Poggio Alto, loc de consolare

Ce an doare mai mult în Brazilia, 1950, 1982 sau 2014?

Brazilia a ştiut mereu să rîdă şi să plîngă. Iar publicul s-a priceput să-i răspundă. Brazilia a prelungit la Cupa Mondială acele deprinderi ale vieţii de zi cu zi […]

luni, 14 iulie 2014, 8:24

Ce an doare mai mult în Brazilia, 1950, 1982 sau 2014?

Brazilia a ştiut mereu să rîdă şi să plîngă. Iar publicul s-a priceput să-i răspundă. Brazilia a prelungit la Cupa Mondială acele deprinderi ale vieţii de zi cu zi care i-au adus renumele de campioană a excesului. Ea a intrat de fiecare dată în competiţie pudrată de gloria favoritului. S-a bucurat de o mitizare frenetică din partea presei, care a silit-o să se arate în postura unui magician itinerant, dispus să-şi farmece auditoriul oriunde şi oricînd. Încă de pe vremea lui Ademir, şi cu atît mai mult după 1958, Brazilia a însemnat fotbal vrăjitoresc şi generos. Şamani ai bombeului, fachiri ai driblingului scurt şi solomonari ai ploilor de un-doiuri au surîs mereu de pe afiş, chemînd lumea la artificii şi focuri bengale. Indiferent dacă a fost a lui Feola sau Zagallo, a lui Coutinho sau Pareira, Brazilia s-a comportat întotdeauna ca un garant al showului.

Şi, cum spuneam, a rîs sau a plîns. A fabricat idoli pe bandă rulantă, printre care a strecurat, ici-colo, cîte-un bufon sau un gafeur. S-a scăldat în entuziasmul şi iubirea unei lumi care a vrut mereu un nou Garrincha, un al doilea Pelé sau măcar o copie rezonabilă după Romario, Ronaldo sau Ronaldinho. A luat cinci Cupe Mondiale şi a trăit în delir. A pierdut de mai multe ori decît a cîştigat şi a fost îmbrăţişată de un ocean de oameni înlăcrimaţi. Oameni dispuşi să se sinucidă pentru o ratare. Singura reacţie pe care naţionala de fotbal a Braziliei n-a suscitat-o pînă azi a fost ridiculizarea. Acum, după ce Brazilia 2014 s-a dovedit un eşec izvorît din misticism de peluză, infatuare, criză de idei şi selecţie proastă, lucrurile au migrat în registrul parodic.

Există totuşi speranţa consolării pentru Brazilia lui Jo, Fernandinho, Hulk şi Fred? Se pare că da. În inima Toscanei, unde poţi oricînd să mori de frumuseţe şi extaz, există o pensiune a lui Luigi Pelaggi, dar mai ales a lui Paolo Rossi, călăul Braziliei din 1982. Povestea spune că, la un moment dat, o familie de brazilieni a poposit la Poggio Alto. Capul familiei a dat cu ochii de Rossi, i-a luat autograful şi l-a tîrît într-un vîrtej de aduceri aminte despre acel 2-3 de la CM din Spania. Mişcat şi vrînd să instituie o compensaţie simbolică, Rossi l-a rugat să se considere, cu familie cu tot, invitatul lui la pensiune. Senon e vero e ben trovato, spun italienii. Oricum, cînd Scolari şi jucătorii lui nu vor mai suporta să fie luaţi peste picior, le va rămîne şansa unei excursii în Toscana. S-ar putea ca resursele de empatie ale lui signor Paolo să nu se fi epuizat.

Comentarii (63)Adaugă comentariu

Marcovici (180 comentarii) • 14 iulie 2014, 9:25

Spectacolul a fost mai intens in fata grupelor. In asteptarea finalei, cel mai bun preview a fost reluarea emisiunii lui Banescu. Invitat, RP.

corvette59 (172 comentarii) • 14 iulie 2014, 10:15

Stimate maestre ,

consider ca ati prins foarte bine esenta fotbalului brazilian cu supra realizarile lui si ultra esecurile in ultimii 60-65 de ani.Eu am incercat in articolul trecut sa-mi exprim convingerea ca ,totusi, Brazilia va renaste si va reveni acolo unde ii este locul .Se pare ca sperantele mele au fost doar atit ,sperante care nu se vor implini si nimic altceva. Ca sa fie clasificata drept no 1 ,Braziliei ii trebuie o Competitie in care sa participe si sa concureze cu alte „puteri ” ale jocului ,trebuie sa -si selectioneza „crema ” fotbalistilor proprii si sa-i formeze intr-un tot omogen .Ei bine, se pare ca aceste conditii nu vor mai fi accesibile in fotbalul viitor ! Sa ma explic :
La 31 Iulie 2014 expira intelegerea dintre cluburi si FIFA in ce priveste obligatia cluburilor de a permite jucatorilor sa participe la meciurie amicale si competitionale ale nationalelor lor. Actul se numeste Memorandum of Understanding (MU) .Acest act stabileste si cuantumul despagubirilor catre cluburi in cazul accidentarilor de jucatori angrenati in astfel de activitati . Acest cuantum este mai mult decit derizoriu ,este ridicol . In multe cazuri nu acopera nici salariul jucatorului pe o saptamina,lasind la o parte cheltuielile medicale cu recuperarea lui . Au fost voci care au criticat acest MU in trecut -Beckenbauer,Wenger ,Rumenige,Perez,Mogi etc Acum cluburile sint in pozitia de a respinge cu totul orice incercare a FIFA de a semna un nou acord . Singurul resort ramas este sa oblige federatiile nationale sa elimine cluburile rebele din orice fel de competitie. Ar fi tocmai ce asteapta acestea (cluburile ) de mult .S-ar constitui intr-o liga aparte cu competitii a fel si n-ar mai fi a cheremul FIFA,UEFA . Ar fi sfirsitul unui imperiu !

