În genunchi în fața dictatorului care te ignoră

Marius Șumudică are impresia că, dacă îi transmite mesaje de iubire președintelui turc Erdoğan, va antrena pentru Bașakșehir. Iluzii!

Am nevoie de o pastilă împotriva durerilor de cap când citesc dedicația patetică a lui Șumudică pentru dictatorul Erdoğan. „Nu m-am întâlnit cu președintele, dar îl admir foarte mult. Am apreciat întotdeauna ce a făcut pentru această țară. Aș fi foarte fericit dacă aș putea să-l cunosc. Sper că va fi în fruntea țării până când va muri”. Cuvintele unui antrenor în ziua când e prezentat la noua echipă, Rizespor. Un străin se înclină în fața unui despot pe care cei mai mulți turci îl detestă! De ce?

Șumudică a distrus tot ce avea, tot ce crease la Gaziantep, invocând o ofertă saudită care s-a dovedit o mare farsă pentru a-l convinge pe bașkan să-i ofere un nou contract, cu un salariu mai bun. A făcut circ, a fost neprofesionist, apoi, dat afară, a încercat să ne emoționeze cu lacrimile sale false, vorbind de iubirea sa față de Gaziantep. Pentru ca acum, ajuns pe malul Mării Negre, să atace fostul său club pentru „circ”, sugerând că a plecat tocmai pentru că nu era într-un mediu profesionist.

Vine la Rize, locul copilăriei lui Erdoğan, și, din prima zi, îl ridică în slăvi pe acesta. Are impresia că, astfel, va putea semna în viitor cu Bașakșehir, clubul președintelui, dacă nu cu Galata, Fener sau Beșiktaș. Însă Erdoğan nici nu-i dă atenție. Nu-l va demite pe Okan Buruk pentru a-l pune pe Marius Șumudică. Și nici turcii nu-l vor aprecia mai mult pe antrenor auzind că îi dorește dictatorului „să fie președinte până când va muri”.

Erdoğan stăpânește Turcia de 18 ani, ca premier și președinte, și are 66 de ani. Încă 20 de ani, ar fi imposibil de suportat la Istanbul, Ankara și Izmir. Și oriunde în Țara Semilunii.