Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

În 1904, un marchiz pune un rămăşag c-o domniţă că suie, primul, pe Picu Urriellu, un vârf din Asturias, Spania. Reuşeşte şi lasă sus, drept borne, doi "soldăţei". Poveste cu miros de strugure fermentat

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, la 25 de ani.

Un înaintaş, Guillermo Schulz, fusese plătit cu simbrie de către spanioli, cu mulţi ani în urmă, să le organizeze, ca la carte, mineritul. Atunci se apucase de studiat munţii. La 1855 zămislea, deja, prima hartă topografică şi geologică a Asturiei, faimoasa provincie.

În lucrarea sa apărea şi Naranjo de Bulnes, un vârf frumos, pe la 2.519m, olecuţă mai mic ca Moldoveanu nostru, de-i ziceau Picu Urriellu, interesant pentru că avea o parte perfect dreaptă, undeva pe la juma’ de kilometru în aer.

Şi Schulze al nostru se puse pe căţărat prin toamna lui 1906. Urcase în Alpi, urcase-n Dolomiţi, ştia despre ce este vorba. Singur, direct pe partea sudică. Sus a ajuns pe 1 octombrie.

S-a frecat la ochi, şi-a făcut cruce: acolo, pe vârf, „odihneau” două sticle de vin. Calitate. Una deja „stinsă”, cealaltă, plină, dar cu un fel de carte de vizită pe ea. Ştia, de la localnici, că nu va fi primul, dar nu se gândea la aşa ceva. Cu o sută şi jumătate de ani în urmă, alpinismul nu era atât de dezvoltat. În plus, de ce ar căra cineva cu el, până acolo unde se avântă vulturii, vin? Şi dacă tot l-a dus şi nu l-a băut, de ce nu l-a luat îndărăt?

Jos, oamenii locului îi călăuziră paşii către nobilul Pidal.

Don Quijote şi Sancho Panza, varianta cu succes
Ist personaj era o poveste cap-coadă. Pedor Jose Pidal y Bernaldo de Quiros, primul marchiz de Villaviciosa de Asturias, n-avea 40 de primăveri. Se prezenta „sportiv, iubitor de munte, vânător, om politic, olimpic”…

Asta din urmă pentru că participase la Jocurile de la Paris, la proba de talere. Pidal se căţărase întâiul pe Picu Urriellu. Nu singur, ci cu ajutorul unui cioban care avea grijă de turmele sale, Gregorio Perez, de-i ziceau „El Cainejo”, după locul în care văzuse lumina zilei. Cuceriseră muntele pe 5 august 1904.

Marchizul şi geologul s-au găsit, s-au îmbrăţişat, s-au pus la o masă. Iar boierul dete cep povestirii. Cu vreo cinci luni înainte de expediţie, o domniţă pusese la îndoială posibilul succes. Mai mult, luase în derâdere calităţile de căţărător ale lui don Pidal. Supărat şi împuşcat în orgoliu, nobilul prinsese rămăşag cu señorita, pe două sticle de vin. La plecare, venise special cu ele în bagaje.

Escaladarea avea să fie „scurtă şi grea”, după cum nota în „Memorii”. „Am ajuns într-un punct în care a trebuit să lăsăm rucsacurile, protecţiile pentru ochi, chiar şi bâtele în care ne rezemam. Am luat cu noi numai corzile, pentru a ne putea mişca mai uşor”.

„El Cainejo”, care nu era alfabetizat, dar care-şi dictase gândurile unui suflet cu peniţă, completase: „Am ajuns sus fără băutură, doar cu nişte bomboane la noi, pe care le-am mâncat cu pumnul, pentru că ne era sete”…

„Am zis aşa. Avem două sticle. Pe una o bem, cu dopul lăsat lângă, pentru a demonstra că n-a fost un accident. Pe a doua o lăsăm intactă, ca să nu ni se facă rău la coborâre. Eram nişte sportsmani, nu nişte beţivani. Obligatoriu, două, pentru că şi noi am fost doi. Am ciocnit, am băut direct din butoiaş. Am pus eticheta cu numele meu, apoi ne-am pregătit de întoarcere. A fost semnul că am ajuns sus primii, că am cucerit muntele”.

Cea mai tare acţiune de PR la 1906
„Bun – a venit întrebarea friţului – dar dacă cea de-a doua n-a fost consumată, de ce nu aţi coborât cu ea?”.

„Din două motive – zise marchizul. Primul, pentru că şi alţii vor sui şi vrem ca borna să rămână acolo. Al doilea, pentru că domniţa nu crede nici azi prea multe şi aşteptam un martor să ne ajute. Apropo, poţi trece pe la ea cu povestea asta?”.

PS. Încheiere după încheiere: Maria Isabel şi Teófila Gao, nepoatele lui „El Cainejo”, aveau să fie primele femei pe vârf. Şi ele văzură sticlele.