Mihai Bulica (169 comentarii) • 14 iulie 2014, 11:21

S-au aliniat Astrele

la finala Brazilia – Coreea de Nord 0:1. Dar nu numai. Jo, Fernandinho, Hulk şi Fred au fost mentionati de D.R.P. doar pentru ca mamele lor sint sint coreence. Articolul despre finala n-a fost acceptat unde trebuia caci tovarasilor li s-a parut suspect tocmai OMUL Luigi P. Nu ca ce legatura are o Bomba de altundeva cu noi. Nu.

Si asta, dar cercetatorul sovietic Drimov Teatorovici le-a atras atentia cum functioneaza Empatia la Luigi asta, care sta ca un sarpe, te observa si reactioneza in scopuri private.
Armele sint inlocuite de cuvinte in democratie, dar sarpele asta trebuie sa aiba puterea sa simta ce simti si ce gandesti ca sa te manipuleze.
Pai daca pina si ciumpalacii care au facut parada modei la finala Simonei s-au prins si au huiduit bine, ca atita pot foarte bine, cum sa-ti apara Maistre draga aricolu asta acolo pentru unde l-ai scris ?

Eu am auzit de o alta Bomba, la Napoli, unde niste brazilieni au pronuntat cuvintul Maradona in timp ce se scobeau la fildesi. Normal ca i-a apucat empatia pe clientii casei. Turistii au chemat politia si abia astia i-au batut bine, caci s-au impotrivit la arestare. Empatie. Normalnicichi.

Geo Anti Limonada (3 comentarii) • 14 iulie 2014, 12:25

V-am mai spus-o : nu va iert pentru Escrocheria cu cartea lui Dan Alexe nicidecum… Dau share tuturor prietenilor de pe facebook, in fiecare zi (si eu si prietena mea), caci vigilenta impotriva Impostorilor literaturii e foarte importanta…

Obiectiv (461 comentarii) • 14 iulie 2014, 13:28

@Radu Paraschivescu
Prea bine si frumos scris pentru actuala generatie de fotbalisti brazilieni! Cei din trecut au generat fascinatia de care se bucura (credit nemeritat, sume de transfer si salarii fabuloase) epigonii (cu niste exceptii)!
Astazi este Ziua Frantei, merita sa va uitati la Tur.
Imi permit si o recomnadare: Provence este aproape la fel ca Toscana noastra! O.

M (11 comentarii) • 14 iulie 2014, 15:37

Bine punctat. Brazilia a avut in echipa mai multi gafeuri decat atacanti redutabili. In ziua de azi mai toti barzilieni care stiu ceva fotbal sunt in Europa. Jo si Fred, la cum s-au prezentat, nu au tinut sa contrazica acest fapt.
Pe de alta parte e greu sa creezi un grup cu jucatori provenind din campionate atat de diferite. Nu e de mirare ca ultimele 2 cupe mondiale au fost castigate cu nucleurile de jucatori ale echipelor conduse de Pep Guardiola, un maestru al relatiilor de joc.
Asta si pe fondul ca vedetele nu au reusit sa straluceasca la echipele cu pretentii, in schimb iesind la rampa portarii.
A fost un turneu in genul celui din 2002 cand un portar a fost desemnat cel mai bun jucator, la fel de slab din punct de vedere al jocului si mai ales al arbitrajului.

genu (110 comentarii) • 14 iulie 2014, 16:05

Citeam in „Gazeta” ca in orasul de bastina a lui Suarez sunt cam o suta de echipe legitimate-seniori, juniori, copii. La o suta de mii de locuitori! La noi, inainte de ’90 erau legitimati cam 200.000. de jucatori, iar acum vreo 10 ani cifra scazuse la 80.000. De aici si diferenta de performante dintre Romania si Uruguay, o tara cu numai 3,5 milioane de locuitori. Nevrand sa intre intr-un circuit concurential, cluburile noastre au preferat monopolul sacosei cu bani, dati de parintii micutilor unui antrenor de copii blazat si platit mizer de un patronat dornic, mai degraba, sa se vada la tv. Ca Piturca nu e simpatic, aproape ca nu mai conteaza.
Un antrenor de-al nostru, comentand jocul SUA-Belgia, poate cel mai frumos al „mondialului”, remarca progresele americanilor, care, totusi, nu sunt o „natiune talentata”, asa cum am fi noi, de pilda, sau brazilienii. Dincolo de stereotipul scolaresc, bine punctat de Pintilie in „Balanta”-„ba, va spun eu voua, al mai prost om din lume e americanul!”-, ramane un adevar trist-ne place teribil sa dam lectii de pe cuptor. Dupa care, la fel ca si „nationala” noastra, producem acea teribila rupere de ritm specifica-ne intoarcem pe partea cealalta.
Brazilia are, mi se pare, aproape 6 milioane de jucatori legitimati. Sperante sunt. Problema e de schimbare a paradigmei culturale-instinctul trebuie educat. Viteza fotbalului a crescut enorm in ultimele decenii, iar asta a facut ca tehnica sa forteze limitele inteligentei jucatorilor. Driblingul in urcare(Ilie Balaci era maestrul, unul din cei mai inteligenti jucatori romani!) si pasa filtranta au devenit vedetele zilei-vezi capodopera produsa de Suarez in meciul cu Italia. Garincha, se spune, avea la dispozitie cam 4 secunde pentru a inventa ceva cu mingea, in timp ce jucatorul contemporan are cel mult cateva secunde. Chiar si Django Reinhardt a trebuit sa invete notele muzicale, iar asta nu l-a transformat in robot.
Italia, in era Prandelli, a renovat caroseria, specialitatea casei, dar e prea putin. Fotbalul peninsular nu mai produce vedete si e tot mai sarac-stadioanele arata jalnic. Ironia face ca tocmai fundasii de calitate sa ajunga pe cale de disparitie. De asta se prea poate ca pensiunea lui don Paolo sa nu fie disponibila tot timpul anului pentru turistii neconsolati din Brazilia.

