Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
„Dumneavoastră vă duelaţi cu domnul Mike Tyson?”

300 de pixuri şi de stilouri urmăriseră antrenamentul starului. Plecaseră. Acum, un singur jurnalist îl privea. „Îmi cer scuze, dumneavoastră vă duelaţi cu domnul Mike Tyson?”, auzise o întrebare. Se uitase în jos, văzuse un căpşor de asiatic. De acolo […]

...

Fără picioare, dar cu aripi

Fusese pe Jiu, o durere a trupelor noastre, la doar 18 ani. Participase la Ofensiva de la Nămoloasa, cu 700 de guri de tun şi 52 de avioane. La Mărăşeşti, din plutonul comandat de el, rămăseseră în viaţă doar şase […]

...

Bertha, vrăjitoarea cu plăcuţe de frână

Mama, o doamnă aşa, cam pe la un 40 de ani, i-a trezit cu noaptea în cap. „Mergem la bunica!”, le-a spus. Cu Eugen, băiatul de 15 ani, vorbise de cu seara, pe şestache. Era mai pişicher, mai apropiat de […]

...

Varză cu cârnat, chiflă, verdeaţă şi o sticlă

„Colbasiuc, tu vei fi prima rezervă!”, îi spuse antrenorul Alexandr Sevidov. Moldova Chişinău, trupa de peste Prut, avea meci pe „Lujniki”, contra celor de la Lokomotiv Moscova, în divizia de top a campionatului de fotbal al URSS. E 1959. Valeriu […]

...

Charmion, trapezista lui Edison

Regizorul, cu o pâlnie uriaşă plasată în faţa gurii, dă ultimele indicaţii. E cald de simţi cum al tău corp se dezintegrează. Nu e la prima filmare de acest gen. A debutat în 1894, când, în „Black Maria”, un studio […]

...

L. A., dulce paritate: 120.000 $ pentru 124 de sportivi

Moscova e boicotată, în 1980. Anunţă că nicio ţară comunistă nu va ajunge la Los Angeles, peste patru ani. Dar americanii vin să ne convingă şi, pentru un preţ corect, ajungem în Satul Olimpic: locul doi la medalii!!!

Permalink to L. A., dulce paritate: 120.000 $ pentru 124 de sportivi
sâmbătă, 9 noiembrie 2019, 9:51

Primăvara lui 1984. Tabloul e greu de crezut. Hotel de cinci stele, o staţiune din Elveţia. Pe o parte a mesei, delegaţia americană. Pe cealaltă, românii. Primii spun că acceptă condiţiile, dar că au nevoie de puţin timp, pentru a regla lucrurile. „Domnilor, dacă totul decurge ca la carte, am OK-ul dumneavostră de participare, da?”.

Prima parte a poveştii e cunoscută. URSS atacă Afganistanul în 1979. Americanii dau sfoară în lume de boicot, Jocurile Olimpice din 1980 urmând a se desfăşura la Moscova. Peste patru ani, treaba se mută la Los Angeles. E rândul ruşilor să anunţe că nicio ţară comunistă nu va ajunge pe acolo şi niciuna membră a Tratatului de la Varşovia nu va deplasa sportivi spre „Oraşul Îngerilor”. Treaba-i groasă, yankeii încep să se gândească dacă pot sparge, cumva, blocada.

La butoane e Peter Ueberroth, preşedintele Comitetului de Organizare, un tip de 47 de ani. Prima ţintă, China. Trimite la Beijing un băiat de ispravă, pe Charles Lee. Negocieri, apoi, telefon. „Peter, chinezii vin!”. Gheaţa e spartă, dar peştele cel mare e Europa, pentru că aici domneşte roşul.

60.000 de la americani, 60.000 de la CIO
Ceauşescu e văzut ca un tip giorno. Nixon dăduse pe la noi, ne opusesem invaziei din Cehoslovacia, păream, mereu, furnica gata să împiedice elefantul. Agnes Mura e trimisă pe strămoşeştile pământuri dacice. A emigrat din România în Statele Unite, la 19 ani, ştie cum stă treaba, are toate răspunsurile la ea, la 35 de primăveri.

Se vede cu cei de la Comitetul Olimpic, dar şi cu reprezentanţii PCR, la o vilă, lângă Bucureşti. „Am primit undă verde. Vă pot asigura că delegaţia României va beneficia de cei 120.000 de dolari, aşa cum aţi cerut. Comitetul de Organizare din L. A. e gata cu 60.000, cealaltă jumătate va veni de la CIO”, spune doamna. Concret, delegaţia noastră va zbura gratis pentru a ajunge în oraşul ce găzduia a doua sa olimpiadă. Bun! Dar trebuie primit OK-ul final de la Cabinetul 1. Care întârzie să apară.

Ceauşescu ignoră roşul, din nou!
Festivitatea de deschidere e programată pentru 28 iulie, calendarul arată luna mai iar totul pare că stagnează. În URSS, Iuri Andropov, secretarul general al PCUS, s-a stins pe 9 februarie. Ceauşescu e chemat la catafalc. Ajunge pe 14, se găseşte cu Constantin Cernenko, noul barosan de la Kremlin. Logic, nu poate discuta acum situaţia… olimpiadei.

Dar, pe 4 iunie, deci cu 50 de zile înainte ca flacăra olimpică să se înalţe deasupra Los Angelesului, dictatorul nostru se vede cu dictatorul lor. E o vizită de o singură zi. Nu se ştie cu claritate ce s-a discutat la Moscova, dar, pe 5 iunie, se face anunţul: delegaţia României va merge la Jocurile Olimpice de la Los Angeles! Noi, chinezii şi iugoslavii dintre băieţii cu boicotul!

