Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
„íSí, sí, sí, Fernando está aquí”!

Ploua când se petrecuse tragedia, ploua când aflaseră vestea, ploua când se ridicase la cele sfinte. Real Madrid, trupa de baschet, avea meci contra celor de la CAI Zaragoza. Avea tendinită de vreo 15 zile, dar, cu toate acestea, era […]

...

M+N=93. De ani!

Puştiul ăsta de 41 de ani şi jumătate a fost titular. A rezistat 82 de minute. Pe gazon, nu s-au găsit în acelaşi timp, deoarece „King Kazu”, un grizonant aşa, pe la un 53 de ani, a intrat pe final, […]

...

Dan Valentin „Mon Cher” Vizanty

„Dragă Vizanty, într-o jumătate de oră voi lansa un bombardament asupra Bucureştiului. Ce vei face?”. „Ridic aviaţia de vânătoare”. „Te înţeleg, fiecare cu datoria sa”. „Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru […]

...

„Am cunoscut cel mai mare beţiv din Univers! Eu eram!”

„Am băut tot în seara aia. Şi apa din acvariu. Am dormit fix între pat şi baie, dar, ce rugăminte am, nu mă întreba cum naiba am ajuns acolo, pentru că habar nu am cum am nimerit casa! Ca să […]

...

L. A., dulce paritate: 120.000 $ pentru 124 de sportivi

Primăvara lui 1984. Tabloul e greu de crezut. Hotel de cinci stele, o staţiune din Elveţia. Pe o parte a mesei, delegaţia americană. Pe cealaltă, românii. Primii spun că acceptă condiţiile, dar că au nevoie de puţin timp, pentru a […]

...

Cea mai frumoasă moarte din lume

A jucat la Real Madrid în perioada romantică. A fost selecţionerul trupei iberice. În loc de Drept, a ales presa sportivă. A căzut cu capul pe caietul plin de cronici la un meci cu Puşkaş, Gento, Santamaria ori Di Stefano pe gazon

Permalink to Cea mai frumoasă moarte din lume
sâmbătă, 2 noiembrie 2019, 8:51

Santiago Bernabeu, căpitanul celor de la Real Madrid, „fierbe”. Trupa a fost călcată în picioare de FC Barcelona, acolo, în Calle Industria, unde evoluau catalanii, şi portarul lor, Pablo Lemmel, în loc să vină să-şi ceară scuze pentru cum jucase, se apucase de băutură, numai Dumnezeu ştie pe unde. Amatori – amatori, dar să nu ajungi la hotel până dimineaţă? La al doilea cântat al cocoşului, ţipase pe scări: „Unde e Filipinezul? Să-i spuneţi că va fi titular, claro?”.

„Filipinezul” n-avea 20 de ani. Scuze, am uitat prezentările: Eduardo Teus Lopez-Navarro. De fel, din Manila, capitală ce la 1896, când dăduse bineţe acestei lumi, ţinea de patria lui Cervantes. Deprinsese foot-ball-ul la Londra, se stabilise la Madrid. Era 1913, sportul acesta nou abia lepădase pamperşii în Peninsula Iberică când Teus ajunsese la Real Madrid.

Mijlocaş, apoi vârf. La o partidă cu cei de la Sporting Lisabona primeşte o lovitură în dreptul inimii. Câteva secunde are impresia că-l zăreşte pe Sfântul Petru. Stă mult pe margine. La revenire, e portar de rezervă! Apoi, Lemmel se apucă de şpriţache şi el devine titular! Două sezoane, 16-17 şi 17-18, face minuni. O accidentare, gravă, la menisc. Medicina de atunci nu era cea de azi, aşa că la 22 de ani îşi ia rămas bun de la cariera de fotbalist.