tudor mosh (4 comentarii) • 14 iulie 2014, 18:50

Campionatul s-a terminat. A inceput cu bufnita de pe bara, zborul lui Sneijder si prostia lui Pepe, a continuat cu paradele lui Navas, golul naucitor al lui James Rodriguez si bara si mai naucitoare a lui Pinilla; s-a terminat cu victoria germanilor intr-o finala care mie mi s-a parut una dintre cele mai disputate dintre toate cele… 9 (am stat sa le numar) pe care le-am vazut. Dar faptul cel mai notabil, amintirea cea mai vie va ramane acest 7-1; va fi comentat si disecat in toate felurile, se vor scrie carti despre acest meci si, probabil, nimeni nu-i va da de cap. Se va invoca ghinionul (poate chiar bufnita-cobe de pe bara!) sau pustiul din centrul apararii braziliene, lipsa lui Silva, accidentarea lui Neymar, dezordinea, epuizarea, presiunea si starea de K.O. din tabara cariocas, sau furia rece, calculata, a teutonilor…
Cum am zis, nu cred ca cineva va reusi sa dea un verdict categoric. Asa ca va rog sa-mi permiteti si mie o parere, o simpla parere; va dura putin, si ma scuz dinainte pentru ca va mananc din timp. Vi-l mai aduceti aminte pe pustiul bondoc, bine hranit si putin tembel din curtea scolii, ala care, indiferent ca avea un hent sau fault la mijlocul terenului, lua mingea in brate si se ducea glont sa bata „sapte metri”? Era, de obicei, baiat de macelar sau aprozarist, vorbea in diminutive cu rime si avea dreptate intotdeauna (printre altele, si pentru ca era singurul care-si permitea oricand sa cumpere o minge de „trei’s’cinci”). Din clasa-ntai pana-ntr-a patra lua premiul intai cu coronita, desi citea tot „pe degete” si nu era capabil sa priceapa ca „sapte metri” se bate doar daca faultul sau hentul era facut in careu. Dar il lasam cu totii sa bata „sapte metri”, oricum, portarul nici nu-l apara si nici nu „puneam” golul lui tampit. Asta, fireste, el nu stia… Cum nu stia nici ca nu era, nici pe departe, cel mai frumos, cel mai destept ori cel mai puternic din clasa, de pe strada sau din cartier. Dar asta ii bagau ai lui in cap in fiecare zi. Toti ceilalti copii il lasau sa creada ce vrea, atata timp cat se puteau folosi de mingea lui. Mai tarziu, nu era capabil sa intre la liceu, facea o „profesionala” oarecare si, pe la treizeci de ani, alcoolic si cu o nevasta obeza, isi zapacea propriii copii cu aceleasi alinturi pe care le primise el.
Brazilia 2014 asta a fost, dupa parerea mea: copilul umflat si razgaiat din curtea scolii. A crezut ca orice ii este permis, sa scuipe, sa simuleze, sa faulteze grosolan; oricum, nu i se va intampla nimic, va avea grija „mamica” Federatie Braziliana sau „taticul” FIFA. In absolut toate meciurile, jucatorii brazilieni mi-au lasat senzatia ca au fost pregatiti psihologic in acest sens: „nu are importanta ce jucati, dati in mingea aia cum puteti, oricum, cineva va trage sforile pentru voi si veti primi coronita”. Cu o astfel de mentalitate, chiar daca ar fi putut sa-i selectioneze pe Heleno de Freitas, Friedenreich, Leonidas, Zizinho, Garrincha (care se rasucesc in mormant) , Ronaldo, Pelé sau Romario (care nu mai stiu cum sa-si mascheze jena), brazilienii n-ar fi evitat acest 7-1! Pentru ca niciun copil razgaiat nu a trecut vreodata niciun examen important.
Pana la urma, tot e bine: e doar o imensa rusine la nivel fotbalistic, care trece, desi nu cred ca va fi uitata vreodata. Cred, totusi, ca principalii vinovati nu sunt jucatorii brazilieni, ci toata sleahta de sforari din jurul lor, care le-au bagat in cap o groaza de prostii.
Multumesc pentru timpul acordat, la revedere, peste patru ani!

genu (110 comentarii) • 14 iulie 2014, 19:20

rectificare-„jucatorul contemporan are doar fractiuni de secunda”, in loc de „jucatorul contemporan are cel mult cateva secunde”

lute (42 comentarii) • 14 iulie 2014, 19:48

maestre, văz că nea Ovi și-a pus pata pe nemți, pe mână cu nea Graur de la teve, care se bucura ca un copil, înainte de semifinale, că nu există jucători pasibili de suspendare la un cartonaș galben. aș dori și opinia dvs.

