Între fotbal şi turism
Încă un fotbalist român pleacă în Italia. O fi bine?
Ionuţ Nedelcearu s-a mutat cu locul de muncă de la prima echipă a lui Dinamo la echipa de tineret a Sampdoriei. Decupată din context, ştirea pare să fie despre fotbal. […]
Încă un fotbalist român pleacă în Italia. O fi bine?
Ionuţ Nedelcearu s-a mutat cu locul de muncă de la prima echipă a lui Dinamo la echipa de tineret a Sampdoriei. Decupată din context, ştirea pare să fie despre fotbal. După contextualizare, Nedelcearu dă impresia că a devenit cel mai nou beneficiar al unei convenţii turistice încheiate între Dinamo şi Republica Italiană. La nici nouăsprezece ani, el are ocazia să vadă o splendoare ligurică prin a cărei istorie şi cultură curg, printre alţii, Cristofor Columb, Andrea Doria, Giuseppe Mazzini şi Niccolò Paganini. Muzică, mare, „cielo italiano” şi fotbal. Cunoaşteţi multe reţete ale împlinirii mai frumoase decît aceasta? Nu-i aşa că, astfel ambalată, oferta de viaţă pe care a semnat-o Nedelcearu miroase a perfecţiune? Nu-i aşa că bunul Dumnezeu şi-a răsfăţat robul? Nu-i aşa că Paradisul a împrumutat, cel puţin deocamdată, trăsăturile capitalei culturale europene din 2004, dezmierdată de localnici cu denumirea „La Superba”?
Ei bine, nu-i aşa. Înainte de-a fi protagonistul unui transfer, Nedelcearu e pionul unei afaceri. Cei care-l vînd vor cîştiga mai mulţi bani decît fotbal va cîştiga el lăsîndu-se vîndut. Nedelcearu, o speranţă de tip postpuberal, aparţine ultimului contingent trimis de Dinamo în Italia pentru a lustrui bănci de rezerve şi a se mira că zeii, atît de amabili iniţial, au devenit dintr-o dată potrivnici. Dosarul ratării româneşti în Italia are, pe ultimele file, patru nume care au trecut – iar unele au rămas – şi pe la echipa naţională: Moţi, Torje, Alexe, Nica. Ştefan Radu e singurul nume de fotbalist român care spune ceva în Italia şi e titular la o echipă cît de cît solidă. Ceilalţi n-au rezistat la cluburi mediocre sau cel mult decente, care le-au deschis drum spre alte zări.
Am avut cîteva valuri de asediatori ai fotbalului italian. A fost, mai întîi, seria lui Hagi, Lupu, Sabău, Lăcătuş, Răducioiu, Mateuţ. Fotbalişti excelenţi, rezultate slabe (cu un mic moment de detentă pentru Răducioiu la Milan). A urmat seria lui Lobonţ, Mutu, Chivu, Contra, Goian, Codrea. Fotbalişti sub nivelul primilor, rezultate clar mai bune, gîndindu-ne strict la palmaresul italian. Între ei, rateuri izolate (Claudiu Niculescu, Daniel Pancu). De doi-trei ani, trimitem un desant aflat valoric la ani-lumină de seriile precedente. În acest peisaj, Ionuţ Nedelcearu de-abia a ieşit din majorat şi se grăbeşte deja – sau poate e împins – să iasă şi din ţară. Au făcut-o şi alţii, prea grăbiţi sau prost îndrumaţi. Urmarea se ştie. Alin Stoica a dispărut de pe radar, Cătălin Munteanu s-a întors cuminte în România, micul Balaci… chiar aşa, mai ştie cineva despre Andrei Ionescu, alias micul Balaci? Ionuţ Nedelcearu o fi auzit de el?