Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Povestea cavalerului muncitor

După retragerea lui Javier Zanetti, curtoazia fotbalistică pierde un ambasador.

Veșnicia, a spus un poet, înseamnă o infinitate de virgule și nici un punct. Veșnicia în fotbal e o convenție care acoperă, în cel mai bun caz, două decenii. Pe […]

luni, 12 mai 2014, 8:48

După retragerea lui Javier Zanetti, curtoazia fotbalistică pierde un ambasador.

Veșnicia, a spus un poet, înseamnă o infinitate de virgule și nici un punct. Veșnicia în fotbal e o convenție care acoperă, în cel mai bun caz, două decenii. Pe urmă, ca într-un trucaj stîngaci, eroul drapat în stofa tinereții eterne atinge linia orizontului cu mîna. Iluzia se destramă și totul devine protocol sau statistică, spectacol festiv sau contabilitate. Și sîmbătă seară, la ultima apariție a lui Javier Zanetti în tricoul lui Inter Milano, s-a întîmplat la fel. Pe lîngă aplauze, roiuri de cifre i-au însoțit alergarea, fiindcă în aproape douăzeci de ani la Milano Zanetti a avut timp să doboare multe recorduri, chiar dacă nu asta și-a propus. Dar ce și-a propus, de fapt, Javier Zanetti la Inter? Nu se poate ști cu precizie. Se poate vedea ce a izbutit: să confirme intuiția unui patron (Moratti) și a unui mit (Facchetti), să preia ștafeta de la un fundaș-emblemă (Bergomi) și să împrăștie în jur autoritatea potolită a celor care sînt recunoscuți drept șefi fără s-o ceară. E mult? Pentru cineva lipsit de zestrea starului poleit cu aur, e enorm.

Fiecare longeviv din fotbal are o ștampilă a lui. Totti înseamnă talentul împletit uneori cu orbirea și revolta, Baresi a fost înțelepciunea, Maldini, elanul necenzurat de vîrstă, Puyol, recursul la plete ca la un certificat de tinerețe, Giggs, dorința de-a răzbuna la club neîmplinirile de la națională. Ștampila lui Javier Zanetti a fost fotbalul privit ca muncă serioasă, zilnică, fără a fi silnică. Zanetti n-a avut talentul lui Roberto Carlos sau maiestuozitatea lui Hierro. Dar a fost cavaler pe teren, profesionist pînă în vîrful unghiilor și n-a umblat niciodată cu jumătăți de măsură. Nu i-a dat vreodată prin gînd să trișeze. Să dribleze, da, uneori. Să păcălească, niciodată. A fost un fel de Nedved al apărării, un om care, la fiecare incursiune cu mingea la picior, a dat impresia că mulțumește sorții fiindcă i-a convertit plăcerea în serviciu.

Sîmbătă seară, camerele TV au fixat ochii lui Zanetti și ridurile înconjurătoare, doar-doar or descoperi izvorul unei lacrimi. În două-trei rînduri Zanetti a dat impresia că nu se mai poate abține, dar de fiecare dată bărbia și-a reprimat tremurul și obrajii au rămas uscați. Au plîns, în schimb, alții: Palacio pe teren, suporterii în tribună. Fiecare dintre ei și-a amintit de vorba poetului și a repetat-o ca pe o mantră. Iar pe urmă fiecare dintre ei și-a dat seama că virgula e, în fond, un punct din care curge o lacrimă.

Comentarii (61)Adaugă comentariu

leonicu (1 comentarii)  •  12 mai 2014, 13:21

asta fotbalist nu „regele”, care face blaturi si accepta coruptia infotbal si in viata ; rusine

Scooby (2 comentarii)  •  12 mai 2014, 13:23

Frumos…ce de obicei!

Ilie (86 comentarii)  •  12 mai 2014, 13:29

Multumiri si felicitari ptr subiectul tratat, Dle Paraschivescu. Legendele sint necesare oricarui fenomen, inclusiv fotbalului. Zanetti este una din ele, meritat ptr ca un gentleman si un adevarat patron.

alexu (15 comentarii)  •  12 mai 2014, 14:32

Super scris domnule Paraschivescu. O adevarata placere sa va citesc de fiecare data. Dumneavoastra „pictati” vorbele, nu le scrieti.

iso (1 comentarii)  •  12 mai 2014, 14:56

stiti care e diferenta intre mutu si zanetti? UN zanetti!

ps imi cer scuze de la distanta omului zanetti ca i am inclus numele in aceeasi propozitie cu al lui m**u

mihail (50 comentarii)  •  12 mai 2014, 15:29

Cu monumentul ZANETTI , se incheie o epoca !!