corvette59 (172 comentarii) • 15 iulie 2014, 0:33

Ultima zi in Brazilia . Urmeaza o calatorie lunga ,Rio -Montevideo (cu 3 zie si doua nopti acolo escala )- LA-Honolulu -Tokio -Hong Kong-Brisbane . 40 de ore de zbor !
@ Tudor Mosh,
unde ai stat ascuns pina acum,omule ? Comentariu perfect ! As zice, sa ma ierte d-l RP, ca a furat show-ul !
@ genu,
de nota 10 insertia in comentariu a lui DR . In aceiasi nota ti-as sugestiona si o paralela intre Jimi Hendrix si Garincha .Unul n-a invatat niciodata notele ,celalalt dormea la lectiile de tactica si strategie.Doi titani inegalabili !Ferice de noi ,privilegiatii ,care i-am „prins” ! Urmasii nostri … !!
@ Mihai Bulica,
d-le ,i still don’t getcha .In definitiv ce vrei sa spui ?
@ obiectiv,
ar fi posibil sa ne intilnim in 2016 .Euro si 60 de ani de la absolvirea liceului ( eu am terminat cu 10 clase ).O sa te mai „vad ” pe forumul D-lui RP.
@ RP,
maestre,acelasi lucru ca D-lui obiectiv. In principiu va cer permisiunea de a va contacta. Bineinteles ,daca nu va e cu banat .
Sper sa-mi pot tine promisiunea si ca la loteria vietii sa am numerele care sa-mi permita acest lucru . Tuturor , va doresc sa aveti parte de bucurii si fericire ,iar necazurile sa stea departe de voi .Sanatate si s-auzim numai de bine !

genu (110 comentarii) • 15 iulie 2014, 3:00

@corvette59
Legat de Jimi si Garrincha, jucator pe care nu l-am prins, dar despre care si nea Vanea Chirila credea ca a fost cel mai mare jucator brazilian. Jimi era dedicat instrumentului sau asa cum, poate, n-a mai fost nimeni in generatia sa. Era absorbit pana la autism, drogul fiind un pansament necesar in clipele de epuizare sufleteasca. Iar modestia sa era proverbiala in epoca-ar fi vrut sa fie toata viata dor acompaniatorul lui Howlin Wolf. Un fel de „The catcher in the rye” al bluesului. Asa l-a gasit o iubita de-a lui Keith Richards, care l-a chemat pe Mitch Mitchell de la „Animals” sa vada si el minunea. Restul povestii il stiti. Va sugerez o bijuterie Hendrix, in caz ca nu o stiti: „Driving south”, intr-o varianta BBC, de studiou, de 30 de minute. Nu e pe Youtube. Va garantez un regal-bucata e bogat asezonata cu un solo de baterie delicios. Iar chitara lui Jimi te lasa cu un nod in gat. Merge cu un cognac bun si cu un trabuc de clasa. Eu, din pacate, n-o mai am; am ascultat Jimi vreo 2-3 ani si apoi am abandonat toata muzica lui. Ca pe-o iubita-vezi „Dillinger e mort” al lui Marco Ferreri.
Dupa aceea am facut o pasiune teribila dupa JJ Calle, cel disparut anul acesta. Nu era un voluptuos, precum Jimi, dar avea un rafinament si un bun gust de aristocrat. Desi se spune ca a trait toata viata intr-o rulota, la Nashville. Daca-ar fi sa-l compar cu un fotbalist, Totti ar fi acela-tine balonul la fel de putin, dar gaseste solutii de o finete de tip Dao. Iarasi, la fel ca JJ, a trait doar in provincia fotbalului.
Garrincha impartaseste cu Jimi vertijul samanic, din care n-a putut iesi nicicum dupa sfarsitul carierei. Restul anilor sai a fost o lunga agonie a unei patimi nerasplatite-„Jos, pe pamant, printre batjocuri si ocari/Aripile-i imense l-impiedica sa mearga.”(Baudelaire, „Albatrosul”)

genu (110 comentarii) • 15 iulie 2014, 3:14

Oops! Am scris „studiou”-e de neiertat.

corvette59 (172 comentarii) • 15 iulie 2014, 5:22

@ genu ,
Hey Jimmy ,where d’you go with that guitar (gun ) in your hand ? I’m going out to shoot my soul , you know , i can’t mess around with my other fate ! O versiune a celebrului „Hey Joe ” cintata la Altona Camp-Hamburg in 1969 . Niciodata Jimmy nu a reusit sa faca doua improvizatii identice. Improvizatia de la acea versiune e capodopera carierei sale .Nimic nu o egaleaza !
JJ Cale ,sursa preferata a lui Eric Clapton ! Mare ,fantastic ,exceptional artist ! De fapt unic !Neinteles si subapreciat o viata intreaga de marea majoritate ,si-a avut cercul lui de admiratori loiali pe tot parcursul carierei si vietii sale .Intr-un interviu sotia sa spunea ca daca vrei sa-l cunosti pe adevaratul JJ Cale ,sa vii catre amurg cind el ,pe ceardacul casei ,cu o bere la indemina zdrangane la chitara doar pt el .RIP !
Se pare ca d-ta esti o persoana care s-ar preta sa asculte si ar intelege muzica unui alt neinteles – Chris Rea. Recomand ,in special, I’m Going Fishing !

