Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
L. A., dulce paritate: 120.000 $ pentru 124 de sportivi

Primăvara lui 1984. Tabloul e greu de crezut. Hotel de cinci stele, o staţiune din Elveţia. Pe o parte a mesei, delegaţia americană. Pe cealaltă, românii. Primii spun că acceptă condiţiile, dar că au nevoie de puţin timp, pentru a […]

...

Cea mai frumoasă moarte din lume

Santiago Bernabeu, căpitanul celor de la Real Madrid, „fierbe”. Trupa a fost călcată în picioare de FC Barcelona, acolo, în Calle Industria, unde evoluau catalanii, şi portarul lor, Pablo Lemmel, în loc să vină să-şi ceară scuze pentru cum jucase, […]

...

Se stinse ”Super Paco”

În weekend dădea pe la biserică, luni îl vizita pe dom’ doctor. Bucuros că, la 60 de ani, aceasta era ordinea firească şi nu invers. De data asta, analizele nu-i ieşiseră prea bine. Colesterol cât apa Guadalmedinei, ce împărţea în […]

...

„Ziua în care ne-am jucat cu focul. La propriu!”

Statele Unite se pregăteau pentru Ziua Recunoştinţei 1965, dar cui îi stătea mintea la graţiat curcani înaintea acestui meci capital? Fotbal american. Cei de la Mount Hermon adunaseră 20 de victorii în ultima perioadă, 17 dintre ele „legate”. Mai aveau […]

...

Un bunic de 10. Olimpiade!

Când a debutat la Jocurile Olimpice, cele de la München, din 1972, 121 de ţări îşi trimiseseră atleţii în oraşul din Germania Federală. Era coleg de Sat cu 7.133 de suflete şi urmau să concureze în 195 de probe. Când […]

...

Se stinse ”Super Paco”

La 60 de ani l-au găsit cu colesterol: fără sare, dietă, mişcare. S-a pus pe alergat. Probe din ce în ce mai dure, ultramaratoane. În ghete de agricultor, pantaloni de stofă, pălărie de paie şi bastoane. Plus apă de izvor, smochine, stafide şi migdale pe post de gel: Francisco Contreras

Permalink to Se stinse ”Super Paco”
sâmbătă, 26 octombrie 2019, 9:48

În weekend dădea pe la biserică, luni îl vizita pe dom’ doctor. Bucuros că, la 60 de ani, aceasta era ordinea firească şi nu invers. De data asta, analizele nu-i ieşiseră prea bine. Colesterol cât apa Guadalmedinei, ce împărţea în două Malaga, unde venise la control, din Carcama natală.

A întrebat cam ce înseamnă asta, aşa, în traducere pentru pietonul de pe zebră. Medicul a băgat placa standard: fără sare, dietă şi exerciţii fizice. Francisco Contreras, căci despre el era vorba, se cam speriase, de ce să o dea cotită? Pe primele două le putea bifa, cu ultima era însă problemă. Adică stătea de dimineaţă până seara în soare, fiind cultivator de măslini, mergea mult pe jos, dar să se apuce de alergat la vârsta asta?

În 1999 a început să pună un pas în faţa celuilalt. Timid. Câteva sute de metri, apoi, primul kilometru. 10 pe zi, 20, 25. Nu alerga „costumat” precum sportivii, din contră: ghete de agricultor, pantaloni „normali”, de stradă, precum şi o pălărie mare. Le-a spus fiilor că-i place, deşi îi era olecuţă cam jenă de vecini, care-l ştiau om aşezat, la finca lui.

Ca să mai dribleze ochii ce parcă-l pândeau de peste tot, şi-a ales o seară pe săptămână – miercurea – când alerga la lumina lunii: ajunsese deja la 40 de kilometri. La cinci ani după ce medicul îi explicase cum stă treaba cu al său colesterol, şi-a chemat aproape familia. „Am găsit, la Sevilla, o cursă de 65 de kilometri. E ceva atipic, dar voi concura acolo”. N-au zis nimic. Francisco Contreras a terminat cursa.

Un fel de „Forrest Gump” pe stil vechi
A trecut, rapid, la alt nivel, extrem: suta de kilometri. „Legion de Ronda”, 101 km, „Volat Cerdanya Ultrafons”, 189, „Ultra-Trail”-ul Mont Blanc, 166 km, maratonul specific din Alpi. A început să adune fani. Dar, ceea ce era cel mai tare, e că tinerii prinseră a alerga alături de el, ca-n „Forrest Gump”.

Jurnaliştii roiau în jurul casei sale. I-au spus „Super Paco”. Nu i-a plăcut, deloc! „Cel mai bine, doar Paco, pentru că nimeni nu e super”. Deja era vedetă, oamenii-l opreau să facă poze cu el, să primească autografe. În 2014 adunase 75 de ani. Dar se înscrisese la „Ronda”. Terminase cei 101 kilometri şi intrase în legendă: cămaşă cadrilată, pălărie mare, plus două ciomege, de care se ajuta. Prima pagină a ziarelor.

„Lumea mă umflă, spune că sunt tare şi mare, dar tot ce ştiu e că-s la fel ca ceilalţi. Intensitatea voinţei este cea care contează”. Un copil mai fâşneţ l-a atacat: „Super Paco, la fiecare cursă cari cu matale un rucsac. Ai în el geluri, apă vie?”. S-a aplecat, a răsturat direct sacul pe pământ: numai suc de izvor, migdale, stafide şi tone de smochine…

În mai 2016, doi dintre „pui”, Francisco şi Ines Contreras, au scos o carte, „Super Paco. Kilometri de viaţă”. I-a rugat să i-o citească înainte de o duce spre tiparniţă. A scos cât de multe „running” a putut. S-a apărat: „Eu doar alerg”.

Omul anului la 80 de primăveri
Uneori se rătăcea, chiar la un cioc de barză de ultimul post de control. Alteori, cum păţise la „Ultra Trail Sierra de Bandoleras”, apuca pe o cărare greşită. Dar lumea-l iubea imens: babele-l pupau la trecerea prin satul lor, cei mai tineri îi sărutau mâna, ca unui sfânt. Alergase până la 80 de ani. Presa sportivă din Andalucia l-a considerat „omul anului”. Când a urcat pe scenă, pe mâna dreaptă purta un baston…

Într-o zi, a simţit aşa, ca o durere mai dură în stomac. Era august 2019. A mers la medic. Da, fix la acelaşi de cu 20 de ani înainte! I-a spus direct, bărbăteşte, că e cancer. Formă galopantă. S-a stins la nici două luni după ce l-au descoperit. Lumea sportului din Spania nu l-a uitat. Şi-a luat rămas bun de la „Super Paco”, în timp ce ziarele au scris: „Astăzi ne accidentăm din orice prostie şi lipsim cu lunile de la meciuri, indiferent de felul lor. Dar Francisco n-a ratat nimic în ultimii 15 ani. Şi, pentru asta, îi mulţumim!”.

* Sursa: La Opinion de Murcia

Comentarii (4)Adaugă comentariu

addy (3 comentarii)  •  26 octombrie 2019, 22:17

super, ca de obicei

marian0904 (66 comentarii)  •  27 octombrie 2019, 0:31

... (din nou, fara cuvinte)

andrei (1 comentarii)  •  27 octombrie 2019, 1:40

concluzia e ca sucul de izvor, migdalele , smochinele si miscarea cresc sansele de cancer

Dan (1 comentarii)  •  27 octombrie 2019, 12:53

Dupa ce am citit comentariul lui Andrei mi-am adus aminte ca mama prostilor e mereu gravida

Comentează