Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

Arestată de sovietici după ce a căzut cu avionul şi s-a paraşutat, eroina Janina Lewandowska a fost trimisă în lagărele de prizonieri de război. A pierit cu un glonţ în ceafă, fix în ziua în care împlinea 32 de ani...

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului Jozef Dowbor-Musnicki, erou de război şi unul dintre fondatorii Republicii Poloneze, iubea cerul. Născută la Harkov, pe 22 aprilie 1908, deprinsese a pilota planoare, apoi trecuse la saltul cu paraşuta. Singura femeie din Europa care se arunca în gol, la acea vreme, de la 5.000 de metri. Smaranda Brăescu a leşilor.

La şcoala de pilotaj din Poznan prinsese drag de instructor. Se luase cu Mieczyslaw Lewandowski în septembrie 1939. Pentru că cel de-al Doilea Război Mondial pornise a muşca din Europa, aveau să stea dimpreună, ca soţ şi soţie, 72 de ore! Atât!

Pe 17 septembrie, Armata Roşie îi atacase ţara, călcată deja în picioare de către fascişti. În câteva zile, bolşevicii au arestat peste 200.000 de suflete, deportând în Siberia 1.350.000 de oameni.

A fost doborâtă, s-a paraşutat!
Janina Antonina Lewandowska n-a stat cu mâinile în sân. Patrioată din cap până-n picioare, a urcat la manşă, la Regimentul 3 Aviaţie, unde fusese repartizată după ce obţinuse brevetul de pilot. A fost doborâtă pe 22 septembrie. N-a disperat, s-a salvat cu paraşuta, dar a căzut în mâinile soldaţilor lui Stalin.

Au dus-o la Ostaşkov, la mănăstirea Stolobnîi, devenită lagăr pentru 7.000 de polonezi. De aici, la Kozielsk. Au izolat-o de bărbaţi, un regim de detenţie dur. Cânta şi recita, non-stop, versuri patriotice, când această expresie nu fusese dezbrăcată de sensuri.

Au dus-o la Katyn, în pădure. Cu trenurile, cu autobuzele. 22.891 de bărbaţi şi doar o femeie-soldat. Ea. Locotenentul Lewandowska a fost ucis cu un glonţ în cap în teribilul Masacru. Pe 22 aprilie 1940. Fix în ziua în care aduna 32 de primăveri. Ucisă de ruşi. În iunie, sora ei, Agnieszka, membră a Rezistenţei Poloneze, a pierit şi ea. Ucisă de nemţi…

Anii au trecut. În 1943, fasciştii i-au deshumat pe ofiţerii polonezi. Profesorul Gerhard Buchtz a fost prezent acolo.

A găsit craniul unui „ofiţer-pilot”. L-a notat cu V-13 şi l-a dus în Laboratorul din Smolensk. Doctorul Marian Wodzynski, care cunoştea povestea, a înţeles, imediat, despre cine este vorba. L-a tras deoparte pe profesorul universitar Boleslaw Popielski. Dar până când cei doi să poată face o mişcare, craniul a luat drumul Institutului de Medicină Legală din Wroclaw, unde a devenit… material de referinţă pentru studenţi.

Popielski şi-a jurat că nu va avea linişte până nu-l va recupera, indiferent că va dura o veşnicie. Da, peste patru decenii, craniul eroinei naţionale a servit ca material didactic!!!

Craniul cu… glonţ!
În 1997, anul morţii sale, profesorul – care nu a abandonat nicio secundă promisiunea – a… descoperit-o pe Janina. A auzit de „craniul cu glonţ”. Ştia că NKVD-ul utiliza, în 1940, calibrul 7,65. Şi-a dat seama cine este. Bolnav, a lăsat cu limbă de moarte să se continue pe această pistă.

Specialiştii au lucrat. În 2003, au dat concluzia: craniul era al Janinei Antonina Lewandowska. În 2005, i-a fost găsit şi ceea ce mai rămăsese din trup. Ea şi Agnieskza au fost înmormântate alături de părinţi, în cavoul familiei din Lusow…

În 1990, octombrie, Gorbaciov a cerut scuze poporului polonez.

În 1992, Elţîn a admis că există o circulară, din 5 martie 1940, prin care Beria îi propunea lui Stalin executarea ofiţerilor polonezi.

În 2010, noiembrie, Parlamentul Rus a recunoscut, oficial, că Masacrul de la Katyn a fost comis la ordinul direct al lui Stalin.