Mihai Bulica (169 comentarii) • 15 iulie 2014, 7:26

corvette si genu

bravo tata, m-ati dat definitiv gata. As porni pe loc sa pescuiesc din LP-uri.

PS pune-ti tata DVD-ul cu Kant !

Mihai Bulica (169 comentarii) • 15 iulie 2014, 9:07

Scuze, am uitat ceva: S-au aliniat Astrele

asa ca va mai spun ceva tare. N-ati ghici ce rasuna obesdant din camera lui Löw: Udo Jürgens.
Am ris, apoi m-am gandit ca este material de laborator, caci la astia visezi doar ce ti se sugereaza, dar pina la urma cred ca el asa simte. Iata de ce nu sintem noi selectioneri.

Sa ne imaginam ca Piti le-ar pune lui Rat, Torje si …, Anotimpurile: Mai lasa-ne bre cu scirtiiala asta, ca tre sa ne concentram. Uite, 6:6, trimite-l bre pe asta sa se spele pa miini, ca pa apuca pandaliile. Altfel cu Macarale: nici n-ar remarca nimeni. Asa nenicu, hai cu potu la taticu. Si mina grebla se facu, macarale argintii, macarale. Mai traieste bre Luigi asta, ca bine le zice ? Pa Salam il ai ?

brod (20 comentarii) • 15 iulie 2014, 9:12

mai toate jocurile de echipă s-au transformat, abandonând îndemânarea (virtuozitatea tehnică) în favoarea forţei, a vitezei şi a disciplinei tactice. altfel spus, s-au „democratizat”, permiţând unor echipe precum cele din insulele feroe sau papua noua guinee să se opună cu destul succes (chiar dacă asta înseamnă doar să le încurce) în confruntările cu marile forţe. vezi costa rica, cea care a bătut anglia, uruguay, italia…
brazilia, care trăieşte din exportul de jucători (sărăcia naţională îşi spune cuvântul) s-a tot dezumflat, de ani buni, fără ca nimeni să aibă curajul de a recunoaşte că fostul împărat e gol de-a binelea. au venit cele două meciuri cu 10 goluri încasate – asta nu mai e un accident, este o realitate!

corvette59 (172 comentarii) • 15 iulie 2014, 9:43

@ Mihai Bulica ,
bravo d-le ! Era sa ma tavalesc de ris dupa a doua fraza ,dar am realizat ca Udo Jurgens nu e antrenorul secund al Germaniei !Ala e Hans- Dietrich Flick . Daca si in materie de muzica au aceleasi preferinte ( la fel ca in garderoba ,ceasuri ,parteneri sexuali) ,ma indoiesc ca lui Lowe ii place Udo Jurgens Bockelmann .Mai degraba Eurythmics .Bee Gees ,sau Modern Talking .
Da Luigi Ionescu a fost bun cu Macaralele si Lalelele sale ! Era si barbat bine pe deasupra !
La care Kant te referi , filozoful ,sau ala care a inventat dulapul pe colt ?

Lupu (1 comentarii) • 15 iulie 2014, 11:42

Maestre, ce apreciaţi, fotbalul-sport sau fotbalul-circ?

Obiectiv (461 comentarii) • 15 iulie 2014, 11:45

@ corvette59
Multumesc pentru relatari, raspunsuri si aprecieri!
Sper sa ne intalnim in 2016, pe pamant francez sau/si in Romania (unde ati facut scoala?).
Drum bun si sa ne „reintalnim” cu bine pe acest blog!

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 12:46

@ Marcovici

Cu patru ani in urma, a fost invers: plictiseala in (unele) grupe, suspans si fotbal bun spre final(a). Sa inteleg ca v-ati uitat la Trinitas inaintea finalei? E ceva. Multumesc. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 12:50

@ corvette59

Va multumesc pentru aprecieri, dar ma supraevaluati. A fost mai degraba un articol liric despre o echipa aflata pe nasalie, la priveghi. Singurul merit al Braziliei 2014 e faptul ca a facut din fotbalul ei spectacol un cliseu obosit. Sunt foarte interesante informatiile despre acel Memorandum of Agreement care anunta vremuri si mai complicate pentru echipele nationale. Inca o data, o sa-mi fie dor de comentariile dvs. intre avioane, meciuri si defilari ale galeriilor. Drum bun inapoi, succes si pumnii stransi pentru ce va fi. Cu drag, R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 12:51

@ Mihai Bulica

In regula. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 12:55

@ M

Va multumesc. Nu ma pricep sa compar editiile de CM intre ele, dar vad ca arbitrajul arata in continuare prost. Tin minte ca unii forumisti mi-au reprosat, dupa Olanda-Spania, aspra judecare a lui Rizzoli. Cine stie, poate ca felul cum a arbitrat acest domn finala i-a lamurit cu privire la valoarea lui reala. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 13:03

@ genu

Prin urmare, e posibil ca signor Paolo sa duca munca de consolare la intern. Aveti dreptate, nu e cazul ca italienii sa astepte un nou Baresi, cata vreme si un al doilea Nesta sau Cannavaro pare improbabil. Am vazut si eu ca stadioanele italiene decad odata cu echipele (cel putin in anumite cazuri). Brazilia si-a trimis fotbalul la studii in Europa cu trei decenii in urma, dar fara rezultatele scontate. Dincolo de lipsa de anvergura, nationala lor n-are nici macar inteligenta de joc. Am obosit vorbind despre selectia pustimii din Romania, unde plicurile varate in buzunar antrenorilor slab platiti imping pe teren copii cu burta, platfus sau alte hibe. Semanarea vantului a inceput cu peste un deceniu in urma. De atunci, fiecare recolta de furtuna e mai bogata decat precedenta. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 13:09

