Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

„Inima lui bătea prin inima ei”

Au fost căsătoriţi 72 de ani şi, la plecare, au dorit să meargă tot împreună. S-au stins la o oră diferenţă, pentru că nici dincolo nu au putut sta despărţiţi

Întinse tremurînd mîna stîngă, ca şi cum ar fi […]

duminică, 23 octombrie 2011, 10:41

Au fost căsătoriţi 72 de ani şi, la plecare, au dorit să meargă tot împreună. S-au stins la o oră diferenţă, pentru că nici dincolo nu au putut sta despărţiţi

Întinse tremurînd mîna stîngă, ca şi cum ar fi dorit să se agaţe de ceva…Bătu aerul pentru cîteva secunde, apoi, ca la un semnal, dreapta soţiei plecă spre el. Degetele li se întîlniră între paturi şi se lipiră. Se lipiră ca atunci, pe 26 mai 1939, cînd se luaseră. „Totdeauna împreună, alături la bine şi la rău, pentru tot restul vieţii?”, întrebase pastorul. Cei din biserică puteau jura că fusese cel mai clar „DA!” rostit vreodată…

Nu mai erau conştienţi. Nici unul. Aşa îi aduseseră. „Accident grav de circulaţie, două victime, una de 94 de ani, cealaltă de 90. Comă profundă”. Asta-i speria pe ei? Prin cîte trecuseră: Marea Criză, războiul mondial, decesul a doi dintre copii, naşterea stră-strănepoatei…

Schi nautic la 60 de ani
Toată viaţa fuseseră împreună. Nu puteau respira unul fără altul. Cînd el, Gordon, făcea schi nautic, la peste 60 de ani, ea ţinea volanul bărcii. Cînd el dispărea sub apă şi-i dădea emoţii, ea ştia răspunsul. „M-am dat puţin la fund, se desprinseseră şinele astea din picioarele mele şi fără ele nu mă puteam întoarce la tine”…Mariajul lor nu fusese unul extraterestru. Se iubiseră, se certaseră, se iertaseră şi iar se iubiseră. Atît.

În după-amiaza aceea, ieşiseră la cumpărături. Un vehicul mult mai puternic a intrat în ei. Au ajuns în aceeaşi rezervă. Aşa i-a găsit Donna, fiica. „Nu mai erau conştienţi, dar se ţineau de mînă, pat lîngă pat, iar asistentele plîngeau. Tata s-a dus primul, la 15:38. Am văzut că nu mai respira, era clar… Ba nu, inima-i bătea, monitorul era cald!…N-am crezut explicaţia doctorilor, dar miracolul era miracol. El respira prin inima ei! Se ţineau de mînă, sufletul mamei se încăpăţîna să-şi ia rămas bun, iar bătăile ajungeau pe monitorul tatălui! Da, poveşti de adormit, veţi spune, dar medicii se minunau şi ei”…
Norma a plecat la 16:38. Şaisprezece treizeci şi opt fix! Nici după moarte n-au vrut să stea separaţi. Au lăsat, prin testament, să fie incineraţi, iar cenuşa să le fie amestecată.

Un miracol sau o cronică de meci?
Bun, şi ce legătură are asta cu sportul pentru a apărea în Gazetă? Aşa este, aveţi dreptate, n-are! Dar, ce, cîţi jucători de fotbal de la noi n-au nici o legătură cu sportul? Iar povestea celor doi, Gordon şi Norma Yeager, din Iowa, SUA, care au fost căsătoriţi 72 de ani şi care au decedat miercurea trecută, e mai frumoasă decît cronica oricărui meci al nostru din Europa League…

yeager.jpg

72 de ani împreună. Simplu, nu?

Comentarii (60)Adaugă comentariu

Racla (1 comentarii)  •  27 octombrie 2011, 18:44

frumos…. mult mai interesant ca articolele din presa, care 90 % sunt despre Steaua, si din alea 90% , 99% sunt cu gigi becali … felicitari pentru articol

Dani (14 comentarii)  •  28 octombrie 2011, 3:48

@Costin
Nu ai inteles ce am dorit sa transmit…Oprisan spune „16:38. Şaisprezece treizeci şi opt fix!” Intr-adevar, ar fi fost diferenta de fix o ora, iar numerele rotunde par mai poetice. In realitate insa, Norma a murit la 16:48, adica la diferenta de 70 de minute fata de sotul ei…am verificat din 3 surse, asa cum ar trebui sa faca un adevarat jurnalist. Parafrazindu-l pe Aristotel, „mi-e prietena poezia, dar mai prieten mi-e adevarul”

Dani (14 comentarii)  •  28 octombrie 2011, 4:04

@N.Hooligan
Exact asa procedez si eu. Nu mai urmaresc acea emisiune de luni bune. Dar e pacat pentru Oprisan, deoarece poate mai mult de-atit. Asta asa, dupa capatina mea, care e in stare sa citeasca si originalele, nu numai traducerile… Asta este, nu sint „hooligan”, de aceea nu-mi place acel limbaj si cu siguranta ca realizatorului emisiunii nu i-ar strica putina originalitate in exprimare. In rest, toate cele bune!

para (1 comentarii)  •  28 octombrie 2011, 15:02

@anca

Si barbatii sunt la fel de sensibili doar ca nu o arata.

Un articol frumos, o poveste poate putin inflorita ca sa aiba un happy-end tipic american, chiar daca este vorba de moarte.

Stiinta82 (7 comentarii)  •  29 octombrie 2011, 11:45

O poveste frumoasa, scrisa superb! Pe cand o carte, domnule Oprisan?

Twilight (1 comentarii)  •  29 octombrie 2011, 18:40

Felicitari ! Un articol plin de sensibilitate, iubire si respect ! Original si educativ ! Bravo !

zagna (18 comentarii)  •  30 octombrie 2011, 8:34

duminica dimineata, sa fii impresionat de un articol in gsp, printre stiri becaliste, coposiste, dna-iste… catalin a scris in stilul sau, adica super, ca mai sunt unii care nu le place vorbitorul oprisan este alceva. asa suntem noi romanii, carcotasi. oricum, un still mai decent al comentariilor, fata de laturile de la alte articole…

drstoica (2 comentarii)  •  6 noiembrie 2011, 13:28

Bravo, ma! Exceptional, ca de fiecare data! Esti scriitor!

Cele mai populare posturi de pe bloguri romanesti pe Facebook 2011 (77 comentarii)  •  15 decembrie 2011, 0:23

[…] Inima lui batea prin inima ei (blogsport.gsp.ro)248  shares /  928 likes […]

Brindusa (1 comentarii)  •  4 ianuarie 2012, 18:54

Of, deci se poate…sau doar s-a putut? …
M-a emotionat foarte tare povestea, mai exact lectia de viata … fara cuvinte, minunat!

Comentează