Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

De viaţă şi moarte

Scriitorul braşovean Andrei Bodiu a trăit 48 de ani (cumplit de puţin) şi a murit. Ywao Hakamada, fost boxer profesionist în Japonia, a murit 48 de ani (cumplit de mult) şi i s-a dat voie să trăiască. Andrei s-a născut […]

luni, 7 aprilie 2014, 9:56

Scriitorul braşovean Andrei Bodiu a trăit 48 de ani (cumplit de puţin) şi a murit. Ywao Hakamada, fost boxer profesionist în Japonia, a murit 48 de ani (cumplit de mult) şi i s-a dat voie să trăiască. Andrei s-a născut în 1966, exact anul cînd Ywao a murit provizoriu. Interesant an, 1966. Îl mai ţineţi minte? Indira Gandhi e aleasă premier al Indiei, Simon & Garfunkel ajung pe locul întîi în clasamente cu „The Sounds of Silence”, Franţa efectuează un test nuclear pe Atolul Mururoa, Anglia cîştigă Cupa Mondială cu 4-2 şi cu Bahramov, Jean-Bedel Bokassa conduce lovitura militară din Republica Central-Africană, Leonid Brejnev devine secretar general al PCUS, David Bowie îşi lansează discul de debut, în China începe Revoluţia Culturală. E un alt timp, e o altă lume. Parc-am vorbi de-o planetă pe care un renghi cosmic a făcut-o să dispară.

Atunci, în 1966, Ywao Takamada a fost închis pentru o crimă comisă de altcineva. Doi ani mai tîrziu, el a fost condamnat la moarte. Cu zece zile în urmă, i s-a dat drumul din închisoare. „Ne scuzaţi, o eroare judiciară, vă urăm succes în viaţă.” În ce? Da, da, aţi citit bine. În viaţă. Takamada are 78 de ani, sănătatea vraişte şi mintea în piuneze. Pînă cînd intră în maşina care-l ia din faţa tribunalului şi de sub nasul presei, se sprijină de braţul lui Hideko, sora sa în vîrstă de optzeci şi unu de ani. Două umbre descleiate vorbesc fără să scoată un cuvînt despre fragilitatea vieţii, mai ales a celei de după moarte. Căci Takamada a petrecut 46 din cei 48 de ani în celula condamnaţilor la pedeapsa capitală. Singur. Gîndindu-se că autorităţile japoneze nu anunţă data execuţiei. Că poate fi spînzurat oricînd. Că mărturisirea i-a fost smulsă după 23 de zile de anchetă care au inclus, printre altele, privarea de somn. Că vinovatul e altcineva. Că nişte hoţi i-au furat cea mai bună parte a vieţii şi i-au rîs în faţă şi-n destin.

48 de ani. 17520 de zile (fără anii bisecţi). 420480 de ore. 25226800 de minute. Pînă la cît aţi putea să număraţi fără să vă frîngă disperarea? Şi ce-aţi cere la ieşirea din captivitate? Ce anume ar putea să răscumpere simulacrul ăsta de viaţă peste care un sistem, imperfect ca toate sistemele, a trîntit o lespede? Răspundeţi, dacă puteţi. Cum Takamada a fost boxer, e facil să spui că soarta i-a trimis un croşeu. Sau că decizia instanţei l-a făcut KO. Gîndiţi-vă mai bine cum e să ieşi din tunel şi să dai peste altă lume decît cea lăsată la intrare. Cum e să respiri fără umezeala celulei, să mănînci fără umbra ştreangului. Cum e să descoperi că trăieşti după ce-ai fost mort peste 17 mii de zile. Şi că viaţa e, pentru japonezi mai mult decît pentru oricine, un cutremur.

Comentarii (52)Adaugă comentariu

victor L (69 comentarii)  •  7 aprilie 2014, 15:42

48 de ani in puscarie, cu spinzuratoarea deasupra capului, si apoi „“Ne scuzaţi, o eroare judiciară, vă urăm succes în viaţă.”?
Peste poate de explicat si inteles.
Andrei Bodiu, odihneasca-se in pace.

mihai (4 comentarii)  •  7 aprilie 2014, 17:09

Ma bucur ca ai revenit! Formati o echipa anormala pentru lumea media de la noi. Sper sa rezistati!

jennic (2 comentarii)  •  7 aprilie 2014, 17:20

Incredibil!

Bondo (9 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 6:36

E Hakamda nenea Taraschivescu.