@ tudor mosh

Dincolo de multumirile pentru eseul dvs. cu bataie spre mentalitati si spre cultura fraudei, doar trei observatii: 1. regret ca n-ati dat mai des pe-aici, cred ca ne-ar fi fost de folos tuturor; 2. abia va astept peste patru ani (sau poate peste doi, avem si Euro 2016); 3. spre deosebire de dvs., am prins si mingea de „treispe patruzeci”, ceea ce, fireste, nu-i un merit, ci doar o borna a anilor. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 13:10

@ corvette59

Cum sa-mi fie cu banat, cand am stat atata vreme in Banat? Va astept cu afectiune oricand veti dori sa reapareti. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 13:23

@ lute

Nu pot decat sa repet: victoria Germaniei a fost victoria inteligentei si a continuitatii in efort. Cred mai departe ca Low si van Gaal sunt cei mai isteti antrenori de la CM (cu tot pasul gresit al ultimului in semifinale). Cred, de asemenea, ca echipa de azi a Germaniei isi datoreaza existenta si triumful si lui Klinsmann, care a incercat sa schimbe paradigma si cultura fotbalistica a nationalei in 2006. Si mai cred ca Mexic si Chile au fost doua echipe pe care tragerea la sorti le-a trimis acasa mai devreme decat ar fi meritat. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 13:28

@ Obiectiv

Ramasesem dator de la articolul precedent. Ma mut aici cu raspunsul. V-am ascultat sfatul si m-am uitat la Tur de ziua Frantei. Contador a fost atat de socat vazandu-ma, incat a cazut. In plus, a inceput sa ploua. Ma simt profund vinovat si imi asum tot. Provence? Oho. Ohoho. Am fost de doua ori – prima data cu accent pe urban, a doua, cu accent pe rural. Zona e formidabila, iar cheful de viata, cotropitor. Imi doresc sa mai ajung acolo peste doi ani, dar o sa pun o conditie: brutaria sa nu fie la mai mult de 200 de metri de locul unde-o sa stau. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 13:32

@ brod

Da, e (de cativa ani buni) randul inteligentei si in fotbal. Brazilia a fost jalnica in unele meciuri si searbada in altele, de acord. Dar cred ca vina nu-i a saraciei. Populatia e la fel de mare, cheful de fotbal la fel, plajele la fel. Mi-e greu sa cred ca nu poti gasi intr-o tara cat un continent douazeci de oameni care sa se prezinte mai bine decat Fred si Jo. Scolari a triat prost, asa e. Insa si cei care au triat inaintea lui au lucrat la fel de prost. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 13:35

@ corvette59

Abia acum m-am uitat atent la traseul dvs. de intoarcere. Jesus, Maria und Joseph, vorba campionilor mondiali. Sunteti rezistent, nu gluma. Va doresc drum bun si usor. R.P.

Obiectiv (461 comentarii) • 15 iulie 2014, 15:10

@ Radu Paraschivescu
Da, etapa de ieri a Tour-ului (asa ar fi trebuit sa scriu) n-a fost chiar interesanta sub aspectul peisajelor antropice, insa cele naturale si lupta sportiva n-au fost de mana a doua! Pacat ca a cazut Contador, singurul care ar fi putut ameninta suprematia lui Nibali!
Iarasi m-ati…anticipat, vizitand pe indelete Provence; pe langa aspectele ambientale si gastronomice, cele doua regiuni (Provence si Toscana, fireste) sunt si adevarate „creuzete ale artei”!
Acolo, ca si in Toscana, vinul sec este cel care conteaza!
Eo doar am traversat-o in cateva randuri…

Marcovici (180 comentarii) • 15 iulie 2014, 15:48

Am urmarit Trinitas inaintea finalei datorita invitatului. Nu prind Digi, deci va vad rar in chip. Ca un facut, telecomanda s-a blocat acolo.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 20:32

@ Obiectiv

Intrat in zodia concesiilor, o sa ma las dominat de protocolul vinului sec cand o sa ajung din nou in Provence. O sa ma intremez cu miere de lavanda si cu imaginea campurilor violet de langa abatia de la Senanque. Va doresc sa faceti un popas, o sa va placa. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 15 iulie 2014, 20:34

@ Marcovici

Va multumesc. Domnul Badescu a formulat invitatia cu atata caldura, incat mi-a fost greu sa-l refuz. Pe pacatosul din mine l-au cam strans insa pantofii odata ajuns intr-un asemenea loc. R.P.