liviu ardelean (12 comentarii)  •  12 mai 2014, 15:35

Doamne ! Ce frumos!

okra (16 comentarii)  •  12 mai 2014, 16:51

eu tot nu inteleg … pentru cititoru de rand, gazeta sporturilor foloseste nume de jucatori, etc … iar pentru a intelege ce vrea autorul sa spuna, trebuie sa stai ore in sir pe google sa vezi cine e unu, cine e altu, mai ales pe dex-online, pentru ca – aparent, cronicarii de lgazeta sporturilor scriu articole de baza, neincapatoare bibliotecilor alexandriene. ati pierdut pariul cu voi. noi citim altceva intre timp ! ma mir ca mai sunteti cumparati ! dar de injurat suneti buni rau, mai rau decat panaramele de la capatos ! vant din pupa !

ovidiu_3003 (97 comentarii)  •  12 mai 2014, 16:51

Foarte frumos articol care ne vorbeste despre cum se poate atinge longevitatea in fotbal …toate exemplele sunt ale unor oameni muncitori si perseverenti …niciunul nu i roman …iti vine sa te intrebi :
Care este stampila lui Mutu ?

George (1 comentarii)  •  12 mai 2014, 17:01

Va admir atat pentru scris cat si pentru comentariile/observatiile din platou. Si tacerea… alternativa la critica pe care ar merita-o personaje de la varful fotbalului… o inteleg. Elogiul adus unui asa mare jucator, de catre un talentat scriitor, imi mai estompeaza din marea dezamagire resimtita zilnic in lumea fotbalului autohton. Desi fac parte din sistem, recunosc faptul ca mai curand scrieti pentru cei din afara lui, aceeasi care inteleg ce scrieti/spuneti…ceilalti in mare parte sunt incapabili sa priceapa sau sa aprecieze.

FYIRI (22 comentarii)  •  12 mai 2014, 17:44

NICE

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  12 mai 2014, 19:52

@ Ilie

Va multumesc si eu. Aveti dreptate, cate-o perfuzie cu legendoza nu strica din cand in cand. Zanetti e, din punctul meu de vedere, un exemplu de constanta si modestie. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  12 mai 2014, 19:53

@ Liviu Ardelean

Multumiri. Zanetti merita oricum mai mult decat o plecaciune din cuvinte. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  12 mai 2014, 19:57

@ Ovidiu_3003

Ma bucur (da)ca v-a placut. Am avut si noi fotbalisti longevivi: Boloni, Dorinel Munteanu, Dinu, Ispir, Danciulescu, contingentul craiovean, Lucescu, Lereter etc. In ultima vreme, ce-i drept, bate vantul. Stampila lui Mutu? Voluptatea risipirii. Iar asta desi a marcat peste suta de goluri in Italia. R.P.

Bogdan (1 comentarii)  •  12 mai 2014, 21:35

Suber finalul articolului. Ma bucur enorm ca exista asemenea scriitori de articole sportive. Apropo, am urmarit intr-o seara, demult, nu-mi amintesc exact cand, cred ca la TVR Timisoara, o emisiune cu dumneavoastra domnule Paraschivescu, spuneati ca renuntati sa mai scrieti articole sportive. Atunci, eram mahnit, dar cand v-am regasit in cuprinsul gazetei am fost deosebit de incantat. Este o placere sa va ascult, in emisiunile la care participati si sa citesc articolele pe care le scrieti.

effe994 (1 comentarii)  •  12 mai 2014, 22:48

Desi nu mai urmaresc fotbal de cativa ani ,venirea lui la Inter am prins-o fiind fan al nerazzurilor.In prezentarea facuta pe Italia 1 de Maurizio Mosca nu aveau decat un gol cand driblase tot flancul stang al apararii adverse si marcase.P.S. Nu pot sa fiu de acord cu maiestuozitatea lui Hierro,un jucator mediu pe care l-a ajutat numele echipei

bogdan (1 comentarii)  •  13 mai 2014, 0:36

nu degeaba seamana izbitor cu (adevaratul) Superman – Christopher Reeve

Marcovici (180 comentarii)  •  13 mai 2014, 7:00

Seriozitate, polivalenta, eficacitate. Acesta este Zanetti.
De cautat pentru okra: Burruchaga – Ruggeri – Valdano.