E febră mare. Sportivii stăteau, oricum, ca pe ghimpi, aşteptau doar ca să împuşte cineva aerul cu pistolul. 124 de competitori, cea mai mare delegaţie din istoria participărilor noastre. 71 de bărbaţi, 53 de reprezentante ale sexului frumos, 86 de evenimente, 13 sporturi. Corneliu Vlad, trăgătorul, e portdrapelul. Uite-o şi pe Doina Melinte, uite-o şi pe Maricica Puică, şi pe Anişoara Cuşmir-Stanciu! Vin şi nedespărţiţii Ivan şi Toma. Şi Cati Szabo, şi Vali Răcilă, şi Petrică Becheru, şi Nicu Vlad!

Cei mai tineri, reţineţi: 20 de medalii de aur, 16 de argint, 17 de bronz, locul doi, după gazde, în clasamentul general, peste RFG. Cel mai mare succes ever. Peste Jocuri se trage cortina pe 12 august. Câteva luni mai apoi, coperta revistei „Time” e ţinută de un personaj cunoscut: Peter Ueberroth este desemnat „Omul Anului”. Unii spun că şi pentru faptul că a reuşit aducerea României în Satul Olimpic.

* Sursa: „Cea mai frumoasă poveste” (Adrian Cioroianu)

Comentarii (9)Adaugă comentariu

adi_stelistul (17 comentarii)  •  9 noiembrie 2019, 12:30

Daca va veti uita in arhiva ziarelor comuniste de atunci (Scanteia, RL) veti vedea ca in preajma Jocurilor au avut loc si vreo 4-5 intalniri intre Ceausescu si Tiajelnikov, ambasadorul URSS la Bucuresti. Cernenko a incercat pana in ultimul moment, si dupa intalnirea directa din iunie, sa-l determine pe Ceausescu sa renunte, dar n-a reusit. Oricum era o perioada complicata, practic din 1972 pana in 1992 fiecare editie a fost afectata de boicot. In 1976 din partea tarilor africane (chestiunea apartheidului), in 1980 si 1984 ceea ce spuneati aici, in 1988, Coreea de Nord si aliatii sai (Cuba in primul rand). Pe urma lipsa Chinei comuniste pana in 1984 (Taiwanul era reprezentant oficial al Chinei si la CIO si la ONU) evident ca reducea din valoarea oricarei editii si avea, desigur, conotatie politica. Practic Barcelona 1992 a fost prima editie olimpica dupa razboi care respecta principiul fondator al Jocurilor.

adi_stelistul (17 comentarii)  •  9 noiembrie 2019, 12:37

Si totusi, trebuie spus ca nici Ceausescu n-a exagerat cu supararea sovieticilor. De pilda in turneul olimpic de fotbal ni s-a adresat invitatia de a lua locul Cehoslovaciei, dar am refuzat. In locul nostru a acceptat echipa Italiei pe care o depasisem clar in calificari (0-0 acasa si 2-1 la Bologna si 4 puncte in plus in clasamentul final) si care avea sa ajunga pana in semifinale. Nu au participat decat acei sportivi care reusisera calificarea la Jocuri (singura echipa participanta a fost cea masculina de handbal desi si cea feminina avea sanse mari la medalii - bronzul l-a luat China, de pilda).

guru (1 comentarii)  •  9 noiembrie 2019, 12:57

fain articol..unoeri ma oboseste stilul tau, dar articolul asta mi o placut...insa nu ti am contestat niciodata talentul de gazetar...

Ister (1 comentarii)  •  9 noiembrie 2019, 21:18

***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Marcu Anton (1 comentarii)  •  9 noiembrie 2019, 22:48

Nota de plata de la ruși-dec.1989 a venit! Ceaușescu a primit perversa de la ruși la Tîrgoviște.Apoi după 1996 restul românilor au primit atenția SUA-cu FMI,soroș și tot tacîmul.Iar azi nu mai putem de bine.La Olimpiade am ajuns ZERO BARAT ! Gimnastica a fost îngropată/e moartă! cu art.scrise pe acilișia de tolontanică..

marian0904 (71 comentarii)  •  10 noiembrie 2019, 0:11

Ceauşescu nu mai era văzut de americani ca un tip giorno la inceputul anilor `80, dar trebuia gadilat putin contra sovieticilor. Mura si Ueberroth au contat mai putin. Ei au transmis mesajul, dar Ceausescu a facut treaba. Sunt sigur ca americanii au incercat si cu polonezii si ungurii, dar n-a mers. Iugoslavia era aparte si nu cred ca s-a pus problema sa boicoteze JO 1984. Programul iugoslavilor la TV cu transmisiunile in direct ale jocurilor dura toata noaptea. Totusi, peste vreo 10 ani si-au luat-o si ei. Interesul era altul. Oricum, la fel ca JO 1980, si cele de la LA au fost mult sub cele din 1976. Paritatea un sportiv olimpic roman pentru 1000$ pare mica, chiar si la conditiile din 1984. Trista veste.

GEAFER (1 comentarii)  •  10 noiembrie 2019, 8:18

De unde reiese că România era mai bună dpdv sportiv decât orice țară capitalistă (mai puțin SUA). Decenii la rând, nu cred că a mai existat un domeniu (economic, sportiv, militar etc) în care o țărișoara să fie alături ( și de cele mai multe ori, peste) de cei 3 mari, SUA, URSS, China, așa cum a fost România la gimnastică...

Addy (1 comentarii)  •  10 noiembrie 2019, 8:26

***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Bobescu (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2019, 21:17

Purtator de drapel la Los Angeles 1984 a fost Ion Corneliu. Copy paste fara o minima verificare a datelor.

Comentează