corvette59 (172 comentarii) • 16 iulie 2014, 0:31

15 iulie ,8.45 pm. Hotel Esplendor-Montevideo . Fara nici un fel de dubiu acesta este cel mai bun si luxos hotel din tot sejurul meu la sud-america . Vechi -anii’30,singura concesie facut cabina dusului adaugata la baie mai tirziu . In rest ,hotelul a ramas asa ca in ziua inaugurarii. Tavan la 4.5 m inaltime, mobilier din lemn masiv tropical (patul are baldachin,sau cum s-o numi ),parchet lucios (mila sa calci pe el sa nu-i strici luciul ),candelabre de epoca ,la fel clante,robinete si alte accesorii metalice .Totul aici are aparenta de vechi autentic,de la fatada magnifica la cabina liftului ,de la balustrade sculptate la usile groase ,sculptate si ele .Nu mai vorbesc de marmura adusa din Anzii chilieni ,alba ca prima zapada si cu vinisoare verzi ca jad-ul chinezesc .O raritate ! Ce gust al esteticului a avut acea generatie ! Jos palaria !
Primul lucru care mi-a sarit in ochi aici au fost preturile .Escala asta n-a fost inclusa in pretul excursiei si a trebuit sa platesc din buzunar . O camera single- 85 $. In Brazilia intr-e 450-700.Cina la restaurant cu 3 feluri plus vinul-50 $ .Nu se primeste bacsis nicaieri .Am fost anuntat de receptioner la check-in .La sfirsit daca ,totusi, vrei sa-ti arati recunostinta fata de serviciul avut ,exista o cutiuta de sticla la receptie unde sa-ti depui ofranda.Ce se aduna se imparte mai apoi,in mod egal ,intregului schimb.Se vede clar aici influenta emigrantilor germani .Totul ar fi fost incredibi de minunat ,dar a venit apoi recomandarea de la receptie sa nu ma aventurez singur ,sau in taxiuri in ,si mi-au dat o lista cu diferite cartiere .In cazul ca voiam sa folosesc,totusi, taxiul , mi-au recomandat sa-i anunt si ei vor selecta taxiul pt mine.Ospitalitate dusa dincolo de nota 10 . Am intilnit si in Romania asa ceva la hotelul ” Golden Times ” Brasov !

Obiectiv (461 comentarii) • 16 iulie 2014, 7:54

@ Radu Paraschivescu
Deocamdata, in Provence-Alpes-Côte d’Azur am vizitat 3 orase (Marseille, Nimes si Avignon) si am trecut de 2 ori prin Nice (pe Promenade des Anglais si aproape de Primarie, fara a cobori din masina). Daca vor fi mijloace (principala problema) si timp (s-ar gasi), voi tine cont de recomandarile dvs.!
Oricum, pana sa ajungeti din nou in Provence si Toscana, trebuie sa va antrenati (in mod gradual)…

Obiectiv (461 comentarii) • 16 iulie 2014, 7:57

@ corvette59
Impresionant ceea ce ne scrieti! Din ceea ce stiu, cam la fel stau lucrurile si in Chile. In restul Americii de Sud, mixt de saracie si opulenta!
Asteptam cu interes si alte relatari de pe parcursul lungului drum catre casa! O.

tudor mosh (4 comentarii) • 16 iulie 2014, 9:38

Am fost in concediu, mai jos un pic de Cap Spartel, intr-un douar („satuc”) de pescari marocani, niste oameni minunati, draguti si rabdatori in asteptarea „ftour”-ului (aici e Ramadan), care habar nu au de fotbal. Data trecuta, in 2010, am stat cu niste prieteni din Albesti care, nici ei, nu dadeau doi bani pe eforturile fotbalistilor, chit ca unul dintre ei, batran, tiganos si cret, avea porecla „Jordao”. Oooo, Rui Jordao si calcaiul lui din meciul cu Porto!… Au trecut de atunci doar treizeci de ani, mie mi se pare ca am trecut in alta galaxie.
Inainte de Campionat, Argentina avea cota 5; eu datoram bancii 22.000 de euro. Eram, ca si acum, chel. As fi putut sa imprumut niste bani, prin diverse… diversiuni, din Bucuresti sau de aiurea. Am imprumutat 8.500. Ghiciti ce am facut cu ei!
Nu-mi dau seama daca suntem pe malul Mediteranei sau Atlanticului, aici. Nu ca mi-ar pasa, rigorile geografice ar trebui sa fie ultima mea grija. Copiii si sotia au plecat ieri seara, i-am mintit ca trebuie sa mai raman, am niste afaceri extrem de lucrative de terminat…
Messi a facut tot ce era de facut in meciul asta, doar ca n-a putut sa se ridice de cur, ca baronul Munchausen, sa bata cornerul si sa dea si gol… Am mizat pe el, nu am nimic sa-i reprosez. Ramane, pentru mine, cel mai bun jucator pe care l-am vazut plesnind basica aia tampita.
N-o sa ne „revedem” peste patru ani. „Eseul” meu (am sesizat malitia ironica) era despre o dragoste pierduta, moarta si ingropata. Ma intreb daca era macar o dragoste adevarata… cum ma intreb cat de mult ii iubesc pe ai mei, daca… Daca ce?
Localnicii zic ca e o zona foarte bune de sardine, aici, la Cap Spartel; evitati-le, pe cat puteti, doi-trei ani, sa nu va ramana un gust acru si vicios…

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 16 iulie 2014, 11:01

@ tudor mosh

Un amanunt: n-a fost urma de „malitie ironica” in exprimarea mea. M-oi fi exprimat confuz, asta da. Insa nici prin cap nu mi-a trecut sa ironizez niste randuri care, de altfel, nu aveau nimic ironizabil. Imi pare rau ca ati inteles asa ceva si sper ca ne-am lamurit acum. Am vorbit foarte serios (cum a facut-o si corvette59): mi-ar fi placut sa faceti vizite mai dese aici, pe forum. Indiferent de decizia dvs., usa ramane deschisa. R.P.

