O ipoteză toscană

Are nevoie Tătărușanu de Fiorentina? Dar Fiorentina de Tătărușanu?

Ciprian Tătărușanu la Fiorentina? Un zvon murmurat și o ipoteză plauzibilă. Deocamdată, nimic mai mult. Să nu uităm, înainte să aterizeze la Trabzon, și Bourceanu a fost plimbat pe poduri vechi […]

Are nevoie Tătărușanu de Fiorentina? Dar Fiorentina de Tătărușanu?

Ciprian Tătărușanu la Fiorentina? Un zvon murmurat și o ipoteză plauzibilă. Deocamdată, nimic mai mult. Să nu uităm, înainte să aterizeze la Trabzon, și Bourceanu a fost plimbat pe poduri vechi și coline toscane. Ca în orice discuție care poate să prefațeze un contract, trebuie deslușită întîi și-ntîi compatibilitatea părților. Mai simplu spus, are nevoie Tătărușanu de Fiorentina? Dar Fiorentina de Tătărușanu? Își pot fi profitabili unul altuia? Restul, să fiu iertat, e literatură. Or, lumea fotbalului a atins o cotă de pragmatism care evacuează fără milă puseurile lirice sau capriciile estetizante. Într-o discuție despre cifre și profituri, nu interesează pe nimeni cît de frumos sună “Fiorentina” și ce imn săltăreț i-a compus Narciso Parigi. 

În prezent, Fiorentina are în poartă un brazilian care încă n-a împlinit 25 de ani și de care, în general, nu se poate plînge. Știind asta, Tătărușanu știe la fel de bine că rostul lui ar fi de alternativă, necum de apariție salvatoare. Însă asta e doar o parte din cele trei ale problemei. O alta stă în deficitul de încredere al italienilor față de un fotbal românesc ale cărui ultime descinderi în Italia au fost eșecuri jalnice. În ce privește a treia parte, ea ține strict de protagonist, de mecanismele lui intime, de felul cum își reașază prioritățile, de calibrul propriei ambiții. Tătărușanu să nu uite combustibilul prim al fotbalului din adolescență: dorința de-a fi admirat, de-a smulge admirația unei colege sau primul sărut al unei iubite, de-a juca și de-a risca de dragul ochilor care te privesc. 

Ei bine, pentru asta Tătărușanu va trebui să apere. Asta înseamnă să se bată și să-l disloce pe Neto din certitudinea titularizării. Îi doresc s-o facă și să nu accepte blazat logodirea cu banca de rezerve. Ceva mai la sud pe Autostrada Soarelui, în Roma pinilor turtiți și a fîntînilor vorbitoare, își încasează salariul un fost portar de națională a României. Îl cheamă Bogdan Lobonț și apare mai mult în calendarele începutului de an și la îmbrățișările de grup cînd marchează Destro sau Gervinho. La vîrsta lui Tătărușanu, mumificarea pe bani buni n-ar fi o carte cîștigătoare, ci o pedeapsă. E-adevărat, Toscanei i s-a spus “parterul paradisului”. Dar dacă zvonul va căpăta corp și-l va aduce pe Tătărușanu la Fiorentina, una dintre grijile lui va fi să afle cît de scurtă e uneori distanța dintre parterul paradisului și demisolul infernului. De pe soclul din Piața Santa Croce, Dante însuși ar putea să-l ajute.