Povestea lui Ronny

Destinul atacantului de la CFR a fost pecetluit încă de la naştere de bunicul acestuia, Uries, un fan înfocat al celor de la Santos. Bătrînul i-a pus mingea în braţe lui Ronny cînd avea doar o săptămînă şi spunea celor […]

Destinul atacantului de la CFR a fost pecetluit încă de la naştere de bunicul acestuia, Uries, un fan înfocat al celor de la Santos. Bătrînul i-a pus mingea în braţe lui Ronny cînd avea doar o săptămînă şi spunea celor din jur că nepotul său va ajunge un mare fotbalist. Dialogul cu Ronny s-a desfăşurat cu ajutorul Helenei, soţia fotbalistului, care a avut un cuvînt important de spus pentru ca atacantul să ajungă la CFR. „Înainte ca eu să înţeleg ce înseamnă o minge, pasiunea cea mai arzătoare era a bunicului meu. Era un mare fan al celor de la Santos, iar la o săptămînă după naştere, imediat după ce am ajuns acasă, el mi-a pus o minge în patul în care dormeam. Sînt foarte necăjit că a murit înainte să mă vadă jucînd, dar sînt convins că de acolo, de sus, este foarte mîndru de mine. Mingea pe care am primit-o de la el o păstrez şi acum, iar înainte să plec în Antalya am pus-o în patul fiului meu, Ronny Alerhandro. Aşa că sînt convins că într-o zi eu voi sta frumos la tribuna oficială de pe Camp Nou şi mă voi bucura să îl urmăresc în tricoul Barcelonei”, isi incepe povestea.

A avut o copilarie fericita marturisind ca parintii sai făceau totul ca să nu îi lipsească nimic. U  moment interesant al carierei a fost cind a ajuns in China: „Iniţial nu ştiam la ce să mă aştept, cum va decurge perioada de acomodare, dar vreau să îţi spun că m-am simţit absolut fantastic. Mi-a plăcut foarte mult mîncarea, mi-a plăcut cultura oamenilor, m-am acomodat foarte repede şi eram foarte liniştit pentru că şi soţia mea se simţea în largul ei acolo. Totuşi a existat o mare problemă care nu ne-a mai permis să stăm acolo… Poluarea! Este ceva de neimaginat. Noi locuiam chiar în Shanghai şi cred că în toată perioada petrecută nu am văzut niciodată un răsărit sau un apus. Cerul este în permanenţă fumuriu, iar pentru mine era ceva de neacceptat. Dacă îţi poţi imagina, ieşeam cu tricou alb pe stradă, iar dacă ploua se făcea imediat gri sau negru. Helena rămăsese însărcinată şi nu puteam să riscăm şi să stăm acolo. Acel oraş nu este pentru o femeie însărcinată”. Interesanta experienta, nu? Fotbalistul lui CFR continua: „S-a investit foarte mult in fotbalul chinez, au fost aduşi jucători foarte valoroşi, unii cu foarte mare experienţă, iar asta a ajutat foarte mult. Se mai plîngeau unii că se lucrează mult mai intens ca în alte campionate, dar asemenea lucruri înveţi să le accepţi”.

De ce a ales Clujul? „Pentru ca era o echipă de care auzisem, pentru că o văzusem în Liga Campionilor. Am stat puţin, am analizat, am pus pe hîrtie toate punctele pro şi contra şi am luat rapid o decizie. Practic, decizia am luat-o în momentul în care am auzit că antrenorul echipei este Jorge Costa!”.