegilor de paltou) si v-am reamintit episodul pentru a sublinia faptul ca respectiva persoana chiar este cum am apreciat-o; ma limitasem sa spun doar ca este aroganta, dar cred ca nu este vorba doar de atat! Ca sa inchei subiectul, cred ca ma suspectati ca as fi un pic prezumtios, in conditiile in care, m-am lamurit de la inceput si din multiple motive, precizez ca intotdeauna (nu numai in cazul colegilor de platou) ati dat dovada de discretie si de eleganta!
La Prosinecki era vorba si de inconstanta, caracteristica jucatorilor de acest tip; chiar daca Hagi n-avea intotdeauna realizari exceptionale, nu-mi amintesc sa-l fi vazut evoluand slab, cum am observat in aceasta perioada la destui jucatori bine cotati! O.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 12:00

@ Obiectiv

Fostul premier Radu Vasile a spus candva: „Nu sunt de acord, dar, daca vreti, pot sa inclin spre parerea dvs”. Ma simt obligat sa-l evoc. Prin urmare, aveti dreptate. Si in privinta colegilor mei de platou, si in privinta lui Prosinecki, si in privinta lui Hagi. Aveti dreptate si gata. R.P.

Obiectiv (461 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 12:47

@ R.P.
N-am facut decat sa argumentez in cazul tuturor subiectelor, excusez du trop! O.

cpt.ahab (20 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 15:41

@ R.P.
Eh, in vremea stralucirii maxime a lui Raul eram, ca si acum, „varzelonist frustrat”!:)))
Ca atare, ochiul meu era mai mult fixat pe Rivaldo, Kluivert si De Boer. Raul era inamicul, dar tot pot remarca la el, pe langa multe altele, un mod mai felin de a manevra balonul, in comparatie cu Mutu. Iar ca sa elimin dubiile: mi-au placut Boloni, Belodedici, Duckadam, Gabi Balint si Ad. Ilie, nu mi-au placut Al. Nicolae, Kirita, V. Nastase, Zicu si Mutu, dar sunt dinamovist fix din seara eliminarii Interului, cand cu rasturnarea aceea ne-romaneasca din prelungiri. Eram copil si bucuria de atunci a lui Dudu si Orac m-a scos din mrejele Craiovei, cu care cochetam. De atunci a inceput dulce-amarul vietii de microbist alb-rosu…

corvette59 (64 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 21:55

@ RP ,

multumesc maestre pt opiniile dvs.Nu-s departe de ale mele,dupa cum vad . M-a intristat , totusi ,opinia dvs vis a vis de peregrinarile iepei lui Mutu si sportul meu iubit .Nu meritam ,zau asa ,afrontul,ca sa zic asa.Nici monstrii sacri ai acestui nobil sport .Saracul Don Bradman,s-a rasucit ! Ma rog ,intotdeauna am fost de parerea ca opiniile sint libere si trebuie sa le acordam o marja de decenta atita timp cit nu jignesc simtul altora.Indiferent ca sint intemeiate si ,mai ales,posibil adevarate .
Sanatate si sa auzim de bine !

FairPlay (2 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 22:28

Sa i-o spunem drept lui Radu:

– ca ne plac articolele pe care le publica pe blog
– ca ne plac si mai mult interviurile sale (cel cu Antoaneta Ralian fiind remarcabil)
– ca ne plac cel mai mult traducerile sale (am citit un David Lodge recent – Meserie!)

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 22:40

@ corvette59

Incerc sa repar cumva afrontul informandu-va, tarziu, cu privire la Alex Matel, despre care s-a zvonit prin unele parcuri din Romania ca ar putea sa ajunga la Arsenal. A semnat cu Dinamo Zagreb. Nu-i un fotbalist rau, dar a stat pe tusa o jumatate de an. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  17 ianuarie 2015, 22:43

@ cpt. ahab

Ehe, meciul din 1981. Cu Prohaska, Orialli si Altobelli, daca nu ma saboteaza memoria. Da, ala a fost unul dintre meciurile de glorie ale lui Dinamo. Coincidem in preferinte interne. La Steaua parca-parca l-as adauga si pe Majaru. Stia meserie. R.P.

Mihai Bulica (169 comentarii)  •  18 ianuarie 2015, 0:23

Câinii latră, suspiciunea de blat trece

Costin Ştucan a scris o povestire poliţistă palpitantă pe baza meciului dintre Dinamo şi Lazio din play-off-ul Champignons League din 2007. Cum scrie la începutul filmelor poliţiste americane pe care Costin le dispreţuieşte? “Film bazat pe întâmplări reale”….