sorin (1 comentarii)  •  13 mai 2014, 7:26

un articol foarte bun printre stirile cu george becali

ovidiu_3003 (97 comentarii)  •  13 mai 2014, 7:37

Ma bucur si ma entuziasmez cand vad ca mai exista oameni de valoare .Dvs faceti parte din elita intelectualitatii romane…Metafora fie cu voi …70 la suta dintre cititori sunt de valoarea lui okra…care injura cand nu inteleg ceva .
Pentru ei trebuie sa se scrie in stilul lui Jiji Becali…

dan (2 comentarii)  •  13 mai 2014, 8:40

zanetti…acest cristopher reeve al Seriei A

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  13 mai 2014, 10:25

@ Marcovici

Langa cei trei pot sa stea Giusti, Brown, bietul Cuciuffo, Batista si toti cei care au castigat in 1986. Cu jupanul Diego peste ei. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  13 mai 2014, 10:28

@ Ovidiu_3003

E magulitor ce spuneti si va multumesc. In rest, e dreptul fiecaruia sa citeasca sau sa ignore un articol, sa-i placa, sa-l lase indiferent sau sa-l irite. Iar cine scrie pentru a le placea tuturor isi fura singur caciula. R.P.

JJdinFJ (3 comentarii)  •  13 mai 2014, 17:24

Multumiri sincere. Mi-ati pus aroma in cafea.

kaled (22 comentarii)  •  13 mai 2014, 20:46

mare jucator, mare caracter!
grazie, il capitano!

Dragos (1 comentarii)  •  14 mai 2014, 3:22

Esti mare artist domn Paraschivescu! Virgula de la final… e arta nu gluma!

fileimon (1 comentarii)  •  14 mai 2014, 9:22

Domnule Paraschivescu, reverente!
De o săptămină sfredelesc cu privirea și framint intre degete, zilnic, paginile „Fluturelui negru”, felicitari si pentru el! Cit despre Zanetti, datorita celor ca el, de plasat mereu sub semnul magnanimiei, al dreptei-masuri si al bunului-simt, vizionarea meciurilor de Liga ma emotiona pina la… virgule.
f.f.

Socrates (8 comentarii)  •  14 mai 2014, 12:49

„Iar pe urmă fiecare dintre ei și-a dat seama că virgula e, în fond, un punct din care curge o lacrimă.”
Fraza asta spune tot despre maestrul Radu Paraschivescu. Credeam ca daca a murit Ioan Chirila s-au terminat comentariile de calitate. Iata ca m-am inselat.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  14 mai 2014, 14:50

@ Socrates

Va multumesc pentru lauda. E impovarator ce scrieti, dar imi face placere. R.P.

Ilie (86 comentarii)  •  14 mai 2014, 21:25

Multumesc ptr raspuns. Tot la constanta si modestie, implicare si entuziasm, disciplina si talent, ma refeream si eu in catalogarea, personala, a lui Zanetti drept un Signore si un adevarat patron, mai precis prin prisma puterii exemplului.

Profit de onoarea ce mi-o acordati de a putea comunica cu dvs, solicitidu-va, daca imi permiteti, condeiul dvs particular in portretizarea unei alte legende vii (in activitate), anume Maestrul Pirlo. Sint convins ca nu puteti sa nu apreciati unul din ultimii Mari Maestri la justa sa valoare. Tot Santiago Bernabeu nu s-a inselat in momentul schimbarii sale in recentul Real Madrid – Juventus. La retragerea sa din activitate vor scrie multi, dar de ce trebuie spus mereu tot binele ce-l gindim cuiva doar in momentul cind se retrage ? Din punctul meu de vedere, singurul ‘defect’ ce l-a avut Pirlo a fost acela de-a fi fost contemporanul lui Messi & Ronaldo, iar in 2006 consider ca a contribuit mult mai decisiv la victoria modiala a Italiei decit Cannavaro. E mult mai greu sa creezi decit sa aperi, merita deci mai mult Balonul de Aur, zic eu.

Multumiri ptr reintoacerea in Gazeta. Nivelul acesteia va putea astfel sa se mai ridice putin. Personal imi era dor sa va recitesc scriind despre sport.
Cu consideratie si respect.

zadda (1 comentarii)  •  14 mai 2014, 23:05

multumiri, domnule radu paraschivescu!

(si, pentru ca tot sintem p-aici, multumiri si pentru excelentele traduceri din engleza… pentru mine, sinteti in galeria selecta care-i include pe l. levitchi, m. ivanescu si, last but not least, pe doamna antoaneta ralian.)

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  15 mai 2014, 6:53

@ Ilie

Un amendament, daca nu va supara: comunicarea cu mine nu e o onoare, ci un fapt obisnuit. In rest, fireste ca si Pirlo ar merita sa fie subiect de articol. Dar parca numai el? Gerard e, la randul lui, un fotbalist fata de care ziaristii se pot simti cumva datori. Giggs, la fel. In trecut, s-au retras jucatori despre care s-a scris putin si conventional. Un exemplu: Fran de la Deportivo. In ce priveste intoarcerea la Gazeta, credeti-ma, primul care s-a bucurat am fost eu. R.P.