3 în 1: avocat, ziarist, selecţioner
E licenţiat în Drept, dar tot sportul îl atrage. Începe să scrie cronici. La El Imparcial, la El Sol, la Marca. Franco află de el, i se spune că e tobă de fotbal. Devine selecţionerul naţionalei Spaniei. Vremurile-s grele, tulburi, Războiul Civil abia s-o gătat. La prima sa partidă, aruncă în luptă nouă jucători noi. Pierde una singură, contra puternicei Italii, şi remizează cu Germania celui de-Al Treilea Reich. În ’43 soseşte circulara: nu poţi fi şi „seleccionador” şi mânuitor de peniţă. Alege ziarul. Vine la meciuri tras la costum, pedant, mereu cu un caiet cu file trasate.

La 54 de ani, după patru decenii petrecute pe stadioane, are o idee. Genială. Zămisleşte „Tabela simultană Dardo”. Să luăm aminte: fiecare arenă dispunea de o zonă unde se afişa rezultatul. Bun, dar celelalte echipe stăteau? NU! Perfect! Aşa că în loc de un singur scor, apăreau opt. De exemplu: „Danone” – „Licor 43”, 0-0. „Flex” cu „Whisky DYC”, 2-1. Ce e asta? Mersese mult mai departe în ale marketingului. Şi asta în anii ’60. Cumpărai ziarul, acolo exista un tabel de corespondenţă. Cordoba – Real Madrid se ascundea sub „Reloj Radiant” cu „Vermouth Cinzano”. Puteai şti dacă la 400 de km distanţă meciul e în prima repriză, dacă s-a dat vreun penalty ori dacă un jucător e accidentat.

Inima i-a rezistat doar 19 minute!
Timpul trece. Sezonul ’61-’62. Real are meci la Bilbao. Teus e sus, la „Masa presei”. Soţia, câteva scaune mai jos. „Minutul 19. Cursa lui Gento. Pasă în spate. Mingea ajunge la Tejada. E 2-0!”. Rândul se termină aici. „Filipinezul” de 65 de ani simte o gheară. Duce mâna la piept. Cade cu capul pe caietul plin de cronici. Se dă alarma. De pe gazon, medicul lui Athletic Bilabo urcă patru trepte deodat’. Degeaba. 8 octombrie 1961.

Madridul e în doliu. „Cei mai mari duşmani ai echipei, nu ai săi, pentru că nu avea, se întrec în elogii”, notează presa iberică. Don Santiago Berrnabeu, tovarăşul său de luptă în perioada romantică a grupării, vine la catafalc. Strânge în braţe văduva, pe Ramona de Erice, şi îi spune: „Îmi pare rău!”. „Nu ai de ce!”, sparge aceasta liniştea. „Teus (n.r. – aşa era alintat) a avut cea mai frumoasă moarte din lume: pe un stadion, scriind o cronică, la un derby adevărat!”.

* Sursa: Revista Real Madrid

Comentarii (8)Adaugă comentariu

Ion (12 comentarii)  •  2 noiembrie 2019, 10:28

Excelent maestre ! La mai multe !

Valeriu (27 comentarii)  •  2 noiembrie 2019, 20:00

Felicitari, Catalin!

Florin (1 comentarii)  •  3 noiembrie 2019, 0:33

Salut Catalin...esti cel mai bun scriitor sportiv si cel mai bine pus la punct cu informatia...mereu este o bucurie sa citesc ceea ce scrii sau sa te aud. Ma bucur ca sunt contemporan cu tine, ma inclin.

mihai (2 comentarii)  •  3 noiembrie 2019, 12:50

In vremurile astea pline de sabloane, ce reconfortant e sa-l citesti pe Catalin Oprisan! Parca te deconecteaza de la toate efemeridele. Multumim, Catalin!

Liviu (1 comentarii)  •  3 noiembrie 2019, 16:48

Frumos! Bravo! Multi scriu, putini sunt jurnalisti, dar extrem de putini au condei!

Constantin Preda (2 comentarii)  •  4 noiembrie 2019, 23:21

Felicitari pentru ceea ce scrii! E o reala placere sa te citesc!

Baron (1 comentarii)  •  7 noiembrie 2019, 16:41

Stima si respect d-le Oprisan!Este prima data cand am auzit despre persoana respectiva,dar mi-a mers la inima.

Mircea (1 comentarii)  •  8 noiembrie 2019, 8:03

Scris frumos, ca întotdeauna!

Comentează