Obiectiv (461 comentarii) • 16 iulie 2014, 11:53

@ tudor mosh
Sa aveti atata incredere in Messi, dupa cele dovedite in ultimul timp?
Daca am inteles bine, aveti ganduri sinistre, pe care sper sa nu le puneti in aplicare!
Curaj, veti gasi o cale de a rezolva problemele financiare! Ale mele nu-s asa mari, dar sunt …permanente!

Obiectiv (461 comentarii) • 16 iulie 2014, 12:36

@ tudor mosh
Astept un raspuns, sa continui… pledoaria! O.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 16 iulie 2014, 15:34

@ corvette59

In general, camera corespunde unui detinator de corvette fabricat in 1959, imi vine sa spun. Gresesc enorm? Ma bucur ca aveti in continuare energia consemnarii. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 16 iulie 2014, 15:37

@ Obiectiv

Am vazut multe locuri intesate de turisti in Provence – la fel, in Toscana. E un fenomen caruia nu i te poti sustrage. Din ce-am vazut, in afara de Avignon, care e pe buzele tuturor, mi-a mers la inima Vaison-la-Romaine. Dar cred ca adevarata frumusete a zonei e la tara, printre vii, nu la oras. R.P.

Obiectiv (461 comentarii) • 16 iulie 2014, 16:22

Radu Paraschivescu
Pana sa descoper partea rurala (ce mi-ar placea sa petrec o luna printre vii!), trebuie sa vizitez neaparat Nice, Aix-en-Provence, Cannes, St. Tropez…
Marturisesc ca sunt foarte ingrijorat de cele scrise de catre @tudor mosh; sunt singurul ingrozit de ceea ce se poate „citi printre randurile” sale?

corvette59 (172 comentarii) • 17 iulie 2014, 23:17

17 iulie,7.50 pm , ultimile4 ore de stat aici ,in Montevideo ,sau Viedo cum spun localnicii. Cu regret ma despart de unul din cele mai frumoase si placute orase de trait .Daca ,prin absurd , as fi obigat sa ma „exilez „,as alege unul din cele trei orase de pe scurta mea lista- Viena ,Liublijana ,sau Montevideo .Nu neaparat in aceasta ordine. Sint orase care iti intra la suflet de cum pui piciorul in ele, dupa cum sint si orase care iti displac de la prima vedere,Zurich si Roma,in cazul meu . Ma rog, chestiune de subiectivism si gust ! Oricum , aici in Montevideo am avut trei zile de vis din care n-as vrea sa ma trezesc niciodata . Tuturor celor care au facut acest blog un loc asa de placut ,multi ani si sanatate !

Obiectiv (461 comentarii) • 18 iulie 2014, 5:26

Corvette59
Va cred pe cuvant, nu cred ca voi avea vreodata ocazia sa ma conving de afirmatia dvs. in privinta capitalei Uruguayului!
In Elvetia sunt destule alte orase care sa va placa, unele le-ati si vazut; din cate stiu, acestea (Geneva, Basel, Luzern, Lausanne si nu numai) figureaza in varful ierarhiei mondiale ca si conditii de viata (se ia in calcul si salariul mediu)!
Pana sa aiba loc vreo competitie fotbalistica de anvergura, poate mai dati vreun semn de viata; nu de alta, dar poate ne povestiti cum este la pescuit (in ape sarate) si ce fior/emotie poate genera fotbalul australian (in Canada, SUA, Australia si NZ mi-ar lipsi teribil soccer-ul de inalt nivel)!
Sa auzim numai de bine! O.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 18 iulie 2014, 8:25

@corvette59

Drum bun mai departe, cu bagajul tot mai plin de amintiri. In sfarsit, dupa o luna si ceva, imi dati prilejul unei stupori imense. Nu va place Roma? M-ati facut praf. Dar, cum bine ati spus, totul e o chestiune de gust. Mie Roma mi-a trezit sentimente si porniri de care nu ma stiam capabil. Mi se pare locul unde a inceput si unde se va sfarsi totul. R.P.

Obiectiv (461 comentarii) • 19 iulie 2014, 7:56

@ Radu Paraschivescu
Va impartasesc admiratia fata de „cetatea eterna”, pe care am vizitat-o de 5 ori. Totusi, fiecare ocazie a adus ceva nou in plan cognitiv; daca abia in a treia ocazie am rusit sa vizitez, in goana (spre Capela Sixtina), Muzeele (in italiana este la plural) Vaticanului, ultima ocazie a dus la descoperirea unor piete (intre care Navona, della Colonna, del Popolo, del Campidoglio), biserici (peste 10), a unor noi palate si, in fine, a Pantheon-ului!
Mai sunt destule de vazut, asa ca o noua vizita acolo va fi binevenita!
Joi, inainte de meciul Petrolului, la Digi Sport, ati dezvaluit slabiciunea pe care o aveti pentru Ozil si pentru alti mijlocasi de picior stang; dupa parerea mea, toti „stangacii” au o mare problema – se descurca slab sau foarte slab cu celalalt …segment!
In fine, cum va intelegeti cu Dinu Gheorghe? Mi se pare de-o aroganta …agresiva/osentativa, de parca ar fi reinventat totul in fotbal!

Obiectiv (461 comentarii) • 19 iulie 2014, 11:10

@ Radu Paraschivescu
Scuze pentru o repetitie deloc…artistica in postarea de mai sus! O.