Obiectiv (461 comentarii)  •  15 mai 2014, 7:18

Elogiu firesc, adus unui truditor al gazonului cum a fost Zanetti!
Relativ la Pirlo, nu sunt dubii, a fost (si este inca) mai bun decat Zanetti!!
Relativ la jucatorii care meritau un astfel de material, cu fireasca risipa de talent din partea dumneavoastra, primul nume care-mi vine in minte este cel al lui Scholes, un jucator fabulos, un om de caracter, care a stat (nu singur, desigur) la baza succeselor dobandite de United in ultimii 15 ani! Apoi, mai mult decat Fran, a mai fost Giuly, pe care multi l-au ignorat sau caruia nu i-au fost recunoscute exceptionalele calitati, desi a marcat Realului cu calcaiul, a dus pe Monaco in finala Ligii Campionilor si a fost om de baza la aproape toate cluburile pentru care a evoluat!

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 11:43

@ leonicu

Putem ramane cu multumirea ca Hagi, daca tot il invocati, a fost un fotbalist grozav. Talentul si caracterul nu se presupun reciproc, dupa cum bine stiti (pot oferi contraexemple din breasla scriitorilor). Uneori, ca in cazul lui Zanetti, ele coexista, ceea ce e inviorator. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 11:43

@ Scooby

Va multumesc. Vina principala aici e a lui Zanetti. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 11:44

@ Alexu

E flatant ce scrieti. Si n-am sa fiu ipocrit si sa spun ca nu-mi face placere. Multumiri. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 11:46

@ iso

Ma gandesc ca Mutu si Zanetti au fost colegi, pana la urma. Sigur, nu pentru multa vreme. Valabil si pentru Zicu, ba chiar si pentru Daminuta, pare-mi-se. Macar dac-ar fi prins ceva de la el. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 11:48

@ Mihail

Sa vedem cum o sa arate urmatoarea. Nu stiu cine-ar putea sa preia controlul echipei pe teren. Pleaca si Cambiasso, pleaca si Samuel, o sa fie foc de greu. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 11:51

@ George

Multumesc. M-ati dibuit: am uneori niste taceri foarte expresive in platou. Si daca o fotografie face cat o mie de cuvinte, care-o fi echivalentul foto al unei taceri bine alcatuite? R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 11:52

@ FYIRI

Thanks a bunch. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 11:54

@ Bogdan

Multumiri pentru laude. Pot sa ma deconspir: ultima fraza mi-a placut chiar si mie. Referitor la retragerea mea temporara, am explicat-o, dupa cum am explicat si motivul revenirii. Daca exista oameni care sa ma asculte si sa ma citeasca, ma bucur fara rezerve. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 11:59

@ effe994

Ce personaj, Mosca! Ce exaltat! Mi-l amintesc de la „Pressing” (sper sa nu fac vreo confuzie). Sigur, avem pareri diferite despre Hierro, dar nu-i nimic. S-ar putea sa functioneze aici si reflexele mele de „realist” cu vechime. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 12:10

@ Bogdan

Acum, ca ma uit mai bine, parca are ceva de/din Superman. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 12:10

@Sorin

Multumesc. Tine de fiecare dintre noi sa poate da la o parte stirile de care vorbiti. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 12:12

@ dan

Avea Dire Straits la un moment dat un baterist care, mai ales din profil, era bucatica rupta Zanetti. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 12:13

@ JJdin FJ

Va multumesc si eu. Mi-ati dat o idee: pun de cafea. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 12:13

@ Kaled

Total de acord. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 12:15

@ Dragos

Ei, mai am pana acolo, dar nu disper. Multumiri. Virgula inspira multe. Exista si un dribling care se cheama asa. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 12:19

@ Fileimon

Ma bucur ca ati descoperit „Fluturele”. Chiar asa, din lumi diferite, Merisi si Zanetti sunt diametral opusi. Unul, risipitor, genial, instabil, sordid si mort la 39 de ani, celalalt, consecvent, serios, parolist si longeviv. Multumiri pentru aprecieri. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  16 mai 2014, 12:21

@ zadda

Eu va multumesc. Da, exista o serie de anglisti remarcabili, care au deschis drum. Orice asociere cu ei ma inalta. Si fiindca tot vorbim de traduceri, v-o recomand pe ultima (pentru frumusetea dureroasa a cartii): Julian Barnes, „Niveluri de viata”. R.P.

Comentează