Gica Paunescu (19 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 8:58

Doamne fereste, ca ,, greseala ” de-a te fi tinut inchis, atata amar de ani, sa fi cazut asupra oricaruia dintre noi, cititorii acestui articol. Apoi chiar poti zice, ca viata e frumoasa, totusi !

barbu (30 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 10:29

când nu ai prea multe de spus / scris, te apuci de numărat.
dacă, totuşi, vrei să mai strecori câte ceva, îţi alegi cel mai bun moment spre a vorbi despre erori judiciare.
domnule scriitor, cu fani (proaspeţi şi dinamici)precum mitică dragomir, mititelu, mircea sandu, clanul becali, veţi ajunge şi dv să fiţi „propus” la premiul nobel. succesuri!

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 11:20

@ Barbu

Nu ca m-as justifica, dar am trimis articolul redactiei GSP sambata seara. El a pornit din tristetea provocata de moartea lui Andrei Bodiu. Daca ati fost in stare sa vedeti aici o tentativa a mea de a-l albi pe Dumitru Dragomir sau pe altcineva aflat intr-o situatie comparabila, lumea e chiar mai stranie decat credeam. R.P.

Florin (9 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 11:56

E cutremurator…

They’ve put in a prison cell
but one time he could have been
the champion of the world…

Se pare ca exista prezumtia de vinovatie a boxerilor…nu doar Uraganul Carter a avut de suferit…

Respect Ywao Hakamada, „Cutremurul”!

Florin (9 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 12:01

Domnule Paraschivescu, cu respect va spun ca totusi ar trebui sa fiti mai insider si mai suporter adevarat, adica in ultimul timp evitati in mod as spune voluntar-obstinativ sa scrieti despre eroii nostri

Tanase – Gardos si chiar nu in ultimul rand Deaconu si baietii care cu gratie impart dreptatea pe gazon si uneori si punctele in clasament.

Vedeti ca netul nu doarme si baietii ros-albastri e multi!

Obiectiv (461 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 12:44

Domnule Paraschivescu,
Daca ati amintit despre o piesa senzationala precum „Sound of silence”, zic ca era necesar sa adaugati titlul filmului (The graduate) si pe cel al inegalabilului Dustin Hoffman! Nu va lasati influentat de imberbii fara minte, masura si simt, scrieti precum va dicteaza mintea si sufletul, nu neaparat politica trustului!

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 13:18

@ Obiectiv

„The Graduate” a ramas in mintea mea cuplat cu „Mrs. Robinson” a acelorasi S & G. Cat despre trust, stiu doar ca inseamna „incredere” in engleza. Multumiri. R.P.

Ardeleanu’ (19 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 14:13

Maestre,sunteți unul din puținii oameni\jurnaliști pe care nu doar că am răbdare să-i ascult dar îi și ascult cu plăcere.
Nu vă lăsați impresionat de comentarii negative cum spunea cineva mai sus,nu cred că un om de calitatea dv. ar putea încerca să caute scuze unui om ca Mitică…ar însemna că lumea asta nu mai are nici cap nici coadă și ne putem duce toți dracului !
Să fiți deștept în continuare…că țara geme!

rares (1 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 15:30

va citesc in fiecare zi de luni
sunteti unul dintre putinii care chiar trimit un mesaj,adica vorbiti sau scrieti cu rost
dumneavostra si domnul vochin,e o placere sa va citesc
restul,nu stiu,parca afiseaza vorbe,cuvinte goale
succes pe mai departe

Rictus (8 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 15:37

Maestre felicitari si pentru acest articol. Te pune pe ganduri intamplarea…

Un mic comentariu: Numele Hakamada e scris corect in primul paragraf insa apoi apare sub forma Takamada in alte 4 locuri.

victor L (69 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 15:38

Nu cred ca e un capat de tara ori ca literatura romana ar pierde ceva:
” victor L on 04.07.14 at 3:42 pm

48 de ani in puscarie, cu spinzuratoarea deasupra capului, si apoi ““Ne scuzaţi, o eroare judiciară, vă urăm succes în viaţă.”?
Peste poate de explicat si inteles.
Andrei Bodiu, odihneasca-se in pace.

Your comment is awaiting moderation.”

Este 04. 08. 14 at 4: 35 pm

dash.berlin (2 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 16:10

Unul dintre putinii oameni din presa pe care-i apreciez.Respect!

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 17:07

@ Rictus

Multumiri (si) pentru semnalare. Greseala imi apartine. Mi-o asum. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 17:09

@ Ardeleanu’

Va multumesc. M-am lasat impresionat doar de exotismul intepretarii. Detergent pentru Dragomir inca nu ajunsesem. R.P.