De ce nu scrie el despre filme poliţiste franţuzesti ? Hai sic. Tiraj maxim, vezi ca Câinii latră, suspiciunea de blat trece.
Baza filmului poliţist al lui Costin sunt nişte declaraţii extraordinare făcute în spaţiul public de oameni cu mare greutate de la Dinamo. Precizare esenţială, “în spaţiul public”, pentru că, altfel, şi mie mi-a povestit un erou al meciul dintre PSG şi Steaua din playoff-ul Ligii Campionilor de cu 10 ani înainte că a fost blat.
Pentru că, în rest, “morţii cu morţii”, deşi jmekerii fotbalului românesc putrezesc acum la puşcărie pentru fapte chiar mai vechi decât fantoma blatului din 2007 care-l bântuie doar pe Costin Ştucan.

PS Domnule R P,
cine urmeaza un sfat bun ? Era vorba de corectitudinea presei care parea sa nu gaseasca un alt Buric al Pamintului. Mafiotii din Pipera nu puteau comanda atitea elogii. Razvan doar l-a neglijat doua saptamini si am putut vedea in meciurile E L ca Mutu incepe sa joace.
Ce e un sfat bun ? Cum il deosebesti de altele ? Mai bine fara. Tinerii oricum nu urmeaza sfaturi. Ei au eventual idoli, urmeaza exemple, asfel ca e mai bine sa stie cine sint, sa nu-i faci sa se creada altii. Ce l-ati sfatui pe „malacul in treisferturi“ care pleaca sa devina fotbalist in Italia ?
Ce l-ati fi sfatuit pe Grozav, noul Mutu, care pleca sa cistige bani, sa-si asigure pensia, un necopt tocmai la rusnaci ?
Oferta de nerefuzat ? A ajuns bun la crescut gaini. Nu e film. A stat un an pe bara si nici nu poate semna cu Dinamo, dar asta nu-l impiedica pe „băiat“, sa se vada „noul Mutu“ in oglinda: „abia astept sa i-o trag Stelei“, zice prafuitul. Mare e gradina Domnului.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  18 ianuarie 2015, 11:02

@ Mihai Bulica

Gradina e mare, iar gardul (daca exista) foarte mic. Grozav a ales o ratare banoasa si greu de intors. Nu e singurul. Partea proasta e ca n-a invatat mare lucru dupa ce i-a vazut pe altii frangandu-si gatul. Iar asta nu e deloc grozav. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  18 ianuarie 2015, 11:05

@ FairPlay

Sa v-o spun si eu drept: multumiri. Interviul cu Antoaneta Ralian e luminat de farmecul protagonistei, rolul meu a fost marunt (cum sade unui intervievator). Din Lodge ati citit, cred, o reeditare. „Nice Work” a aparut pentru prima data in Romania in 1997. Dar ma bucur ca faceti sapaturi in atatea directii. R.P.

victor L (69 comentarii)  •  18 ianuarie 2015, 15:23

Ori „lu` Mutu” ori dottore-lui Ponta.
” iar titlurile luate cu Juventus au fost retrase post-Calciopoli”
Dottorele nostru a dat o lege sa-si retraga (cinstit 😛 ) titlul. Desi se incadra in memorabile vorbe dixit Ioan Rus: de la Socrate si Aristotel toata lumea cistiga titluri si renunta la ele”.
😛

genu (110 comentarii)  •  18 ianuarie 2015, 17:17

Domnul Anghelache e perfect. Precum gradina aceea japoneza din piatra si nisip. Si tot ca aceea, are o latura invizibila. La nivelul solului. Astazi, insa, se vede din cosmos ceea ce ieri nu se putea-militianul. Asa ca bietul conu’ Sever n-are nicio sansa. Din start. Vorba maestrului Topescu: Ciripoi peste tot.

corvette59 (64 comentarii)  •  19 ianuarie 2015, 5:31

Arsenal 2 ( doua ) – ManCity 0 ( zero ) . Ca pe vremea ” invincibililor ” ! Ce fundas de viitor e Bellerin ! Bellerin si Beller doamne ! Ce nevoie e de John ,sau Alex Matel de la Astra ?!? Ospina ii pune mari probleme tatalui lui Szczesny .Se pare ca la vara va trebui sa-i caute echipa in care sa fie titular,din nou . Pustiul ala venit de la Legia e „rupator ” .Are si fizic ! La 17 ani arata ca Dinu ( Dinamo ) la 35 . Totusi , e inca nevoie de unul din fratii Bender ! A inceput sa se miste bine Arsenal ! Pina la piruete nu mai e cale lunga !

Obiectiv (461 comentarii)  •  19 ianuarie 2015, 6:55

@corvette59
A fost meciul care m-a binedispus in intregul sfarsit de saptamana, iar Arsenal a stiut ce vrea si s-a impus pe merit! Cazorla, ce jucator!
Bellerin a jucat bine, iar pe pustiul polonez nu-l cunosc; nu pun mare baza pe el, iar echipa mai are nevoie de jucatori consacrati! O.

Comentează