Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Glasul roţilor de trans-fer

Când trenul se urni din gara londoneză, Albert Pape era jucătorul celor de la Clapton Orient. Primele zile ale lui februarie 1925. Trupa londoneză plecase la drum pentru match-ul cu Manchester United.

După vreo două ore de „glasul roţilor de […]

...

”Magul” din camera de hotel

„Camera-i vopsită-n verde, cum e gazonul. Acolo, pe perete, e o minge de fotbal de la Olimpiada de la Amsterdam, din 1924, unde am ieşit campioni, un steag de la următoarea, unde, de asemenea, am terminat pe primul loc, şi […]

...

Nebunul care i-a spus „NU” lui Mourinho

„E ultima oară când mă repet! Rusul a venit cu o ofertă bună în rucsac, trebuie să-ţi faci bagajele şi să te duci la Londra!”. „Cât?”. „Cred că ţi-am mai spus de 100 de ori: 37 de milioane de euro! […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

În 1904, un marchiz pune un rămăşag c-o domniţă că suie, primul, pe Picu Urriellu, un vârf din Asturias, Spania. Reuşeşte şi lasă sus, drept borne, doi "soldăţei". Poveste cu miros de strugure fermentat

Permalink to Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m
sâmbătă, 20 februarie 2021, 9:08

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, la 25 de ani.

Un înaintaş, Guillermo Schulz, fusese plătit cu simbrie de către spanioli, cu mulţi ani în urmă, să le organizeze, ca la carte, mineritul. Atunci se apucase de studiat munţii. La 1855 zămislea, deja, prima hartă topografică şi geologică a Asturiei, faimoasa provincie.

În lucrarea sa apărea şi Naranjo de Bulnes, un vârf frumos, pe la 2.519m, olecuţă mai mic ca Moldoveanu nostru, de-i ziceau Picu Urriellu, interesant pentru că avea o parte perfect dreaptă, undeva pe la juma’ de kilometru în aer.

Şi Schulze al nostru se puse pe căţărat prin toamna lui 1906. Urcase în Alpi, urcase-n Dolomiţi, ştia despre ce este vorba. Singur, direct pe partea sudică. Sus a ajuns pe 1 octombrie.

S-a frecat la ochi, şi-a făcut cruce: acolo, pe vârf, „odihneau” două sticle de vin. Calitate. Una deja „stinsă”, cealaltă, plină, dar cu un fel de carte de vizită pe ea. Ştia, de la localnici, că nu va fi primul, dar nu se gândea la aşa ceva. Cu o sută şi jumătate de ani în urmă, alpinismul nu era atât de dezvoltat. În plus, de ce ar căra cineva cu el, până acolo unde se avântă vulturii, vin? Şi dacă tot l-a dus şi nu l-a băut, de ce nu l-a luat îndărăt?

Jos, oamenii locului îi călăuziră paşii către nobilul Pidal.

Don Quijote şi Sancho Panza, varianta cu succes
Ist personaj era o poveste cap-coadă. Pedor Jose Pidal y Bernaldo de Quiros, primul marchiz de Villaviciosa de Asturias, n-avea 40 de primăveri. Se prezenta „sportiv, iubitor de munte, vânător, om politic, olimpic”…

Asta din urmă pentru că participase la Jocurile de la Paris, la proba de talere. Pidal se căţărase întâiul pe Picu Urriellu. Nu singur, ci cu ajutorul unui cioban care avea grijă de turmele sale, Gregorio Perez, de-i ziceau „El Cainejo”, după locul în care văzuse lumina zilei. Cuceriseră muntele pe 5 august 1904.

Marchizul şi geologul s-au găsit, s-au îmbrăţişat, s-au pus la o masă. Iar boierul dete cep povestirii. Cu vreo cinci luni înainte de expediţie, o domniţă pusese la îndoială posibilul succes. Mai mult, luase în derâdere calităţile de căţărător ale lui don Pidal. Supărat şi împuşcat în orgoliu, nobilul prinsese rămăşag cu señorita, pe două sticle de vin. La plecare, venise special cu ele în bagaje.

Escaladarea avea să fie „scurtă şi grea”, după cum nota în „Memorii”. „Am ajuns într-un punct în care a trebuit să lăsăm rucsacurile, protecţiile pentru ochi, chiar şi bâtele în care ne rezemam. Am luat cu noi numai corzile, pentru a ne putea mişca mai uşor”.

„El Cainejo”, care nu era alfabetizat, dar care-şi dictase gândurile unui suflet cu peniţă, completase: „Am ajuns sus fără băutură, doar cu nişte bomboane la noi, pe care le-am mâncat cu pumnul, pentru că ne era sete”…

„Am zis aşa. Avem două sticle. Pe una o bem, cu dopul lăsat lângă, pentru a demonstra că n-a fost un accident. Pe a doua o lăsăm intactă, ca să nu ni se facă rău la coborâre. Eram nişte sportsmani, nu nişte beţivani. Obligatoriu, două, pentru că şi noi am fost doi. Am ciocnit, am băut direct din butoiaş. Am pus eticheta cu numele meu, apoi ne-am pregătit de întoarcere. A fost semnul că am ajuns sus primii, că am cucerit muntele”.

Cea mai tare acţiune de PR la 1906
„Bun – a venit întrebarea friţului – dar dacă cea de-a doua n-a fost consumată, de ce nu aţi coborât cu ea?”.

„Din două motive – zise marchizul. Primul, pentru că şi alţii vor sui şi vrem ca borna să rămână acolo. Al doilea, pentru că domniţa nu crede nici azi prea multe şi aşteptam un martor să ne ajute. Apropo, poţi trece pe la ea cu povestea asta?”.

PS. Încheiere după încheiere: Maria Isabel şi Teófila Gao, nepoatele lui „El Cainejo”, aveau să fie primele femei pe vârf. Şi ele văzură sticlele.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

CCC (3 comentarii)  •  20 februarie 2021, 12:17

Merci, Catalin!

Lucian (4 comentarii)  •  20 februarie 2021, 20:05

Ce sa mai Cataline, un articol frumos, elegant, cat de cat. Ce-i drept, un pic nedumerit de "soldăţei" la inceput - ma gandeam ca si-o fi facut omul nevoile.

criticul (47 comentarii)  •  21 februarie 2021, 20:55

Frumos articol,Cătăline!Intersantă povestea asta cu sticlele,cum au marcat cei doi faptul c-au cucerit vârful Picu Urriellu din Asturia de 2519 metri.

Stan Alexe (2 comentarii)  •  24 februarie 2021, 17:31

Tii, ce minunatie de articol! Nu stiu ce sa admir mai intai, fidela reproducere a unui eveniment putin cunoscut largului public, ori sarmul pe care il degaja autorul articolului. Domnule gazetar, dumneata imi aduci aminte de frumosul Paul din romanele lui Sven Hassel, esti la fel de atragator.

Comentează