Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Se stinse ”Super Paco”

La 60 de ani l-au găsit cu colesterol: fără sare, dietă, mişcare. S-a pus pe alergat. Probe din ce în ce mai dure, ultramaratoane. În ghete de agricultor, pantaloni de stofă, pălărie de paie şi bastoane. Plus apă de izvor, smochine, stafide şi migdale pe post de gel: Francisco Contreras

Permalink to Se stinse ”Super Paco”
sâmbătă, 26 octombrie 2019, 9:48

În weekend dădea pe la biserică, luni îl vizita pe dom’ doctor. Bucuros că, la 60 de ani, aceasta era ordinea firească şi nu invers. De data asta, analizele nu-i ieşiseră prea bine. Colesterol cât apa Guadalmedinei, ce împărţea în două Malaga, unde venise la control, din Carcama natală.

A întrebat cam ce înseamnă asta, aşa, în traducere pentru pietonul de pe zebră. Medicul a băgat placa standard: fără sare, dietă şi exerciţii fizice. Francisco Contreras, căci despre el era vorba, se cam speriase, de ce să o dea cotită? Pe primele două le putea bifa, cu ultima era însă problemă. Adică stătea de dimineaţă până seara în soare, fiind cultivator de măslini, mergea mult pe jos, dar să se apuce de alergat la vârsta asta?

În 1999 a început să pună un pas în faţa celuilalt. Timid. Câteva sute de metri, apoi, primul kilometru. 10 pe zi, 20, 25. Nu alerga „costumat” precum sportivii, din contră: ghete de agricultor, pantaloni „normali”, de stradă, precum şi o pălărie mare. Le-a spus fiilor că-i place, deşi îi era olecuţă cam jenă de vecini, care-l ştiau om aşezat, la finca lui.

Ca să mai dribleze ochii ce parcă-l pândeau de peste tot, şi-a ales o seară pe săptămână – miercurea – când alerga la lumina lunii: ajunsese deja la 40 de kilometri. La cinci ani după ce medicul îi explicase cum stă treaba cu al său colesterol, şi-a chemat aproape familia. „Am găsit, la Sevilla, o cursă de 65 de kilometri. E ceva atipic, dar voi concura acolo”. N-au zis nimic. Francisco Contreras a terminat cursa.

Un fel de „Forrest Gump” pe stil vechi
A trecut, rapid, la alt nivel, extrem: suta de kilometri. „Legion de Ronda”, 101 km, „Volat Cerdanya Ultrafons”, 189, „Ultra-Trail”-ul Mont Blanc, 166 km, maratonul specific din Alpi. A început să adune fani. Dar, ceea ce era cel mai tare, e că tinerii prinseră a alerga alături de el, ca-n „Forrest Gump”.

Jurnaliştii roiau în jurul casei sale. I-au spus „Super Paco”. Nu i-a plăcut, deloc! „Cel mai bine, doar Paco, pentru că nimeni nu e super”. Deja era vedetă, oamenii-l opreau să facă poze cu el, să primească autografe. În 2014 adunase 75 de ani. Dar se înscrisese la „Ronda”. Terminase cei 101 kilometri şi intrase în legendă: cămaşă cadrilată, pălărie mare, plus două ciomege, de care se ajuta. Prima pagină a ziarelor.

„Lumea mă umflă, spune că sunt tare şi mare, dar tot ce ştiu e că-s la fel ca ceilalţi. Intensitatea voinţei este cea care contează”. Un copil mai fâşneţ l-a atacat: „Super Paco, la fiecare cursă cari cu matale un rucsac. Ai în el geluri, apă vie?”. S-a aplecat, a răsturat direct sacul pe pământ: numai suc de izvor, migdale, stafide şi tone de smochine…

În mai 2016, doi dintre „pui”, Francisco şi Ines Contreras, au scos o carte, „Super Paco. Kilometri de viaţă”. I-a rugat să i-o citească înainte de o duce spre tiparniţă. A scos cât de multe „running” a putut. S-a apărat: „Eu doar alerg”.

Omul anului la 80 de primăveri
Uneori se rătăcea, chiar la un cioc de barză de ultimul post de control. Alteori, cum păţise la „Ultra Trail Sierra de Bandoleras”, apuca pe o cărare greşită. Dar lumea-l iubea imens: babele-l pupau la trecerea prin satul lor, cei mai tineri îi sărutau mâna, ca unui sfânt. Alergase până la 80 de ani. Presa sportivă din Andalucia l-a considerat „omul anului”. Când a urcat pe scenă, pe mâna dreaptă purta un baston…

Într-o zi, a simţit aşa, ca o durere mai dură în stomac. Era august 2019. A mers la medic. Da, fix la acelaşi de cu 20 de ani înainte! I-a spus direct, bărbăteşte, că e cancer. Formă galopantă. S-a stins la nici două luni după ce l-au descoperit. Lumea sportului din Spania nu l-a uitat. Şi-a luat rămas bun de la „Super Paco”, în timp ce ziarele au scris: „Astăzi ne accidentăm din orice prostie şi lipsim cu lunile de la meciuri, indiferent de felul lor. Dar Francisco n-a ratat nimic în ultimii 15 ani. Şi, pentru asta, îi mulţumim!”.

* Sursa: La Opinion de Murcia

Comentarii (4)Adaugă comentariu

addy (3 comentarii)  •  26 octombrie 2019, 22:17

super, ca de obicei

marian0904 (75 comentarii)  •  27 octombrie 2019, 0:31

... (din nou, fara cuvinte)

andrei (1 comentarii)  •  27 octombrie 2019, 1:40

concluzia e ca sucul de izvor, migdalele , smochinele si miscarea cresc sansele de cancer

Dan (1 comentarii)  •  27 octombrie 2019, 12:53

Dupa ce am citit comentariul lui Andrei mi-am adus aminte ca mama prostilor e mereu gravida

Comentează