Forzaoltchim (1 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 18:30

Frumos. Adica urat. Adica, ma intelegeti… Frumos scris, urata viata. Daca o mai poti numi asa. Articolul dumneavostra a incercat sa-mi smulga o lacrima, am simtit chiar un nod in gat. Am fost pentru o clipa in pielea acestui personaj, am trait pentru un moment putin din durerea lui. Si daca va ajuta cu ceva, cred ca asta e rolul, daca nu marele merit al unui scriitor, al unui jurnalist, daca vreti, sa te transpuna in lumea de care pomeneste. Pentru putin timp, dar inegalabil. De pilda, maestre Radu Paraschivescu, nu pot sa uit de cate ori am recitit pasajul lui Dafoe in care evoca masa copioasa ce consta in oua de testoasa. Copil fiind, ma intrebam ce gust ar putea avea acestea si il invidiam oarecum pe magistralul si greu incercatul Robinson Crusoe. O victima si el, daca nu a hazardului, a vietii insasi. Fara tagada, viata e ceea ce traim noi, in adancul nostru, dar si ceea ce percep altii ca traim, insa nu in ultimul rand ceea ce traim cu adevarat. Ceea ce ramane. Fara farduri, fara menajamente. Viata e dura. Viata e viata. Oricum ar fi, ramane un mister, ramane ceva epocal de frumos dar, uneori, si ceva terifiant de dureros. Ca suporter, de pilda, nu pot sa uit niciodata acel, celebru de acum, „du-te Dica !”, acea victorie memorabila impotriva Kievului si mi se parea ca l-am prins pe Dumnezeu de picior, dar a venit mai tarziu golul lui Macaronne si, „Doamne, unde erai?”, am cazut in abis. De la extaz la agonie si invers, nu-i decat un pas. Conteaza doar in ce directie il faci.
P.S. Daca ati reusit, fie si numai pentru o fractiune de secunda, sa ma purtati in acea celula, sa simt un fior rece pe sira spinarii, inseamna ceva. Inseamna ca meseria de scriitor, spuneam, prin translatie, de jurnalist, e inca facuta cu cinste. Prin urmare, maestre, jos palaria!
P.P.S. Daca am comis erori, incercati sa le tratati cu ingaduinta. Recunosc ca inainte de a fi suporter, raman om.

Bocanci (6 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 19:23

M-am uitat de doua ori, am crezut ca e articolul lui Oprisan. Iata ca acest stil fara subiect sportiv prinde la cititori, nu-mi dau seama si de ce.

chinele (1 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 20:08

daca in 48 de ani un om lasa in urma lui ceva important asa cum a facut Andrei Bodiu inseamna ca viata lui n-a fost traita in zadar! nu stiam foarte multe despre acest intelectual roman dar articolul dvs. mi-a stranit curiozitatea. multumesc domule Radu 🙂

soriniz (14 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 20:23

Ne vorbesti despre o lume disparuta din pacate. Simon & Garfunkel, Dylan sau Lennon nu spun nimic generatiei „smartphone”. E un desert mare atat in minti cat si in sufletele lor. Imi amintesc ca am cautat mai mult de un an albumul Graceland pana am reusit sa-l cumpar. Nici cand mi-am cumparat casa nu am fost asa de fericit.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 21:40

@ Bocanci

Poate prinde fiindca – sa trantesc ditamai cliseul – viata e meciul cel mare. Sau fiindca uneori e nevoie de o contrapondere la articolele cu miza pur sportiva. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 21:41

@ Soriniz

La marea ghiceala: Izbi, tu esti? Oricum, ce-ai patit tu cu „Graceland” am patit eu cu „Wednesday Morning 3. A.M.”

Radu

soriniz (14 comentarii)  •  8 aprilie 2014, 22:56

Prezent! Chiar eu. Acum diger meciurile de asta seara. Mie imi place Mourinho. Il vad inotand vioi impotriva curentului.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  9 aprilie 2014, 0:11

@ Soriniz

Si mie imi place. Si mi-e rusine, ca realist vechi, sa ies din casa dupa ce face Ancelotti din echipa asta. Stiu ca statistica bla bla bla, dar nu-l am la suflet deloc.

cineva (6 comentarii)  •  9 aprilie 2014, 0:54

Nu zice nimeni nimic despre Rubin „Hurricane” Carter?

maxentiu (17 comentarii)  •  9 aprilie 2014, 11:20

Interesant subiect de meditatie. D-le Paraschivescu, din partea mea puteti sa scrieti orice, numai sa scrieti, vorba tipului din statuia de la Universitate. Orice text pe care il semnati in Gazeta, dincolo de valoarea lui in sine, reprezinta un teritoriu recuperat in fata cancan-ului, becalismului, prostului gust si non-stirilor care ocupa in mod obisnuit paginile ziarului (cu rare si notabile exceptii, ca sa fiu corect). Daca ramineti vreodata in pana de idei, mai scrieti despre chestii care s-au intimplat in ’66 sau in orice alt an si eu o sa fiu multumit.

