Ce scrie pe siteul Federatiei engleze referitor la copii si juniori vs ce se intimpla la noi!

Pe facebook-ul lui Daniel Sendre s-a iscat marti o discutie foarte interesanta. Daniel a remarcat ca sloganul pus la intrarea in vestiarele pustilor Stelei nu este cel mai potrivit pentru ca este greu sa le explici copiilor ce inseamna „Bine ati venit […]

Pe facebook-ul lui Daniel Sendre s-a iscat marti o discutie foarte interesanta. Daniel a remarcat ca sloganul pus la intrarea in vestiarele pustilor Stelei nu este cel mai potrivit pentru ca este greu sa le explici copiilor ce inseamna „Bine ati venit la munca” si ca ar fi fost mai bun poate un „Bucurati-va de fotbal!” sau „Indragostiti-va de fotbal”. Fara a incerca sa minimalizeze munca lui Massimo Pedrazini si a lui Ion Toma „Tomitza”, Daniel Sendre a postat un fragment de pe siteul federatei engleze de fotbal, care merita citit de cei din fenomen:

„Our role as adults is to facilitate a learning environment that enables children to play football and fall in love with the game. However, when you listen to young children about why they play football the reasons they provide are often different from those that adults assume.

The Football Association has conducted research with groups of children across the whole country and the top six reasons why children play football are highlighted below:

1. Trying my hardest is more important to me than winning

2. I love playing football because it’s fun

3. It helps keep me fit and healthy

4. I like meeting new friends through football

5. It’s a really good game and I love it I like playing with my friends.

6. Adult values and children’s values are quite different about what they want from their football experience.

Research from children also indicates that through the primary school age group and up to 11/12 they are not focused on winning the league and they state that trophies and medals are not that important to them.

These six factors are much more important to them in the scheme of the reasons why young people play football”.

Facind un rezumat, se atrage atentia ca adultii au o perceptie total diferita a fotbalului fata de copii si ca, in urma unui research, s-au evidentiat 6 puncte care explica de ce copiii joaca fotbal:

1. sa capete noi abilitati si sa si le dezvolte este mai important pentru copii decit sa invinga

2. copiii iubesc sa joace fotbal pentru ca este distractiv

3. fotbalul ii ajuta sa fie sanatosi

4. le place sa se intilneasca la teren cu alti prieteni

5. este un joc frumos si le place sa-l joace cu prietenii

6. valorile adultilor si ale copiilor sint diferite in ceea ce priveste motivele pentru care cei tineri joaca fotbal

Acesti 6 factori sint mai importanti pentru copii de pina-n 11/12 ani decit victoriile, trofeele sau medaliile! De retinut, mai ales de antrenorii sclavi ai rezultatelor … :).

Pentru ca daca stai putin si gindesti rindurile de mai sus constati ca scopul unui antrenor la acest nivel este sa-i faca pe copii sa se bucure de fotbal, sa formeze un grup frumos si unit bazat pe prietenie, sa dezvolte abilitatile copiilor … Si nu cum se intimpla la noi: copiii sint tratati ca adulti, iar multi dintre „tehnicieni” pun o presiune prosteasca pe cei mici doar ca sa obtina rezultate care sa le asigure lor un loc caldut si sa le acopere incompetenta. Acest tip de antrenor l-a intilnit Matei al meu (10 ani) in ultimele luni ale lui 2013. La 35 de ani, tipul inca spunea „mingie”, avea discursul inainte de meci „azi n-aveti mama, n-aveti tata” si a reusit, penibil moment, sa fie trimis in tribune de catre arbitru la un meci de copii de 10 ani (omu’ avea-n obicei sa puna presiune pe arbitru) … In plus, a mai „reusit” sa stearga zimbetul de pe fata unor copii care se bucurau de fotbal din plin si sa-i faca sa vina la antrenamente ca la un serviciu monoton!

Si atunci? Poate ca sloganul „Bine ati venit la munca” chiar defineste modul de gindire in acest moment, evident gresit. Cu siguranta „Indragostiti-va de fotbal” sau „Bucurati-va de fotbal” ar fi mult mai bune. Are cineva curaj sa mizeze pe ele? Sa speram ca DA!

