Deziluzia naționalei îl afectează pe Stanciu
În cel mai bun moment al carierei lui Nico, antrenorul Slaviei susține că selecționata l-a dezechilibrat pe ”tricolor”.
Nu tricoul galben, ci înfrângerile și atmosfera deprimantă l-au destabilizat psihic. El, Maxim și toți ceilalți au o revanșă de luat pentru a regăsi bucuria calificării.
La sfârșit de an, nu am avut nicio îndoială când am ales jucătorul anului. Primul la care m-am gândit a fost Stanciu și pe el l-am trecut imediat. Numărul 1. Pentru mine, nu putea fi altul. Campion cu Slavia, cel mai bun străin din Cehia, cel mai valoros mijlocaș și jucătorul cu cele mai multe pase decisive (11). MVP-ul unei echipe care impresionase în Champions League, într-o grupă de foc, cu Barcelona, Inter și Dortmund.
La fel de adevărat, 2020 lăsa în urmă și rana necalificării la Euro și a locului 3 în Liga Națiunilor, însă nu era doar vina lui. Poate poziția din teren la națională nu îl avantajează la fel de mult, poate nici coechipierii nu îl ajută. Și dacă Mirel Rădoi ar genera jocul selecționatei în jurul lui…
Acest început de 2021 al lui Nico, în special februarie-martie, mă bucură mult. Cele șapte goluri din ultimele șase meciuri, unele spectaculoase, după lovituri libere, șuturi din afara careului sau acțiuni individuale, notele mari și aprecierea presei cehe îmi arată că nu am greșit deloc. E și acum cel mai în formă dintre „tricolori”.
A găsit la Praga locul perfect, colegii potriviți și antrenorul ideal pentru a reliefa calitățile lui. Tehnică, pasă, șut, simț al porții, viziune. E un lider. Și Jindřich Trpišovský i-a dat lui acest rol, i-a oferit libertatea dorită în ofensivă. Nu are banderola de căpitan, dar el conduce Slavia. E mintea limpede care generează jocul alb-roșu și, când are spațiu, pătrunde și finalizează. Și el execută majoritatea fazelor fixe.
Cu Trpišovský, atacul nu înseamnă totul. Stanciu varianta 2020-2021 a devenit mai agresiv, face și presing, știe că fără apărare, fără o recuperare rapidă chiar în terenul advers, nu există fotbal. Dar antrenorul nu îl epuizează. Nu uită niciodată că șeptarul său trebuie să rămână proaspăt pentru a dinamiza ofensiva.
Același Trpišovský se plânge că naționala îl dezechilibrează pe jucător, îl face să-și piardă energia și concentrarea. „I-a provocat probleme mari, mai ales toamna trecută, când existau acțiuni de durată”, a declarat tehnicianul Slaviei.
Nu faptul că joacă pentru România îl afectează pe Stanciu, tricoul țării sale nu influențează negativ pe nimeni. Doar înfrângerile și atmosfera deprimantă din urma eșecurilor îi diminuează forța. Nu fizic, ci psihic pierde el la lot. O nouă campanie eșuată, un Euro pierdut, după un Mondial pierdut, asta îl întristează.
Însă numai el poate scăpa de deziluzia de la națională. El. Și Maxim. Și Răzvan Marin. Și toți ceilalți jucători. Și, deasupra lor, Mirel Rădoi. Ei au șansa să se revanșeze în fața Islandei, să învingă Macedonia de Nord și să se lupte cu Mannschaft-ul, care nu e în cel mai bun moment, pentru un loc la viitorul Mondial. Victoriile și o calificare în Qatar le-ar reda tuturor bucuria. Cea mai mare bucurie.