Obiectiv (461 comentarii)  •  9 aprilie 2014, 14:56

Parca, totusi, „Sound of silence” a rezonat ceva mai bine cu dramatismul filmului!
Cu trustul ati „intors-o” in maniera ploiesteana, ati inteles bine despre ce era vorba.
In fine, un absolvent din acel an (parca filmul a fost turnat in ’67) insemna mult mai mult decat unul de acum!
Sa auzim numai de bine!

flobits (9 comentarii)  •  9 aprilie 2014, 16:31

Maestre, chapeau! O data pe saptamana am o placere de copil mic care descopera o bucata de ciocolata pe care o savureaza cu gura plina 🙂

Am vazut o scena asemanatoare, cu omul – punte peste doua lumi discontinue, in Shawshank redemption, la eliberarea librarului. Emotionant!
O zi superba

Marcovici (180 comentarii)  •  9 aprilie 2014, 19:36

Profund.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  9 aprilie 2014, 21:43

@ Obiectiv

Hm, stiu eu daca am intors-o? Sigur ca am inteles. Sunt in afara oricaror trusturi, sa stiti. Lucrez intr-o editura. Voie buna si dvs. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  9 aprilie 2014, 21:44

@ Marcovici

Multumesc. R.P.

Andrei (1 comentarii)  •  9 aprilie 2014, 21:57

Domnule Paraschivescu, v-as putea asculta sau citi articolele indiferent cat de banal sau stupid ar fi subiectul (nu ca as considera ca se aplica in cazul de fata, desi va prefer in altfel de aparitii). Ma regasesc in ideile dumneavoastra si va consider o aparitie absolut necesara.

okra (16 comentarii)  •  9 aprilie 2014, 23:06

aveti energia neverosimila de a ne explica ca cineva a trait X ani si apoi a murit ! mustaciosule, ai picat la bac, din prima propozitie a articolului dumitale ! crezi ca mai am chef sa citesc a doua propozitie ? nu ! la reciclare cu tine !

ek (2 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 9:05

1966 – un an excelent pentru Anglia – s-a nascut Cantona

Jiji (1 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 9:37

Poate era mai ușor pentru el sa fie executat. Aștept filmul.

ek (2 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 12:57

in ceea ce priveste miscarea flower power & co. – recomand urmatorul articol http://www.karamazov.ro/index.php/religie/268-religia-rocknroll.html

Obiectiv (461 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 14:15

Multumesc pentru raspuns, astept sa va mai citesc!
Toate bune!

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 22:08

@ Bondo

Am recunoscut deja, a fost greseala mea. Vedeti ca aveti si dvs una: Takamda. Se intampla. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 22:12

@ Okra

Prima propozitie din articol e fraza, asa sa stiti. Si hotarati-va, ma tutuiti sau nu? In rest, e bine ca n-ati citit mai departe. Economia de timp e buna oricand. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 22:14

@ Bondo

Greseala mea la greseala dvs. „Hakamda”, nu „Takamda”. Uf, duca-se! R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 22:14

@ Andrei

Sunt flatat, va multumesc. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 23:00

@ Maxentiu

Ma bucur ca va bucur. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 23:01

@ Flobits

Multumiri pentru complimente. Stiti ca ati lovit in punctul sensibil cu bucata de ciocolata, nu? R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 23:02

@ Chinele

Andrei Bodiu a facut o multime de lucruri bune in literatura noastra intr-un timp foarte scurt. Va multumesc. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 23:05

@ Forzaoltchim

Ma inclin. Si imi vine sa va las locul. Printre altele, pentru acest memento din Daniel Defoe, aici, in „Gazeta”. Bravo. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 23:39

@ Mihai

Multumiri. Rezistam, cu publicul alaturi. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 23:41

@ dash.berlin

Va multumesc. Sa stiti ca sunt destui de apreciat. Nu toti, dar sunt. Din fericire. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  10 aprilie 2014, 23:43

@ Florin

Da, si eu m-am gandit la Carter, mai ales ca vazusem si filmul cu Denzel Washington.

Stiu, subiecte si „cestiuni” arzatoare ar fi multe. Arbitrajul ar merita trei rafturi de biblioteca, nu un articol. R.P.

Comentează