Comentarii interesante:

Nicu Pancu: vai de mine…aflu ca e si grupa 2007-2008 la steaua…pfff…ficior-meu e la o grupa de varsta asta (chiar daca e 2009)…daca as vedea pancarta la intrare in sala/terenul sau de joc, m-ar apuca nebuneala pe mine… munca e de la 14 ani in sus cand deja se joaca pe teren mare…prin pregatire fizica, cantonamente cu alergari in panta, saculeti, sala de forta etc……despre ce naiba vorbim de munca la copii pana in 10-12 ani? auzi 2007-2008 haaa… :))
el, juniorul meu, stie clar de ce se duce la ” ‘tanament”: joaca galbenii cu verzii si el si echipa lui trebuie sa dea mai multe goluri decat ceilalti… fiecare are nume de fotbalisti, iar la goluri e bucurie maxima, fac meleuri de juma’ de minut…alearga dupa goluri tot terenul si saluta cu pumnul sus toata tribuna de parinti, ba se arunca pe genunchi…ba pun degetul la gura (sst-liniste)…ba se arunca pe burta…tot ce vad ei la televizor. Dupa 15-20 minute de gimnastica si exercitii cu mingea(un-doi-uri, pase, suturi, scheme, condus de balon, unu la unu, etc.) se plictisesc si toti se enerveaza si cer sa joace fotbal, altfel nu mai vor sa vina la urmatorul antrenament si s-ar lasa de sportul asta. La fel e si la grupa mai mare 2005-2006.

Ady Somai Din pacate problema antrenorilor de la copii e cea mai grava. Activez si eu in sport, am vazut cu ochii mei antrenori care isi bagau si scoteau din copii de 10-12-14 ani, antrenori care ii bruscau, care ii puneau sa se dea cu capul de zid dupa o greseala si exemplele pot continua. A se vedea si scandalul de saptamana trecuta cu antrenorul de la handbal care intr un sfarsit a avut demnitatea de a-si da demisia. Asta e una din probleme, a doua fiind cea legata de obsesia antrenorilor de a avea super rezultate la nivel de copii. Si uite asa ajung sa joace numai anumiti copii, sa nu li se dea sanse celorlalti, iar toate astea determina copilul sa plece si sa nu vrea sa se mai intoarca. Sportul la nivel de copii trebuie privit ca o joaca, antrenorul ii modeleaza personalitatea copilului pe langa parinti si profesori. Copiii ar trebui sa aiba respect fata de antrenor, sa stie ca ce ii invata e de bine, sa le dea un exemplu pozitiv si sa fie un model pentru proprii jucatori. Cred ca orice federatie sportiva din tara asta ar trebui sa aiba problema asta ca prim punct intr o strategie care se vrea de durata si cu rezultate pe termen lung.

Christi Sava Am participat la turneul IndoorCup, U9. Eu, personal, am fost doar in ultima zi. Inca mai am gust amar dupa acest turneu. Echipa nu s-a calificat in grupe (locul 2, insa doar cu 4 puncte) si a jucat inca 2 meciuri pentru locurile 17-20. Baiatul meu de 8 ani a jucat doar 10 minute cumulate in cele 2 meciuri. In calificari nici nu a fost luat in seama. El a fost demoralizat (si inca un copil, dar nu pot vorbi in numele altora), iar eu m-am intrebat care este diferenta intre locul 17 si 18. Raspunsul antrenorului a fost ca nu conteaza pentru ce loc joaca, 35, 36.. el merge sa castige. Ca a facut-o pentru moralul copiilor – aici l-am oprit si l-am intrebat daca moralul fiului meu nu conta si s-a corectat, moralul echipei, inclusiv cei de pe banca de rezerva. Mai mult a zis ca el a chemat ce copii stia ca or sa joace si ca noi ne-am autoinvitat, ca stiam ca nu va juca. Eram nebuna sa-mi las copilul la Brasov fara mine stiind ca nu o sa joace? La ce il trimiteam.. sa inghete pe margine?
Si acum va intreb: care este diferenta intre 17 si 18? In mintea mea ar fi trebuit sa joace toti copiii, in felul acesta capatau si ei experienta, invatau sa se aseze in teren.. plus entuziasm. Ca sa nu mai zic ca in 5 minute cat joaca se tipa la copil ca nu stie unde sa stea, ca nu a facut marcaj la om.. De ce vrei sa castigi? Sa atragi mai multi copii? Mai multi bani? Perfect.. dar daca or sa faca tusa, acestia or sa plece.
Am citit programa Ajax pentru juniori. Este o diferenta enorma de mentalitate…

Toata discutia o cititi aici